309 matches
-
Moscova și Parisul într-o condamnare a războiului din Vietnam, de a se prezenta ca un fel de cap de pod occidental al imperiului sovietic și, în fine, ca o națiune suverană cu specific socialist. Interesele franceze și românești erau convergente. Interpreta oficială a generalului de Gaulle, Sanda Stolojan, evocă cuvîntările de la dejunul organizat de Consiliul de Stat la București, pe 14 mai: "Generalul s-a ridicat la rîndul său pentru a-și pronunța alocuțiunea. Era un discurs politic important pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
transformarea; b) gândirea analogică / metaforică; c) gândirea regresivă / ludică. a) Transformarea este considerată de J.P. Guilford tot atât de importantă pentru creativitate ca și gândirea divergentă. Transformarea este o abilitate care aparține dimensiunii „ conținuturi ” și implică operații de cogniție, memorie, producție divergentă, convergentă și evaluare. Subspeciile transformării importante în stadiul inițial al procesului creativ sunt: definirea și redefinirea. Definirea este o abilitate complexă care permite identificarea problemei, stabilirea aspectelor importante și neesențiale, simplificarea problemei, separarea de subprobleme, abordarea dintr-o perspectivă lărgită. Redefinirea
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
que nous ayons Constantinople" (s. Ven.C.) (cf., raportul lui de Caulaincourt către Napoleon, din 2 martie 1808, în ibidem, p. 795). când împrejurările ar fi îngăduit tranșarea ei în favoarea uneia sau a alteia dintre cele două compețitoare prin evidențierea convergentei de interese dintre Franța și Rusia în Nordul Europei. În realitate, si aceasta convergență era mai mult aparentă, deoarece era generată tot de interesul de a se ajunge și la rezolvarea problemei orientale. Implicarea Rusiei în efortul Franței de a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
creativității vine în completarea studiului factorilor creativității, orice cadru didactic care dorește să construiască o strategie de asistență a elevilor înalt creativi trebuind să cunoască date referitoare la ponderea de implicare în creativitate a celor două tipuri fundamentale de gândire: convergentă și divergentă, tipuri care, îmbinate armonios, furnizează cel mai mare număr de creativi. Capitolul 2 ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE - CADRU ADECVAT DEZVOLTĂRII COMPORTAMENTULUI CREATIV 2.1. LOCUL ȘI ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR Învățământul primar asigură elementele fundamentale ale cunoașterii, având
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
ambele părți. Dacă primii doi pași au fost făcuți corect, adesea soluția va apărea natural. Uneori, soluțiile trebuie create, deci este necesar să ne dezvoltăm și creativitatea. Pentru găsirea soluțiilor trebuie să se plece de la fundamentele comune (sau măcar asemănătoare), convergente. Se pune întrebarea dacă poate fi folosit modelul echivalențelor în rezolvarea conflictelor atunci când cealaltă parte nu cooperează, nu înțelege, ci acționează împotrivă. Sigur că, dacă modelul echivalențelor este acceptat de ambele părți aflate în divergență, procesul va merge mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
piardă din diametru aproximativ 3-4mm. d) Pentru a face proiecție trebuie ca ocularul să poată fi deplasat puțin față de cazul observării cu ochiul deoarece imaginea trebuie să fie preoiectată pe un ecran, adică razele care provin de la ea să fie convergente pe ecran. Ocularul funcționează acum ca o lentilă de proiecție (de diapozitive de exemplu), iar imaginea va fi cu atât mai mare cu cât distanța de la ocular a ecranului este mai mare. Există însă limite de mărire, dintre care urmatoarele
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
nevoilor umane de demnitate, împlinire, fericire, prestigiu, siguranță, mândrie, confort etc. Sistemul, ca metaforă epistemică, reface ordinea firească a lucrurilor popperiene, lumea ființelor justificând lumea sensului și lumea semnificațiilor, toate însă ca procese de emergență, discrete ca niveluri explicative, dar convergente în universul naturii umane, fie că au funcții de legitimare și verificare, fie de certitudine și adevăr. Problemele de existență constituie matricea în care se regăsesc drept elemente problemele intersubiectivității ca gestiune a puterilor de orice natură, inclusiv ca probleme
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
simplă și mai incisivă decât cazul său special. (Exemple: soluția lui Artin pentru a 17-a problemă a lui Hilbert despre forme definite via domeniile reale în mod formal; demonstrația lui Gelfand pentru teorema lui Wiener despre seriile Fourier absolut convergente via algebrele Banach). În asemenea cazuri există întotdeauna un caz concret special, mai simplu decât cel prezentat la seminar, care ilustrează generalizarea cu mai puțină bătaie de cap; lectorul care-și cunoaște subiectul va explica un caz special complicat și
