298 matches
-
însă redata diferit din punct de vedere gramatical: formă intensivă de participiu activ la numele coranice și expresie formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul lui dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis, la numele biblic. Celelalte două nume coranice înrudite, cu forma de participiu activ ‘"lim (2.1.8.1.) și ‘All"m (2.1.8.2.) - formă intensivă - sunt cel mai adesea traduse cu verb la indicativ prezent. Biblia vorbește despre știința lui Dumnezeu folosind adesea participiul activ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai propriu „Creatorul”. 4.1.18. al-Muœawwir (2.1.9.4.) și YÄțQr (3.1.10.2.), ambele traduse uneori cu „Plăsmuitorul”, sau „Făuritorul”, desi numai cel biblic denumește pe cineva care săvârșește acțiunea concretă de a modela, în vreme ce numele coranic e mai abstract („Dătătorul de forma”, sau, cum traduce ASM, „Dătătorul de chipuri”). 4.1.19. al-′"kim (2.1.10.1.)/al-F"ti≤, al-Fatt"≤ (2.1.10.3.)/al-F"œil (2.1.10.4.) și ŠÄpQ” (3.1.11
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
afirmând existența reală a divinității, nu are corespondent în Vechiul Testament, unde realitatea lui Dumnezeu în opoziție cu nimicnicia idolilor este afirmata de numele ’Pl ƒ"y/’Elohm ƒ"y, pe care l-am menționat mai sus că echivalent al coranicului al-′ayy306. Doar numele neotestamentare ho alQthinós și hQ aletheia, referite la Dumnezeu-Tatăl (1In 5,20cd) și mai ales la Hristos (În 14,6; Ap 3,7; 1In 5,20e), despre care spun, în contextele menționate 307, că este „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și hQ aletheia, referite la Dumnezeu-Tatăl (1In 5,20cd) și mai ales la Hristos (În 14,6; Ap 3,7; 1In 5,20e), despre care spun, în contextele menționate 307, că este „Cel adevărat”/„Adevărul” sunt comparabile cu acest nume coranic. 4.2.2. al-Qayyóm (2.1.2.3.) și ’Ehyeh (3.1.3.1.), ho Àn (LXX), respectiv egÀ eimi (3.2.2.6.2.). Aceste nume conotează nu numai existența, subzistență prin sine, ci și veșnicia. Între numele biblice
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și ’Ehyeh (3.1.3.1.), ho Àn (LXX), respectiv egÀ eimi (3.2.2.6.2.). Aceste nume conotează nu numai existența, subzistență prin sine, ci și veșnicia. Între numele biblice, cel din Septuaginta este mai apropiat de numele coranic prin faptul că este mai abstract și, fiind un participiu prezent, poate primi articolul hotărât. El este însă monosemic și nu permite varietatea de traduceri care se întâlnește în cazul lui al-Qayyóm („Veșnicul”, „Ființătorul”, adică Cel care subzista prin sine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la numele biblic ținem seama numai de al doilea termen al expresiei, întrucat numele generic constituie un simplu suport pentru acest atribut 308. Ambele sunt participii active și sunt uneori traduse la fel, cu „ascuns”. Dar, în vreme ce, în cazul numelui coranic, contextul restrâns permite interpretări variate, dintre care cele mai evidente (fără speculații teologice) sunt „Cel lăuntric, imanent”, de unde „ascuns”, în cazul celui biblic, referirea la caracterul inaccesibil al divinității este foarte limpede. 4.2.4. 9ó al-lal"l wa al-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
limpede. 4.2.4. 9ó al-lal"l wa al-’Ikr"m (2.1.5.10.), (al-)Mamd (2.1.5.12.) și ’Pl hakka>Ä:/Mélek hakka>Ä: (3.1.3.3.). De fapt, în cazul celui dintâi nume coranic, doar 9ó al-lal"l poate fi comparat cu cele două nume biblice. Atât mal"l, cât și ka>Ä: sunt cel mai adesea, si pe bună dreptate, traduse în românește cu „slavă”. Iar (al-)Mamd s-ar traduce cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
transfer. 4.2.5. al-Matn (2.1.6.5.) și Țór, Sela‘, mețó:"h (3.1.16.5.). Toate aceste nume exprimă statornicia de neclintit a lui Dumnezeu, dar cele biblice folosesc metaforă stâncii sau a bastionului, în vreme ce numele coranic este un adjectiv verbal care îl desemnează pe posesorul calității respective. 4.2.6. al-Q"hir (2.1.6.9.), al-Qahh"r (2.1.6.10.) și ’Pl/YHWH gibbÄr (3.1.7.5.). Ambele au semnificațiile de bază „tare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care îl desemnează pe posesorul calității respective. 