553 matches
-
abracadabrant. Micul monolog pe care îl repetasem pe drum - referitor la de ce iubeam domeniul editării de carte, ce învățasem în ultimii cinci ani, de ce m-ar fi încântat să lucrez pentru cineva ca Vivian - mi se părea acum mult prea copilăros, banal, naiv și... ei bine, puțin cam prea normal pentru genul de conversație pe care o purtam. Din fericire, se părea că Vivian nici nu se aștepta să vorbesc pe parcursul interviului. I-a dat ea înainte. — Deci, ești pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-i așa că-s îngrozitori toți ăștia? întrebă Sally la auzul zbieretelor și râsetelor care veneau din colțul grădinii, de lângă grătar. Wilt ridică privirea. — Adevărul e că sunt, zise el. Cine-i clovnul cu suspensor? — Ăla-i Gaskell. E așa de copilăros! îi place să se distreze cu tot felul de lucruri. în State era înnebunit să urce pe platforma locomotivelor și mergea la rodeouri, iar Crăciunul trecut a insistat să se îmbrace în Moș Crăciun și să meargă în Watts, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient dispăru instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a apropiat, zâmbind, de următorul. Cucernicul neurastenic, cu părul vâlvoi. I-a stins și acestuia lumânarea. Apoi, grasa cu păr verde și cu privirea diavolului. Apoi, următorul și iar următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bine spuneți, scumpa mea Venerică von Teresienstadt. Vedeți, stimata mea prietenă, sinceritatea creează suspiciune. Dar dacă o duci până acolo unde n-aiavut vreodată curajul, nu se poate să nu spulbere reticența. Acolo unde vulnerabilitatea e absolută, adevărul e simplu și copilăros și gingaș și gol. E vorba de un moment unic, risc unic, după care rămânem, știu bine, stânjeniți, împovărați, știu bine. Pot arunca la canal, cândva, această povară sau o pot hrăni cu uimirea sufletului rănit pentru totdeauna sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum că nu mai e la telefon, să-l sun pe Adam. Nu, mai bine îi trimit un mesaj. Dacă îi trimit mesaj, n-o să audă cum îmi tremură vocea. Oricum am o voce oribilă la telefon. Sună pițigăiată și copilăroasă. Ar trebui să-mi ascultați mesajul de pe căsuța vocală - ați muri de râs. Mi-ar plăcea să înregistrez ceva vesel de genul „Bună, sunt Katie și acum nu pot răspunde la telefon, dar vă rog să lăsați un mesaj.“ Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
televizorul încă zumzăie. Am așteptat să sune până-n amurg când, cu un sentiment de înfrângere personală, am sunat tot eu, dar „momentan abonatul Connex nu poate fi contactat“, mi-a răspuns o voce rece de mașinărie. doi Răzbunarea mea e copilăroasă, știu. Dar în definitiv suntem sortiți să avem până la moarte momentele noastre de infantilism. În dimineața de septembrie, care mai era și o vinere udă, mă trezisem mai devreme ca de obicei în aerul închis al biroului, cu gândul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din memorie. E înaltă sub un metru șaptezeci, față cu o conformație rotundă copilăroasă, unghiul drept dintre bărbie și gât anunță o predispoziție pentru gușă, sânii și fundul umplu o circumferință apreciabilă când stă în picioare; sub formele astea rubiconde vin niște picioare surprinzător de lungi, terminate cu degete lungi și ele, foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