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cât elipsa este mai alungită, cu atât mai îndepărtate sunt aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă ați avea o oglindă de forma unei elipse și ați așeza un bec într-un focar, toate razele luminoase ar fi convergente spre celălalt focar, indiferent cât de alungită ar fi elipsa (Figura 29). Mintal, Kepler a alungit treptat o elipsă, deplasând tot mai mult spre exterior unul dintre focarele acesteia. Apoi și-a imaginat că cel de-al doilea focar se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cinci zile cu acesta, dându-i explicații.70 Desigur că nu ar fi făcut asta dacă nu ar fi socotit că problemele lui de atunci sunt în mare măsură și problemele lui Russell. Indicațiile pe care le-am menționat sunt convergente cu cele pe care le oferă notele luate la lecțiile pe care Wittgenstein le-a ținut la Cambridge în anii 1930-1931. În ele revin adesea teme ale Tractatus-ului, de exemplu distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce se arată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mult timp necunoscut, despre el a început să se vorbească abia atunci când în mediul filozofic au intrat în circulație lucrările lui Russell și ale empiriștilor logici.70 Se accepta drept ceva neproblematic că obiectivele gândirii lui Wittgenstein ar fi fost convergente cu orientarea filozofică și ideologică a „filozofiei analizei logice“, o orientare legată de numele lui Russell și al inițiatorilor empirismului logic. Din punctul de vedere al lui Russell și al empiriștilor logici, prin orientarea muncii filozofice spre clarificarea conceptelor de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cinci zile cu acesta, dându-i explicații.70 Desigur că nu ar fi făcut asta dacă nu ar fi socotit că problemele lui de atunci sunt în mare măsură și problemele lui Russell. Indicațiile pe care le-am menționat sunt convergente cu cele pe care le oferă notele luate la lecțiile pe care Wittgenstein le-a ținut la Cambridge în anii 1930-1931. În ele revin adesea teme ale Tractatus-ului, de exemplu distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce se arată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mult timp necunoscut, despre el a început să se vorbească abia atunci când în mediul filozofic au intrat în circulație lucrările lui Russell și ale empiriștilor logici.70 Se accepta drept ceva neproblematic că obiectivele gândirii lui Wittgenstein ar fi fost convergente cu orientarea filozofică și ideologică a „filozofiei analizei logice“, o orientare legată de numele lui Russell și al inițiatorilor empirismului logic. Din punctul de vedere al lui Russell și al empiriștilor logici, prin orientarea muncii filozofice spre clarificarea conceptelor de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și pe integrarea acestora În cadrul proiectului societal. D. Sandu consideră aceeași problemă a „sociabilității”, relații sociale neconflictuale care aduc unitatea și agregarea socială, În analizarea dezvoltării sociale și economice. Problema cooperării (instituționale) a fost analizată, din perspective diferite, dar, considerăm convergente, de către economiști și sociologi. Atât unii cât și ceilalți acordă o importanță crescândă problematicii formelor de manifestare a cooperării În cadrul domeniilor de studiu și paradigmelor specifice. Tradițional, clivajul dintre paradigma economică neoclasică și paradigma sociologică Însemna că există o diviziune
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sociale, ca urmare a creșterii reglementărilor la care sunt supuse), sferele cognitive ale sociologiei și economiei se Întrepătrund, iar problematica firmelor devine parte integrantă a problematicii organizațiilor În general. De asemenea, În ciuda diviziunii epistemice clasice, abordările economice și sociologice devin convergente pe tărâmul organizațiilor. În economie, firmele sunt analizate prin prisma a trei teorii importante: teoria neoclasică, teoria managerială și teoria behavioristă. Teoria neoclasică considera firmele ca fiind funcții de producție unice ce desfășoară un singur tip de activitate. Firmele ar
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
problema oportunismului În interiorul organizației. Organizația este tratată ca actor colectiv maximizator ce acționează unitar În virtutea controlului exercitat de manager. Totuși, organizația este un sistem format din actori individuali, la rândul lor raționali și ale căror interese nu sunt În totalitate convergente cu cele ale organizației. Teoria costurilor tranzacționale și-a propus să explice configurația instituțională a cooperării, În particular mix-ul de piețe și organizații, care susțin diviziunea socială a muncii. Considerând instituțiile sociale ca structuri sociale ale cooperării și depășind
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai mare În mecanismele instituționale formale: cataloage de afaceri, informațiile oferite de Camera de Comerț etc. Capitalul social este Înlocuit de capital instituțional: legăturile ocazionale nu se bazează pe Încredere, ci pe asigurarea provenită din mecanismele instituționale. Datele se dovedesc convergente ipotezei formulate de Uzzi (1997) conform căreia menținerea unui număr ridicat de relații implicate privează firma de oportunitățile și stimulentele pieței, limitând astfel potențialul de dezvoltare și performanță. De asemenea, sunt convergente teoriilor lui Burt (1992) sau Granovetter (1973) privind