4.2.6. al-Q"hir (2.1.6.9.), al-Qahh"r (2.1.6.10.) și ’Pl/YHWH gibbÄr (3.1.7.5.). Ambele au semnificațiile de bază „tare”, „biruitor”. Însă, în vreme ce numele coranice sunt, ca de obicei, conceptuale, generalizatoare, Biblia preferă să-i aplice lui Dumnezeu numele metaforic de gibbÄr „războinic, viteaz”, uneori cu adaosul „în lupta” (Ps 24/23, 8), atribuindu-i biruințele poporului israelit împotriva dușmanilor. 4.2.7. Rabb (2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.3. și 3.2.2.1.2.), dynástQs (3.2.1.6.3.), despótQs (3.2.2.8.2.), ho árchÄn (3.2.2.8.3.). Toate aceste nume se pot traduce cu „Domnul”, sau „Stăpânul”. Totuși, între numele coranice și cele biblice există o deosebire: niciodată Coranul nu-l numește pe Dumnezeu „Domnul” al-Rabb, ci fie Rabb al-‘"lamn („Stăpânul lumilor/veacurilor”), fie Rabb al-samaw"t wa al-arð309 („Domnul cerurilor și al pământului”), Rabb al-mašriq wa-l-maghrib („Stăpânul răsăritului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Wal (2.1.7.5.) și Go’el (3.1.16.2.) sunt toate trei nume împrumutate din realitatea socială pentru a exprima faptul că Dumnezeu este ocrotitor, deoarece față de credinciosul sau își asumă rolul unui suzeran (în cazul numelor coranice) sau al rudei apropiate și puternice care veghează la drepturile celor asupriți sau căzuți în robie din neamul sau (numele biblic). În limba română se poate întâmpla să fie traduse la fel, cu „Ocrotitor”, „Oblăduitor”, deoarece metaforele respective fie sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
10. al-Baœr (2.1.8.8.) și Ro’eh (3.1.9.7.): „Cel care vede, Văzătorul”. Sunt ambele antropomorfe și metafore universale pentru cunoaștere, aceasta realizându-se în primul rând datorită văzului. Se deosebesc prin faptul că numele coranic este forma de intensiv a participiului activ, pe când numele biblic este un participiu activ nemarcat. În plus Baœr este întotdeauna precedat de Șam‘, cu care se poate considera că formează o expresie: Dumnezeu este Cel care aude, vede. Biblia
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
folosind doar metaforă vederii. De remarcat că verbul din ebraica r"’"h are aceeași rădăcina și semnificație că și verbul arab ra’". 4.2.11. al-′akm (2.1.8.12.) și sophía (3.2.2.11.1.). Numele coranic este adjectiv, caracterizându-l pe Dumnezeu că „înțelept”, pe când cel biblic este substantiv: înțelepciunea personificata din unele texte sapiențiale ale Vechiului Testament devine în Noul Testament nume hristic. 4.2.12. Muntaqim, 9ó al-intiq"m (2.1.10.6.) și ’Pl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.1.11.6.) au semnificații foarte asemănătoare (Cel care pedepsește pentru rău), însă nu se traduc la fel, deoarece numele biblice sunt expresii ce au în componență numele generic ’Pl și trebuie traduse cu „Dumnezeul răzbunării/răzbunărilor”, în vreme ce numele coranice îngăduie mai multe variante, cum ar fi „Răzbunătorul”, „Pedepsitorul”, respectiv „Stăpânul răzbunării”, „Cel ce răzbuna”. Expresia biblică DorQš d"mm (3.1.11.7.), „Răzbunătorul sângelui”, măi concretă și mai particularizata decât celelalte nume din această serie, le poate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alQthinós (3.2.1.9.1. și 3.2.2.12.1.), pistós (3.2.1.9.2.), ho amen (3.2.2.12.2.). Toate au că nucleu principal de semnificație „vrednic de încredere”. Însă, în privința celor două nume coranice, contextul în care apar nu prea ajuta la precizarea semnificației, fapt ce a dat loc la interpretări și traduceri foarte variate. Este posibilă totuși o traducere a lor asemănătoare cu cea a numelor biblice: „șDumnezeulț credincios/ fidel”. În cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ba mai mult, după cum am arătat și la paragrafele respective, consideram preferabil să nu fie tradus nici unul peste tot cu aceeași vocabula, ci cu acel termen care îi transfera cel mai bine semnificația contextuala. Aici am putea adăuga misteriosul nume coranic Œamad (2.1.7.6.), daca din multitudinea de semnificații propuse pentru el o alegem pe aceea de „Ocrotitor veșnic” (cf. Arberry, „the Everlasting Refuge”). 4.2.15. al-Naœr (2.1.11.5.) se apropie și el de paráklQtos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
paráklQtos (3.2.2.14.3., 3.2.3.2.) prin semnificația de bază „ajutător”. 4.2.16. H"d (2.1.12.1.) și MÄreh (3.1.13.1.) sunt ambele participii prezente, dar asemănarea semantica e imperfecta. Numele coranic îl arată pe Dumnezeu călăuzitor spre mântuire, pe când cel biblic îl arată că învățător în privința binelui. 4.2.17. Ra’óf (2.1.13.2.) și “"> (3.1.14.4.) respectiv ho agathós (3.2.1.5.3.). Deși toate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
