825 matches
-
prin suspiciune. e. Raționaliștii. Constituie acea categorie de oameni calculați, gata oricând pentru relații conflictuale, atunci când există o posibilitate reală de a-și atinge, prin conflict, propriile scopuri. Ei pot juca mult timp rolul de supus, de om docil, de cooperant, dar atunci când se ivește prilejul sunt primii care trădează. La rândul său, N. Bouchard (2006) menționează și analizează următoarele tipuri de personalități: a. Ambițioșii. Sunt acei oameni cu dorința puternică de a câștiga, de a reuși. Sunt politicoși și drăguți
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
extrem de importantă pentru noi; • există un caz urgent și cere un răspuns rapid și decisiv; • trebuie adoptată o decizie mai puțin populară; • este necesar să ne protejăm împotriva celor care ar putea obține avantaje nedrepte în cazul unei abordări mai cooperante a conflictului; • timpul este limitat și este imposibilă căutarea îndelungată a unei soluții reciproc acceptabile; • este necesar să ne păstrăm propria imagine. Pentru manageri/profesori, particularitățile acestui stil de comportament constă în faptul că subalterii sunt nevoiți să renunțe la
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
căuta o soluție mai bună. Este situația când combatanților le convine soluția intermediară pentru o anumită perioadă de timp. Compromisul este, adeseori, arta de a ne certa pentru nimicuri ("mai dai tu, mai las eu..."). Între participanți există o relație cooperantă. Fiecare crede în celălalt. Acest stil se folosește (și este recomandabil) atunci când: • scopurile ambelor părți au o imporatnță moderată și nu merită să se forțeze nota pentru a fi atinse; • cele două părți cu putere egală trebuie să atingă scopuri
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
asemeni nouă, întru rațiune și sensibilitate. Capitolul 5 Relațiile competitive/concurențiale și relațiile de cooperare/colaborare 1. Relațiile competitive/concurențiale În viața de zi cu zi, între persoane, grupuri, comunități, societăți, culturi apar și există relații conflictuale, concurențiale și parteneriale, cooperante. În (foarte) multe situații tindem să confundăm (poate, chiar să identificăm) conflictul cu competiția. Ca interacțiune socială, opoziția dintre oameni, grupuri, comunități etc. poate lua forma conflictului sau a competiției. Cum am văzut, conflictul este o opoziție deschisă, o luptă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 33). • prinși în raporturi de concurență, niciunul dintre jucători nu vrea din orgoliu să cedeze primul. Ei nu vor să se recunoască mai slabi/mai incapabili/mai ineficienți. Există totuși și soluții pentru reducerea competiției (și generarea comportamentului cooperativ/cooperant): • Cercetătorii au constatat faptul că numărul alegerilor competitive ale subiecților poate fi diminuat dacă li se acordă recompense satisfăcătoare. Ei au găsit "niveluri ridicate ale cooperării în condițiile unor recompense bănești acceptabile. Motivați material, subiecții abandonează competiția; ei par să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
generează comportamentul competitiv ar putea dispărea dacă subiectul ar avea posibilitatea să privească evoluția unui model și să observe consecințele răspunsurilor cooperative ori competitive ale acestuia (conform, cum știm, teoriei învățării sociale). Subiectul poate învăța cooperarea și de la un model cooperant, dar și de la unul competitiv. În interacțiunea în care modelul sau oponentul său se comportă în manieră competitivă, alegerile competitive ale oponentului sunt văzute de subiect ca pedepse pentru comportamentul competitiv al modelului. Dimpotrivă, modelul cooperativ este recompensat prin cooperarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cine contribuie, cine trage chiulul și să sancționeze pentru a rezolva atât problemele de chiul, cât și pe cele de coordonare pe parcurs cu maximum de încredere și minimum de fricțiuni" (2005, p. 204). Aceasta pare a fi cheia grupului cooperant. Potrivit sociologului Marc A. Smith (apud ibidem), angajamentul de a coopera este la fel de important ca și tendința de a face blatul, de a trișa 24. Căci pare că întotdeauna vor fi și vor apărea indivizi care trișează, care profită de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
alții înspre celelalte grupuri de indivizi, chiar dacă strategiile cooperative nu dețin supremația interacțiunilor dintre ei. Cei care cooperează acumulează puncte mai repede decât cei care trădează. Robert Tirvers (apud Rheingold, 2005, p. 72) consideră că privite cu atenție comportamentele cooperative/cooperante și cele competitive/concurențiale sunt intrinsec legate, adăpostindu-se unul pe altul. Cooperarea și concurența/competiția sunt, ambele, aspecte ale aceluiași fenomen. Potrivit absolventului Universității Harvard, unul dintre modurile importante în care oamenii cooperează este gruparea în clanuri, în comunități
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