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
asigurarea provenită din mecanismele instituționale. Datele se dovedesc convergente ipotezei formulate de Uzzi (1997) conform căreia menținerea unui număr ridicat de relații implicate privează firma de oportunitățile și stimulentele pieței, limitând astfel potențialul de dezvoltare și performanță. De asemenea, sunt convergente teoriilor lui Burt (1992) sau Granovetter (1973) privind rolul „lacunelor structurale” (structural holes) și, respectiv, al „legăturilor slabe” În difuzarea informației și noilor oportunități de afaceri. Acest tip de strategie funcționează mai degrabă ca practică emergentă În firmele mici ce
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cât și un interes scăzut pentru relația cu administrația, așa cum se întâmplă în Buzău-Brăila, Arad Bihor, ori dimpotrivă, o informare activă și un interes ridicat, ca în aria Brașov-Sibiu). Există însă și arii culturale în care cele două nu sunt convergente: apare un interes declarat ridicat pentru relația cu administrația locală, dar nu și o informare activă față de activitățile acesteia sau o implicare concretă în problemele comunității (ca de exemplu în Gorj-Vâlcea, Botoșani-Vaslui sau Ilfov). Este ca și cum, în aceste zone, la
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
înălțime și lățime. Marginea incizală, orizontală, se întâlnește cu marginile proximale în unghiuri drepte. Marginea cervicală are formă de linie curbă cu rază mică și concavitatea spre incizal. Marginile proximale au dimensiuni egale, fiind paralele în două treimi incizale și convergente spre colet. Relieful feței vestibulare este marcat de prezența a două șanțuri verticale ce separă cei trei lobi de creștere, cu dimensiuni egale. Fața linguală are conturul asemănător feței vestibulare, dar cu dimensiuni mai reduse mezio-distal. Relieful feței linguale este
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
-ului este mai aproape de marginea mezială și de unghiul mezio-incizal. Unghiurile rezultate din unirea marginii incizale cu marginile proximale sunt obtuze, unghiul distal este mult mai mare decât cel mezial și situat mai sus, aproape de treimea mijlocie. Marginile proximale sunt convergente spre colet. Marginea distală este mai convexă și mai convergentă decât cea mezială. Relieful feței vestibulare este convex în dublu sens, convexitatea maximă fiind situată mezial în treimea cervicală. Prezintă trei lobi de creștere, separați de două șanțuri verticale, lobul
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
V”-ul marginii ocluzale mai 'deschis și mai rotunjit. Marginea cervicală este în formă de semicerc, cu convexitatea spre ocluzal. Marginea ocluzală este formată din două segmente inegale, cel mezial fiind mai lung decât cel distal. Marginile proximale sunt ușor convergente spre colet. Relieful este convex în dublu sens, axial și mezio-distal, cu convexitatea maximă situată mezial în treimea cervicală. Prezintă două șanțuri cu direcție verticală ce delimitează lobulii de creștere. Fața palatinală are conturul asemănător feței vestibulare, dar cu dimensiuni
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
feței linguale. Fața vestibulară are un contur asemănător cu al caninului, dar cu dimensiuni mai reduse și cu “V”-ul ocluzal mult mai deschis. Marginea cervicală are formă de semicerc cu concavitatea orientată ocluzal. Marginile proximale sunt ușor curbe și convergente spre colet, cea distală fiind mai scurtă și mai convexă. Relieful feței vestibulare este convex în toate sensurile, dar convexitatea în sens mezio-distal este mai accentuată pe toată lungimea coroanei. Convexitatea maximă este situată la unirea treimii meziale cu treimea
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
este cea mai voluminoasă din grupul premolarilor. Are formă cilindrică cu patru fețe axiale și o față ocluzală. Fața vestibulară are un contur delimitat de patru margini. Marginile proximale au dimensiuni egale cu ale feței vestibulare a premolarului 1, sunt convergente spre colet, marginea distală fiind mai scurtă și mai convexă. Marginea cervicală are formă de semicerc, cu concavitatea spre ocluzal. Marginea ocluzală are formă de “V” larg deschis, mai rotunjit decât la ceilalți premolari. Relieful este convex în ambele sensuri
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
lobi de creștere. Fața linguală are un contur asemănător cu al feței vestibulare, dar cu dimensiuni mai mici. Relieful are o dublă convexitate, în sens mezio-distal și cervico-ocluzal. Convexitatea maximă este situată în treimea mijlocie. Fețele vestibulară și orală sunt convergente spre ocluzal, deci diametrul maxim vestibulo-lingual este situat în treimea cervicală. Fețele proximale au diametrul cervico-ocluzal mai mic ca cel vestibulo-lingual. Fața distală este mai mică și prezintă un relief mai convex. Ariile de contact sunt situate la joncțiunea treimii
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]