atașez o figură acestui nume. — Tipul cel nou care a venit de la Coupland Foster Bright... — Ăla? mă uit lung la ea. Pe bune? Trebuie să recunosc să sunt surprinsă. E foarte drăguț, dar e puțin cam scund, băgăcios și cam copilăros. N‑aș fi zis că e genul Aliciei. Îi tot văd împreună, șușotind. Alaltăieri Alicia a zis că se duce la dentist, dar am dat peste ei luând masa la Ratchetts, pe șest... Tace în clipa în care Luke apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și eu azi. Ca o prințesă plângăcioasă, răcorești cu lacrimile tale pământul, fără să-ți pese că-ți strici machiajul - atât de minuțios pregătit. Simt că și-n sufletul tău, îndrăgostit ca și mine, adie parfumul crinilor și-al crizantemelor. Copilăroasă - și cât de bine-ți șade - faci cu îndrăzneală un pas înainte și, dintr-o dată, te afunzi, cauți jocuri și senzații noi, ceea ce nu cutează, doar trăiește. Te văd cum dănțuiești de-a lungul ulițelor, cum îți oglindești râsul palid
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
decolorată, iar ea scapă, nu am idee, oricum nu am înțeles nimic din ceea ce spunea. O privesc suspicioasă, nici una dintre noi nu are încredere în cealaltă, eu mă rog numai să nu mi se îndrăgostească pe neașteptate de profesorul ăsta copilăros de istorie, orice se poate întâmpla, din lipsa unui tată funcțional acasă. Ce vrei să mănânci, întreb eu, iar ea spune, nu îmi este foame, vreau să merg acasă, dar eu mă enervez, mie îmi este foame, și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acasă ar fi foarte intimidat de feminitatea extremă a decorului, dar nu e momentul să spun ce gândesc. Pe urmă, e casa ei, așa că poate să și-o aranjeze după bunul ei plac, mai ales că bărbaților le plac femeile copilăroase. De fapt, nu mai știu ce să cred. Până azi dimineață, am avut impresia că le plac fetele care poartă lenjerie intimă drăguță, care au aceleași gusturi ca și ei, și cărora le place să facă dragoste, dar se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Sau poate am avea timp, dacă reflexele noastre ar fi normale. Eu am încremenit pe loc de groază, privind la harpia asta complet plecată cu sorcova, care se năpustește asupra unei Jennifer parcă mai mică și mai fragilă și mai copilăroasă ca niciodată. Femeia ridică tigaia ca s-o lovească drept în cap; aproape c-o atinge pe Jennifer, când aceasta din urmă, spre surprinderea noastră, a tuturora, în loc să fugă, se repede la femeia cea nebună, o ia de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
unei mâini de fier în familia Tupilat, se gândi Cosmin. La mijloc mai era și o factură telefonică, își aminti el, care otrăvise relațiile între Pirat și Leo. L XXXIX Din obsesia genealogică mă scoteau telefoanele Adelinei. Glasul ei voalat, copilăros și senzual deopotrivă, mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în locul stabilit. Să nu mă duc la întâlnire? Aș fi o lașă. Nu? Asta nu fac! Mai bine îl dezamăgesc, decât să fiu o lasă. „Țâfnosul” meu! Dacă stau să mă gândesc îmi lipsește atât de mult dragostea lui Cezar copilăroasă,mai veselă,mai hazlie. Cât de dor îmi este de zilele în care mă hârjoneam cu el. Când se va întoarce, vom mai avea asemenea zile? Dragostea lui Alexandru mă arde. Pe Cezar îl cunosc mai bine, că am fost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
puls, în vena jugulară. Mesmerism... Mă, bărbate, mă! Îți imaginezi, tu, ce liber, ce lin și ce fericit sunt eu, în copârșeaua asta de scândură? Fără presiuni! Fără opreliști! Fără țărmuri! Și fără finanțe...! Să mă crezi, că da! jubilează copilăros Puță Mică. Nu durere, nu grijă, nu vreo supărare, amărăciune, ciondăneală, necăjeală, nervi sau vreo altă mizerie! Omule, sub cuvânt sfânt, de onoare, după prima senzație, e chiar foarte ca lumea și mă bucur, c-am murit! Să-i spui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
