KorAP: Find »[drukola/base=coral & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...73 >

1,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

prins, evaluat și pus iarăși jos de ochii ei calmi și luminoși. Ești mai drăguță, spuse el deschis și nesincer, Încercând să prindă din nou privirile femeii și să-i afle verdictul. — Nu-i o minciună, Își spuse el, căci Coral e cel puțin drăguță, În timp ce la o străină nu poți aplica niciodată sensibila măsură a frumuseții. Dar aș fi mut În fața ei, se gândi el, n-aș putea să-i vorbesc cu aceeași ușurință ca lui Coral. Aș fi prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spuse el, căci Coral e cel puțin drăguță, În timp ce la o străină nu poți aplica niciodată sensibila măsură a frumuseții. Dar aș fi mut În fața ei, se gândi el, n-aș putea să-i vorbesc cu aceeași ușurință ca lui Coral. Aș fi prea conștient de mâinile mele, de rasa mea. Și, cu o undă de gratitudine, se Întoarse spre Coral: — Ești bună cu mine. Se aplecă peste supă, peste chifle și serviciul de oțet: — Vei fi bună cu mine. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Dar aș fi mut În fața ei, se gândi el, n-aș putea să-i vorbesc cu aceeași ușurință ca lui Coral. Aș fi prea conștient de mâinile mele, de rasa mea. Și, cu o undă de gratitudine, se Întoarse spre Coral: — Ești bună cu mine. Se aplecă peste supă, peste chifle și serviciul de oțet: — Vei fi bună cu mine. Da, spuse ea. În noaptea asta. — De ce doar În noaptea asta? Când ajungem la Constantinopol, de ce n-ai, de ce n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
zăngănit de farfurii, sunet de voci și clinchet de oglinzi, expresul trecea pe lângă un șir lung de brazi și pe lângă lucirile Dunării. În cazane, presiunea aburului creștea. Mecanicul deschise regulatorul și viteza trenului crescu cu opt kilometri pe oră. 3. Coral Musker se opri un moment pe platforma metalică dintre vagonul-restaurant și vagoanele de clasa a doua. Trenul, În mersul lui accelerat, o scutura și o făcea să se clatine și, pentru moment, nu-și putu continua drumul ca să-și ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și o să Întreb „Unde-i Sid?“ El va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde la el din penumbra stalului și el va Întreba „Cine naiba mai ești și tu?“, bătând măsura, În timp ce fetele din trupă dansează, dansează, dansează. „Coral Musker.“ „Ai Întârziat trei zile. Unde naiba te crezi?“ Și eu voi spune „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Repetă fraza cu voce tare ca să audă cum sună. „Am trecut doar ca să-mi prezint demisia.“ Dar zgomotul trenului Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
așa din pepeni? N-am spus nici o vorbă care... — Nu trebuie să faci caz, Amy, spuse domnul Peters. Nu e treaba noastră ce face această tânără doamnă. Mai ia o bomboană de mentă. E din cauza stomacului, Îi explică el lui Coral. Suferă de indigestie. — Tânăra doamnă! Nu mai spune! E o târfă! Coral Își trăsese bagajul de sub banchetă, dar acum Îl lăsă să cadă iarăși cu fermitate peste degetele piciorului domnului Peters. Își puse mâinile În șolduri și o Înfruntă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
faci caz, Amy, spuse domnul Peters. Nu e treaba noastră ce face această tânără doamnă. Mai ia o bomboană de mentă. E din cauza stomacului, Îi explică el lui Coral. Suferă de indigestie. — Tânăra doamnă! Nu mai spune! E o târfă! Coral Își trăsese bagajul de sub banchetă, dar acum Îl lăsă să cadă iarăși cu fermitate peste degetele piciorului domnului Peters. Își puse mâinile În șolduri și o Înfruntă pe femeie, simțindu-se foarte matură și Încrezătoare În sine, pentru că natura scandalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