gruparea în clanuri, în comunități și în națiuni pentru a concura mai eficient împotriva altor "găști". Cei care cooperează pot triumfa în cadrul populației de trădători dacă se învață să se recunoască între ei și să interacționeze unul cu altul. Indivizii cooperanți care se unesc îi pot întrece pe aceia care se bazează pe strategiile necooperante, creând bunuri publice de care beneficiază ei înșiși, nu și "trădătorii". Astfel, și indivizii necooperanți, și trădătorii dacă au un comportament rațional sunt tentați să-și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
apud Chelcea, Iluț (coord.), 2003) au propus o tipologie a personalităților în funcție de strategia adoptată în cazurile similare dilemei prizonierului. Ei au făcut următoarea distincție: • individualiști: preocupați să obțină cât mai mult pentru ei înșiși, indiferent dacă partenerul pierde sau câștigă; • cooperanți: sunt cei interesați să maximizeze atât recompensa proprie, cât și pe cea a partenerului; profitul să fie comun; • competitorii: orientați înspre maximizarea beneficiului propriu în raport cu acela al partenerului, urmărind să fie mai bun cu orice preț. Mai departe, aprofundând analiza
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
urmărind să fie mai bun cu orice preț. Mai departe, aprofundând analiza relației dintre cele trei tipuri de personalitate, W. B. G. Liebrand (1986, apud idem) a descoperit faptul că individualiștii îi interpretează pe ceilalți în termeni de putere, în vreme ce cooperanții îi interpretează în termeni morali. Desigur că o anumită strategie dintre cele invocate anterior se practică și în funcție de natura activității, de gradul de responsabilitate, dar și de orientarea axiologică individuală și de grup dată de valorile culturale induse prin socializare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
caută să contribuie la realizarea scopurilor celorlalți, în relațiile concurențiale se urmărește îndeplinirea propriilor interese prin blocarea obiectivelor celorlalți (p. 38). Pare însă că, rămânând pe poziția lor egoistă, pentru un timp, farsorii și speculanții vor profita și de mediul cooperant și de cel competitiv! Cooperarea și competiția nu afectează numai mediul și relațiile interpersonale, dar și procesele cognitive ale indivizilor. Specialiștii au ajuns la concluzia potrivit căreia "în situațiile de competiție și de cooperare indivizii acționează seturi mentale diferite" (Boncu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de cooperare, specialiștii au stabilit că există următoarele stiluri comportamental-relaționale: • stilul Gandhi: reprezintă întruchiparea cooperării necondiționate; • stilul/strategia Stalin: reprezintă expresia competiției insensibile la alegerile partenerului; • stilul/strategia Hrușciov: reprezintă, în general, stilul competitiv, dar care ia uneori și decizii cooperante; • stilul/comportamentul Coolidge 27: este comportamentul care se manifestă cooperant, dar care optează din când în când și pentru competiție. După cum se vede, specialiștii acceptă existența cooperantului necondiționat. Oricât ar părea de ciudat, în societatea hiperconcurenței (Lipovetsky, 2007) există, totuși
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stilul Gandhi: reprezintă întruchiparea cooperării necondiționate; • stilul/strategia Stalin: reprezintă expresia competiției insensibile la alegerile partenerului; • stilul/strategia Hrușciov: reprezintă, în general, stilul competitiv, dar care ia uneori și decizii cooperante; • stilul/comportamentul Coolidge 27: este comportamentul care se manifestă cooperant, dar care optează din când în când și pentru competiție. După cum se vede, specialiștii acceptă existența cooperantului necondiționat. Oricât ar părea de ciudat, în societatea hiperconcurenței (Lipovetsky, 2007) există, totuși, asemenea comportamente și relaționări. Pentru Gerald Shure, Robert Meeker și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
strategia Hrușciov: reprezintă, în general, stilul competitiv, dar care ia uneori și decizii cooperante; • stilul/comportamentul Coolidge 27: este comportamentul care se manifestă cooperant, dar care optează din când în când și pentru competiție. După cum se vede, specialiștii acceptă existența cooperantului necondiționat. Oricât ar părea de ciudat, în societatea hiperconcurenței (Lipovetsky, 2007) există, totuși, asemenea comportamente și relaționări. Pentru Gerald Shure, Robert Meeker și Earle Hansford (1965, apud Boncu, 2005, p. 99), "persoana dispusă la cooperare necondiționată este un cooperativ animat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu care este investit individul care ocupă un post de conducere. Puterea i-o dă funcția pe care o ocupă. Toți ceilalți (în general, subalternii) se agață de acest profil uman pentru a obține cel mai mare profit. În fapt, cooperantul necondiționat dovedește o mare putere interioară, sufletească. El demonstrează că este puternic tocmai prin acest nobil și generos comportament. O știm și o constatăm cu toții, "cooperarea necondiționată nu este un comportament foarte frecvent în viața de zi cu zi. Cel
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stimă de sine înaltă receptează într-o măsură mai mare decât cele cu o stimă de sine slabă pledoariile martirului pentru că ele sunt mai puțin dependente de aprobarea socială" (p. 100). Oricum, credem că un număr cât mai mare de cooperanți necondiționați nu poate decât însănătoși sau menține echilibrul într-un grup, într-o comunitate. 3. Relațiile competitive și de cooperare în școală Este bine știut faptul că relațiile concurențiale și de cooperare se manifestă și în mediul școlar. Pentru orice
