606 matches
-
a regentului (substantiv propriu sau pronume). Această particularitate a atributului descriptiv, de a exprima sintactic o trăsătură semantică a regentului fără consecințe în procesul de individualizare, face posibilă sinonimia relației de dependență din care rezultă cu o relație de coordonare copulativă: „Cele citite trec ca niște coji moarte în buzunarul memoriei, de unde ies la iveală apoi tot în aceeași formă”. (M. Eminescu, P.L., 207) - „Cele citite trec ca niște coji moarte în hambarul memoriei $și/iar de aici$$ ies la iveală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului, ca și asupra naturii relației dintre ei, și schimbarea ordinii termenilor: „A studiat dreptul și filozofia.” Această libertate privind prezența și ordinea termenilor în interiorul relației de coordonare este mai mare în relațiile de coordonare copulativă, disjunctivă, alternativă și opozitivă: El studiază dreptul și filozofia/ filozofia și dreptul/ filozofia/ dreptul. Să vină Dana sau Dan/ Dan sau Dana/ Dan/ Dana. Se uită când la Doina, când la Ion/ când la Ion, când la Doina/ la Ion
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriale pe care un termen să le impună altuia (altora) precum și necondiționarea unuia sau a autonomiei semantice și culturale a enunțului de prezența celuilalt. De fapt, din motive semantice, mai ales când au dezvoltare propozițională, nici termenii relației de coordonare copulativă, de exemplu, nu-și pot schimba poziția în plan sintagmatic. În enunțul „Mihai a ieșit imediat și a alergat la tramvai.” nu este posibilă schimbarea ordinii termenilor tocmai pentru că aceasta este izomorfă unei situații semantice reflectând o anumită succesivitate evenimențială
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dăduse prea mult avânt de la început.” (M.Eminescu, Despre cultură, 204). Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" G.A. distinge patru „raporturi”: „După natura logică a raportului dintre elementele pe care le leagă, coordonarea în frază (ca și în propoziție) poate fi copulativă, disjunctivă, adversativă și concluzivă.” (II, p. 241). Aceleași patru variante ale raportului de coordonare, numit și relație de nondependență, se regăsesc și în noua ediție a Gramaticii Academiei (vo.II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de nondependență, se regăsesc și în noua ediție a Gramaticii Academiei (vo.II, pp. 19-24). Prin planul lor logico-semantic, însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA COPULATIV|" Coordonarea copulativă se desfășoară între termeni care se asociază - cel mai adesea simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă, precum și prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA COPULATIV|" Coordonarea copulativă se desfășoară între termeni care se asociază - cel mai adesea simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții sintactice sau al enunțului sintactic în ansamblu: „Sunt plin de fantasme și de dorințe ca o pasăre care țipă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin specificul manifestării în planul expresiei, relațiile de coordonare se prezintă sub forma a șase tipuri principale: 1. coordonarea copulativă 2. coordonarea disjunctivă 3. coordonarea alternativă 4. coordonarea adversativă 5. coordonarea opozitivă 6. coordonarea concluzivă COORDONAREA COPULATIVĂTC "COORDONAREA COPULATIV|" Coordonarea copulativă se desfășoară între termeni care se asociază - cel mai adesea simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții sintactice sau al enunțului sintactic în ansamblu: „Sunt plin de fantasme și de dorințe ca o pasăre care țipă când răsare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simultan - în construirea planului semantic concret al unor funcții sintactice sau al enunțului sintactic în ansamblu: „Sunt plin de fantasme și de dorințe ca o pasăre care țipă când răsare soarele și o orbește.” (O. Paler) Termenii implicați în coordonarea copulativă pot fi: a. fraze: „Prea ne pierdusem tu și eu În al ei farmec, poate, Prea am uitat pe Dumnezeu Precum uitarăm toate, Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și frunze pe undele de vad.” (M. Eminescu IV, 432) c. constituenți sintactici, de diferite dezvoltări, purtători ai unor funcții sintactice deosebite; în enunțul „Se uita la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși...” (C.Hogaș, 158), termenii coordonați copulativ nedumerită și