umbli. Să nu crezi că te vrem lângă noi, În compartimentul ăsta. Știu eu unde-ți este locul. — Scoate chestia aia din gură când vorbești cu mine. — Pe Arbuckle Avenue. La ălea de-agățat direct din tren, În gara Paddington. Coral râse. Era râsul histrionic al mamei sale, care-i poftea pe vecini să vină să vadă scandalul. Degetele Îi băteau agitate darabana pe șold. Fusese cuminte atâta vreme, pronunțase cuvintele corect, nu vorbise despre băieții cu care ieșea, nu spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ca asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe marfa. — Ei, ei, doamnelor! spuse domnul Peters. — Nu și-ar murdări el mâinile cu tine. Un evreu mic și jegos - doar pentru așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși mâinile ei rămăseseră Într-o poziție bătăioasă, și mai avu putere În glas cât să răspundă: — Să nu te-atingi de el! Dar cuvintele doamnei Peters rămaseră să mânjească, asemenea unui fum de semnalizare, eclipsând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mânjească, asemenea unui fum de semnalizare, eclipsând seninătatea peisajului. — Oh, știm că-i amantul tău! — Draga mea, spuse o voce din spate, nu-i lăsa să te enerveze. — Iată Încă unul din prietenii tăi! — Și? Doctorul Czinner o prinse pe Coral de braț și o Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să-ți fie rușine! Dr. Czinner ridică valijoara și o lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fost să se aștepte de la ei să știe ce-i rușinea. Noaptea trecută fata leșinase. Îi prescrisese, pentru sănătatea ei, să-și ia o cușetă. Suspiciunea nu făcea decât să-l dezonoreze pe cel suspicios. Apoi i se alătură lui Coral Musker pe culoar. Nu puteau fi văzuți din compartiment, dar vocea doamnei Peters se auzea clar. — Da, dar cine plătește? Asta aș vrea eu să știu! Dr. Czinner se sprijini cu capul de geam și șopti cu ură: — Niște burghezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Nu puteau fi văzuți din compartiment, dar vocea doamnei Peters se auzea clar. — Da, dar cine plătește? Asta aș vrea eu să știu! Dr. Czinner se sprijini cu capul de geam și șopti cu ură: — Niște burghezi! — Vă mulțumesc, spuse Coral și adăugă când văzu expresia lui dezamăgită: Pot să vă ajut cu ceva? Vă simțiți și dumneavoastră rău? — Nu, nu, spuse el. Dar n-am reușit nimic. N-am darul de-a ține discursuri. Se sprijini iarăși de fereastră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea, cu un geamantan În mână, Într-un tren care se clătina, așa că, atunci când o văzu Myatt că trage de mânerul de la ușa sa, era fără suflare și aproape frumoasă. Tânărul pusese la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În camera maiorului la unu și jumătate „ Ia aminte, dumneata ești responsabil!“, se spunea În Încheiere. Când Ninici părăsi Încăperea, maiorul Petkovici citea iarăși cartea lui nemțească și Învechită despre strategie și Își hrănea câinele cu bucăți de cârnat. 2. Coral Musker adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
urma urmelor, Își spuse el, le voi vedea iarăși pe toate. Mă vor duce cu mașina de la Închisoare la tribunal. Și aceasta a fost și clipa În care și-a amintit cu irațională melancolie, că În locul berăriei fuseseră construite apartamente. Coral și Myatt stăteau față-n față la masa la care serveau micul dejun cu imensa ușurare de-a se simți ca doi străini. La cină fuseseră doi vechi prieteni care nu aveau să-și spună nimic. Tot timpul dejunului vorbiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nu Începuse Încă verificarea bagajelor sau controlul pașapoartelor. Câțiva oameni urcară până la linie și traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri, de lână. El și cu germanul trecură prin fața geamului, se Întoarseră și trecură iar, dar păreau să se plimbe În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și el ceva repede. Avea ochi terni, nefericiți. După ce plecă din nou, dr. Czinner Îi spuse fetei: — Nu-i place. I s-a spus să pândească pe gaura cheii și să vadă dacă ne transmitem ceva de la unul la altul. Coral Musker se așeză pe una din băncile de lemn și Își Întinse picioarele