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
38). Procesul de cooperare se caracterizează prin comunicarea onestă între parteneri, fiecare fiind interesat să transmită informațiile semnificative. Relațiile de cooperare dezvoltă la elevi sentimente reciproce de simpatie și de prietenie, de încredere, de disponibilitate la solicitările celuilalt. Mediul constant cooperant duce la un climat mai destins, mai puțin predispus tensiunilor, în care fiecare poate lucra potrivit propriilor capacități. Cooperarea între colegi stimulează creșterea stimei de sine, a încrederii în forțele proprii, dar și a valorizării competențelor tuturor participanților. Apartenența la
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de sine, a încrederii în forțele proprii, dar și a valorizării competențelor tuturor participanților. Apartenența la grupurile întemeiate pe relații de cooperare oferă elevilor multă satisfacție, echilibru și condiții optime de exprimare a personalității (Sălăvăstru, 2004). Ceea ce se reproșează contextelor cooperante este "posibilitatea pierderii motivației individuale și a reducerii efortului în condițiile îndeplinirii de către grup a unei sarcini colective" (ibidem). În esență, problemele legate de relațiile competitive și cele legate de relațiile de cooperare în clasa de elevi se prezintă astfel
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și era greu de controlat. La aproape 2 ani după instalarea simptomelor a fost văzut de un neurolog care i-a făcut un control amănunțit al stării mentale. Examinatorul a observat că d-l Anghel era frumos îmbrăcat, politicos și cooperant. Stătea pasiv în birou în timp ce soția lui îi descria simptomele doctorului. El a oferit foarte puține informații. De fapt, la un moment dat, aparent plictisit de ceea ce se întâmpla, s-a ridicat de pe scaun și a părăsit biroul hoinărind pe
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
lipsa de convertibilitate pentru tranzacțiile din conturi de capital. Cu toate acestea, China a rezistat tentației de a devaloriza, în ciuda posibilelor beneficii imediate. A făcut acest lucru parțial pentru a împiedica răspândirea crizei și parțial din cauza reputației sale de membru cooperant în ordinea financiară internațională (Moore și Yang, 2001). De asemenea, China a făcut presiuni pe parcursul anilor 1990 pentru a deveni membru al GATT/ OMC, reducând progresiv tarifele și adaptându-se la standardele de transparență economică, în ciuda statutului de "teritoriu vamal
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un mijloc pentru urmărirea obiectivelor de accedere în OMC, și mai ales un mijloc prin care să preseze SUA cu privire la non-discriminare. Angajamentele APEC "sunt mai puțin specifice decât în cazul OMC, dar, în general, ele presupun o participare constructivă și cooperantă" (Harris, 1997, p. 142). Astfel, China s-a implicat într-un dialog de rutină cu membrii APEC, din nou inclusiv Taiwan în mod implicit (Funabashi, 1994, p. 44; Yahuda, 1996a, p. 215). Faptul că în anii 1990 China s-a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a motivat-o să se folosească în mod semnificativ de cadrele instituționale, așa cum postulează instituționalismul. După cum observă Yahuda: [...] nu se poate spune că angrenarea cu lumea din afară i-a legat mâinile [regimului] ... sau că l-a învățat valoarea abordărilor cooperante ale securității, ci că realitatea dură a problemelor legate de menținerea conducerii i-a convins pe liderii chinezi de imperativele adâncirii implicării economice cu restul lumii. (Yahuda, 1997, p. 7; vezi și Roy, 1998b, p. 104) Conform comportamentului realismului identității
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și dorința de a minimiza angajamentele și constrângerile implicate de această participare. (Johnston, 1998, p. 77) În mod similar, Robinson recunoaște că, pe măsură ce interdependența Chinei a crescut: [...] politica externă a Beijingului nu putea să devină decât foarte interactivă, participativă și cooperantă. Dar aceste atitudini în sine nu au generat interdependența. În schimb, a rezultat un amestec complex între dependență, autonomie (numită independență de către conducere) și interdependență. (Robinson, 1998, p. 40) Acest amestec de motivații eterogene este imposibil de surprins printr-o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dezvoltarea multilateralismului. Problema întâmpinată de neorealism și instituționalism constă în faptul că nu este clar dacă aceste modele surprind în mod corespunzător tendința fundamentală. Contrar neorealismului, se pare că tendințele dintre 1989 și 1999 au consolidat o structură pașnică și cooperantă a relațiilor dintre marile puteri la nivel global. Contrar instituționalismului, există semne ale discontinuității în structura de bază a relațiilor dintre marile puteri. Problemele neorealismului și instituționalismului sunt grave mai ales în Asia de Est, unde există semnale că prezența
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]