întrebător actualizează funcțiile de complement predicativ și circumstanțial (modal). d. componenți ai unor constituenți sintactici multipli, care actualizează, singuri sau împreună cu un verb copulativ, diferite funcții sintactice. În enunțul „- Dragostea cere riscuri, Galilei. Tu ce riscuri îți asumi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși...” (C.Hogaș, 158), termenii coordonați copulativ nedumerită și întrebător actualizează funcțiile de complement predicativ și circumstanțial (modal). d. componenți ai unor constituenți sintactici multipli, care actualizează, singuri sau împreună cu un verb copulativ, diferite funcții sintactice. În enunțul „- Dragostea cere riscuri, Galilei. Tu ce riscuri îți asumi iubind lumina, arborii și vara?” (O. Paler, 160), termenii coordonați copulativ reprezintă împreună un constituent sintactic multiplu care realizează funcția de complement direct. În propoziția „Și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modal). d. componenți ai unor constituenți sintactici multipli, care actualizează, singuri sau împreună cu un verb copulativ, diferite funcții sintactice. În enunțul „- Dragostea cere riscuri, Galilei. Tu ce riscuri îți asumi iubind lumina, arborii și vara?” (O. Paler, 160), termenii coordonați copulativ reprezintă împreună un constituent sintactic multiplu care realizează funcția de complement direct. În propoziția „Și riscul cel mare e de a scrie prost, de a rămâne blocat în câte un capitol și de a te stinge acolo...” (C. Noica, 13
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un constituent sintactic multiplu care realizează funcția de complement direct. În propoziția „Și riscul cel mare e de a scrie prost, de a rămâne blocat în câte un capitol și de a te stinge acolo...” (C. Noica, 13), termenii coordonați copulativ de a scrie, de a rămâne blocat și de a te stinge formează numele predicativ multiplu care, împreună cu verbul copulativ e, realizează funcția de predicat analitic 49. Termenii componenți ai constituentului sintactic multiplu ca și termenii constituenți sintactici pot avea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prost, de a rămâne blocat în câte un capitol și de a te stinge acolo...” (C. Noica, 13), termenii coordonați copulativ de a scrie, de a rămâne blocat și de a te stinge formează numele predicativ multiplu care, împreună cu verbul copulativ e, realizează funcția de predicat analitic 49. Termenii componenți ai constituentului sintactic multiplu ca și termenii constituenți sintactici pot avea dezvoltare infrapropozițională: „Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe.” (M. Eminescu, I, 196) sau propozițională: „Și am voit atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a filei două fețe.” (M. Eminescu, I, 196) sau propozițională: „Și am voit atunci să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era târziu.” (T. Arghezi, 73) Numărul termenilor înscriși în relația de coordonare copulativă este nedeterminat: „Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas;” (M. Eminescu, I, 69) Între termenii relației de coordonare copulativă se poate stabili, în plan semantic, o anumită succesiune în timp: „Întors în țară, e spătar sub Moruzi, vistier și mare ban în anii următori.” (I.L.R. II, 170) sau o anumită ordine, în funcție de importanța acordată de subiectul vorbitor, ordine fixată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
învățat e întâi cine nu știe nimic, al doilea cine știe ceva și se miră el singur, al treilea, cel ce știind ceva nu se mai miră...” (N. Iorga, 260) Exprimarea relației de coordonare copulativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare copulativ\" În planul expresiei, relația de coordonare copulativă se realizează prin două mijloace principale: • joncțiune; prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): și, nici, iar, și cu, precum, și, nu numai... ci (dar) și, atât... cât și, cu, împreună cu; • juxtapunere; prin pauză între termenii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al doilea cine știe ceva și se miră el singur, al treilea, cel ce știind ceva nu se mai miră...” (N. Iorga, 260) Exprimarea relației de coordonare copulativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare copulativ\" În planul expresiei, relația de coordonare copulativă se realizează prin două mijloace principale: • joncțiune; prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): și, nici, iar, și cu, precum, și, nu numai... ci (dar) și, atât... cât și, cu, împreună cu; • juxtapunere; prin pauză între termenii relației. Cele două mijloace pot coexista în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă, în legătură cu dezvoltarea planului semantic al funcției cu structură multiplă, conjuncția poate interveni în mai multe poziții: „...În ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri.” (M. Eminescu, P.L., 5) Exprimarea relației de coordonare copulativă numai prin unul din cele două mijloace nu este condiționată de numărul termenilor implicați. Se realizează prin juxtapunerea tuturor termenilor: „De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?” (M. Eminescu, I, 137), „Hangiul a încuiat ușa, a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiunii conjuncționale discontinue nu numai... ci și sunt inversați, conjuncția ci nu mai intervine: „Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea în planul expresiei a unor funcții sintactice: complement sociativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea în planul expresiei a unor funcții sintactice: complement sociativ, circumstanțial instrumental etc., în dezvoltarea relației de dependență), se constituie în mărci ale coordonării copulative, dacă asigură realizarea funcției sintactice printr-un constituent sintactic multiplu. Când aceasta actualizează funcția de subiect, verbul-predicat se situează la plural; acordul în număr fixează natura de conjuncție coordonatoare copulativă a celor două elemente relaționale și prin ele natura relației
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltarea relației de dependență), se constituie în mărci ale coordonării copulative, dacă asigură realizarea funcției sintactice printr-un constituent sintactic multiplu. Când aceasta actualizează funcția de subiect, verbul-predicat se situează la plural; acordul în număr fixează natura de conjuncție coordonatoare copulativă a celor două elemente relaționale și prin ele natura relației sintactice: „Eu cu Dumitru, însă, o duceam într-un cântec...” (I.Creangă,20) Pauza se constuituie în marcă numai dacă este întrebuințată concomitent, în aceleași poziții, cu adverbele și, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjuncție specifică: „Căci nimic în această cetate n-avea umbră, nici zidurile, nici copacii, nici oamenii.” (O. Paler, Galilei, 17), „Danțul, muzica, șșiț pădurea, Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu, I, 102) Relația de coordonare copulativătc "Rela]ia de coordonare copulativ\" - poate fi mascată prin: • construcții gerunziale; în enunțul: „Nu se mai afla în viață la 16 decembrie 1798 și ar fi murit în vârstă de mai puțin de 60 de ani, fiind înmormântat la biserica Sf.IoncelMare.” (I.L.R., II, 170
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai afla în viață la 16 decembrie 1798 și ar fi murit în vârstă de mai puțin de 60 de ani, fiind înmormântat la biserica Sf.IoncelMare.” (I.L.R., II, 170), prin construcție gerunzială se evită introducerea în relația de coordonare copulativă a încă unui termen propozițional (și ar fi fost înmormântat...); • construcții infinitivale: „Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate, ce dispare într-o companie veche spre a reapare în una nouă?...” (M. Eminescu, P.L., 65). - sau poate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P.L., 62) • propoziții nondependente: „Crezi ori nu crezi ce ți se argumentează.” (M. Eminescu, P.L., 81), „Oare ochii ei o mint, / Sau aievea-i, adevăru-i?” (M. Eminescu, I, 103) • constituenți sintactici (propoziționali sau infrapropoziționali), purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice caracterizate prin dublă (multiplă) realizare: „Actorii cari au dat concursul lor în această piesă sunt în mare parte diletanți ori începători, încât nu s-ar fi cuvenit ca Dl. Milo să se înconjure cu ei.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în această piesă sunt în mare parte diletanți ori începători, încât nu s-ar fi cuvenit ca Dl. Milo să se înconjure cu ei.” (M.Eminescu, Despre cultură, 196) $diletanți/ începători: nume predicativ care realizează, succesiv, în complementaritate cu verbul copulativ sunt, funcția de predicat descriptiv$$, „Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi...” (M. Eminescu, I, 38) $subiect$$ „Și în farmecul vieți-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]