În direcția sobei. Dr. Czinner observă cu uimire: — Ești foarte calmă. Nu are rost să-mi ies din pepeni, spuse ea. Oricum, ei nu pot să Înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Le-am spus că nu trebuie să pierzi trenul. Unul din ei a spus că totul este În regulă. Un ofițer vrea să-ți pună o Întrebare sau două. Trenul nu pornește decât peste o jumăate de oră. — Mulțumesc, spuse Coral. — Și eu? spuse nou-venitul pe un ton furios. Și eu? — În privința dumneavoastră nu știu nimic, Herr Grünlich. — Au venit vameșii și m-au percheziționat. Mi-au luat arma. Mi-au spus „De ce nu ați declarat că aveți o armă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Herr Grünlich. — Au venit vameșii și m-au percheziționat. Mi-au luat arma. Mi-au spus „De ce nu ați declarat că aveți o armă la dumneavoastră?“ Le-am spus: „Nimeni nu călătorește În țara dumneavoastră fără o armă la el“. Coral Musker Începu să râdă. Josef Grünlich se uită la ea Înciudat, apoi Își netezi vesta șifonată, Își consultă ceasul și se așeză. Cu mâinile așezate pe genunchii săi grăsulii, privea drept În fața lui, cântărind lucrurile. Trebuie să-și fi terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Josef Grünlich se uită la ea Înciudat, apoi Își netezi vesta șifonată, Își consultă ceasul și se așeză. Cu mâinile așezate pe genunchii săi grăsulii, privea drept În fața lui, cântărind lucrurile. Trebuie să-și fi terminat deja trabucul, se gândi Coral. Probabil s-a Întors În compartiment și a constatat că nu sunt acolo. Probabil va aștepta zece minute Înainte de a-l Întreba pe unul dintre bărbații din stație dacă nu m-a văzut cumva. În douăsprezece minute mă va găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o depistase, dar cel care intră nu era Myatt, ci un ofițer blond și aferat. Acesta lătră un ordin peste umăr și doi soldați intrară după el și se opriră cu spatele la ușă. — Dar despre ce e vorba aici? Îl Întrebă Coral pe doctorul Czinner. Cred că am făcut contrabandă cu ceva? Nu Înțelese ce vorbiseră străinii Între ei și brusc se simți pierdută și cuprinsă de teamă, știind că oricât ar vrea bărbații aceștia s-o ajute, tot nu puteau Înțelege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
rog! El se scutură, eliberându-și brațul, și o repezi pe un ton aspru și precis, iar pince-nezul lui se mișcă În sus și-n jos, dar ea nu pricepu ce Însemnau acele cuvinte. Apoi ofițerul părăsi sala de așteptare. Coral Își lipi fața de fereastră. Printre două frunze de gheață, Îl văzu pe german plimbându-se În sus și-n jos pe lângă linie. Încercă să vadă până la vagonul-restaurant. — Îl vezi? Întrebă dr. Czinner. — O să Înceapă să ningă iar, spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea destul de liniștită pe banca de lemn. Nu mai era nimic de spus și picioarele Îi erau reci ca gheața. Dar după o vreme Începu să citească În tăcerea doctorului Czinner o acuzație, așa că spuse cu convingere: — Se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
descoperirea tandreței lui Myatt fugiră din ea, ca un debarcader luminat, undeva În Întuneric. Își concentră mintea, Încercând să-l revadă, dar el deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el și toți ceilalți evrei pe care-i cunoscuse. Nici chiar trupul ei, acum odihnit și vindecat, dar cu liniștea-i profundă pierdută o dată cu durerea, nu era conștient de vreo diferență. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Czinner: — Dar dac-o luăm la fugă, eh, prin zăpadă, toți deodată? — Vor trage, spuse Czinner. Soldatul strigă din nou și făcu un gest cu mâna. Dar vor trage oricum, eh? De ce ne scot afară? Dr. Czinner se Întoarse spre Coral Musker: — Nu cred că există motive să ne temem. Vii? — Sigur că da. Apoi Îl imploră: — Așteptați-mă o clipă! Mi-am pierdut batista. Silueta Înaltă și subțire se aplecă asemeni unei perechi cenușii de foarfece, se puse În genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]