óf (2.1.13.2.) și “"> (3.1.14.4.) respectiv ho agathós (3.2.1.5.3.). Deși toate se pot traduce cu „bun”, contextele concrete în care apare “Ä> în Vechiul Testament îl colorează și îl particularizează, în vreme ce numele coranic este, ca de obicei, măi abstract. Cât despre neotestamentarul ho agathós, acesta se referă la desăvârșirea morală. 4.2.18. 9ó al-”awl (2.1.13.5.)310 și ’Erek ’appayim (3.1.15.3.). Numele biblic este metaforic, insă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
agathós, acesta se referă la desăvârșirea morală. 4.2.18. 9ó al-”awl (2.1.13.5.)310 și ’Erek ’appayim (3.1.15.3.). Numele biblic este metaforic, insă deloc ambiguu - „cel care cu greu se mânie” -, în vreme ce numele coranic poate fi interpretat în multe feluri (îndelung-răbdător/bogat/binefăcător generos), contextul fiind insuficient pentru precizarea semnificației sale. 4.2.19. (al-)Wadód (2.1.13.10.) și ‚"s: (3.1.14.3.). Numele coranic se referă la iubirea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu greu se mânie” -, în vreme ce numele coranic poate fi interpretat în multe feluri (îndelung-răbdător/bogat/binefăcător generos), contextul fiind insuficient pentru precizarea semnificației sale. 4.2.19. (al-)Wadód (2.1.13.10.) și ‚"s: (3.1.14.3.). Numele coranic se referă la iubirea lui Dumnezeu față de credincioșii săi, iubire care nu e de ordinul sentimentului, ci de al voinței, iar cel biblic, la bunătatea și indurarea lui Dumnezeu față de cei cu care a încheiat legământ. Ambele implică statornicie. Bogăția
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ghaff"r (2.1.15.1.) și Sall"ƒ/SolQaƒ/’Eloah sel ƒÄÖ (3.1.15.1.), deși sunt uneori traduse toate cu „iertător”, se deosebesc prin conținutul noțiunii de iertare. Toate se referă la iertarea păcatelor, însă în vreme ce numele coranice spun despre Dumnezeu că iartă păcatele în sensul că nu le dă în vileag sau nu ține seama de ele, cele biblice conotează și vindecarea celui care, păcătuind, s-a rănit, a căpătat tare, handicapuri. De aceea și verbul s
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o delimitare strictă a acestor două situații este dificilă, din pricina unei deosebiri majore între aceste două cărți: în vreme ce Coranul exprimă o experiență religioasă la un nivel aproape sincronic, Biblia este produsul unei evoluții îndelungate și, ca atare, semnificația unui nume coranic poate spune despre Dumnezeu un lucru pe care Biblia l-a exprimat într-un text mai arhaic, dar apoi meditația s-a aprofundat și accentele dominante au devenit cu totul altele. Cu acesti „bemoli la cheie”, întreprindem cele ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeu un lucru pe care Biblia l-a exprimat într-un text mai arhaic, dar apoi meditația s-a aprofundat și accentele dominante au devenit cu totul altele. Cu acesti „bemoli la cheie”, întreprindem cele ce urmează. Din categoria numelor coranice fără corespondent biblic explicit, dar a caror semnificație este totuși exprimată de Biblie, considerăm că fac parte următoarele: 4.3.1. Al-Ð"hir, al-B"”în (2.1.2.4.), ca expresie alcătuită din două participii prezente ale unor verbe antonime
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
El și prin El și pentru El sunt toate.” (t.n.) Iar Ps 16/15,2b în versiunea Septuagintei sună astfel: tÄÎn agathÄÎn mou ou chreían écheis, „de bunurile mele nu ai trebuința”, afirmație care duce cu gândul la expresia coranica ghaniyyun ‘an îl-‘"lamn. 4.3.6. W"si‘ (2.1.5.9.) exprimă atotprezența lui Dumnezeu. Biblia nu o exprimă cu un nume, ci o înfățișează prin imagini, dintre care cele mai grăitoare sunt în Psalmul 139/138
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
si‘: „Oriunde v-ați întoarce, veți afla fața lui Dumnezeu, căci El este Cuprinzător, știutor.” (2,115) (GG) Pe de altă parte, în psalmul citat, ideea de atotprezență se împletește și cu aceea de cunoaștere desăvârșită, ambele exprimate de numele coranice Mu≤” (2.1.8.5.) și Muqț (2.1.8.15). 4.3.7. Karm (2.1.5.11.) nu are corespondent biblic, dar toate posibilele sale semnificații: „darnic/mărinimos”, „nobil”, „vrednic de laudă” se potrivesc și percepției
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]