află el. Să-i tot dai acestui tânăr vreo douăzeci și patru de ani. Este destul de înalt, blond, cu șuvițe neobișnuit de lungi ieșindu-i de sub căciula de blană. Firișoare aurii de barbă și mustață abia dacă reușesc să-i înăsprească fața copilăroasă. Cruzimea pe care linia gurii și a bărbiei o arată nu este însă una răutăcioasă, ci întunecată, melancolică. Ceva te face să crezi că, dacă ar putea să scoată dintr-o casă incendiată fie un copil în scutece, fie o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stare ca să-l ating pe umăr. Atunci el s-a oprit, a întors fața spre mine (fețele noastre, cum era așezat pe scaun, se aflau la același nivel) și mi-a zâmbit, ca și cum m-ar fi așteptat. Când zâmbea era copilăros și aproape drăguț. A ridicat mâna stânga și m-a mângâiat pe păr. Apoi a luat teancul de foi scrise la mașină și le-a pus pe pat, făcîndu-mi semn să citesc. Eram prea amețită și tulburată ca să citesc tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privească, porni din nou, repede, aproape alergând. Nu mai era lumina de aur de la pod, și nici fluviul nu părea atât de aproape. Îl zărea, îl ghicea mai mult, departe, în fața lui, spre apus. Dar alerga cu o bucurie uitată, copilăroasă, simțindu-se copleșit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles. Și atunci își aminti: Nu i-am binecuvântat... Se opri, aproape cu părere de rău. Auzea cum i se bate inima din ce în ce mai puternic. Mai privi o dată către fluviu și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mic se va înălța vocea gravă a Sophiei, acompaniată la pian de sobrul Jorj Ioaniu, și va crea senzație cu un sfâșietor lied de Verdi. După dans, junele Geblescu va explica un nou joc de societate, care va face deliciile copilăroasei Margot : — Priviți, vă rog, stimați domni, priviți, vă rog, drăgălașe doamne și domnișoare (va spune tânărul abia întors din Anglia, începându-și noul joc de societate, de fapt o simplă experiență de fizică). Priviți, vă rog, stimată asistență, aici, foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
erau mai influențate, decât își închipuia el, de umbra Neajutoratei Fiona, veșnic tânăra Fiona, copil vagabond și victimă, pe care era de datoria lui să o salveze și să o păstreze neîntinată de lume. Și poate că pentru ea rămăsese copilăros și pentru ea se considera inocent. Așa cum îi spusese lui Emma, socotea că pe el nu-l atinsese căderea omului și că nu știa de unde începe răul. Emma stătea întins pe patul din camera mai spațioasă din față, unde, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar putea să fie. Ți se pare că sunt ciudată? Întregul lucru mi se pare absolut dezgustător. Pearl nu-i răspunse, așa cum se simțea ispitită, că și ea găsise totul dezgustător. Se mulțumi să-i spună: — Nu ești ciudată, numai copilăroasă, ca o fată de pe vremuri. Majoritatea fetelor de vârsta ta... Hattie, nu te preocupa de chestiunea asta. Totul depinde de oameni. Când bărbatul e plăcut, și actul sexual e plăcut, așa aș spune. — Și deci ție nu ți-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
liniști și era gata să se apuce de treabă. Părintele Bernard avusese o primă surpriză. Se așteptase să găsească o fată bădărănoasă, bine dezvoltată, care umplea tot spațiul cu personalitatea ei, dar creatura aceasta firavă, liniștită, era și mult mai copilăroasă și mult mai stăpână pe sine decât își imaginase el că putea fi o adolescentă americană. Începu prin a-i cere să facă o scurtă expunere asupra articolului de fond din ziarul „Times“ din acea zi, pe care-l adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ești instinctiv iresponsabil, că nu se poate avea încredere în tine nici măcar un minut. Tu ai o viziune romantică asupra Iui Rozanov, mai bine ar fi dorit să te vadă pe tine. Nu fi idiot. Ești gelos! Și tu ești copilăros! Ești chiar morocănos. Vrei să-ți ard un pumn? Nu arzi tu oricui un pumn. Adică nu-s în stare...? Am spus că n-ai face-o, nu că nu ești în stare. Emma, nu te supăra pe mine... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]