2,523 matches
-
CONSTANTIN, Theodor (21.XI.1910, Brăila, - 29.VIII.1975, București), prozator. A absolvit Facultatea de Filosofie din Cernăuți, după care a lucrat în calitate de corector la Editura „Cugetarea”, între 1939 și 1946. A fost director în Ministerul Culturii (1952-1955), director al Editurii Științifice (1955-1958), apoi redactor-șef al Editurii Tineretului (1958-1960). A debutat ca licean în revista brăileană „Luceafărul literar și artistic”, iar editorial la
CONSTANTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
VI.1981, Paris), poet și prozator. Este fiul Rozaliei și al lui Neculai Corlaciu. După ce a urmat clasele primare și cele de liceu la București, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București în 1947. Este angajat corector la ziarul „Timpul”, apoi redactor la „Frontul plugarilor” și la revista „Flacăra” (1848-1851), responsabil cultural la Casa Scriitorilor ș.a. În 1954 este exclus din Uniunea Scriitorilor, fiind reprimit în 1965. Din 1968 până în 1972 este redactor-șef al revistei „Almanahul
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
țărani. A absolvit Liceul din Roznov (1976) și cursurile fără frecvență (secția română-franceză) ale Facultății de Filologie din cadrul Universității din București (1983). Între timp a practicat, pe rând, meseriile de operator chimist, laborant, profesor suplinitor, instructor de teatru și metodist, corector, consilier cultural și director al Casei de Editură Panteon din Piatra Neamț (1993-1997). Începând cu 1998 este muzeograf la Casa memorială „Ion Creangă” din Iași. A debutat în 1975 la revista „Amfiteatru”, cu un grupaj de versuri, iar editorial, în 1983
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
BÂRSEANUL, Ion (? - 1916), autor de versuri și proză. Originar din Târgu Frumos, B. a fost corector la Editura Minerva din București și a făcut parte din anturajul principalilor scriitori de la începutul secolului, alături de care semna (la început I. Bârsean) versuri și proză în periodicele primului deceniu: „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Viața literară”, „Viața literară și
BARSEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
După studii gimnaziale și liceale la Brașov (1870-1878) și studii universitare de litere și filosofie (1878-1881) la Viena și München, la Viena fiind și președinte al Societății „România jună” a studenților români, revine la Brașov, unde este profesor secundar (1881-1905), corector al școlii medii (1889-1891), dirigent al Școlii Comerciale Superioare (din 1891). Din 1891 este și director al învățământului din Sibiu. A fost vicepreședinte (1905-1910) și președinte (1911-1922) al Astrei, membru (1908) și vicepreședinte al Academiei Române. A editat împreună cu Ion Popea
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
Noua revistă română” (1910-1916) și la „Ideea europeană” (1919-1928), iar înainte și după anii petrecuți la cele două reviste a funcționat ca bibliotecar la Facultatea de Litere, învățător în Șotrile (lângă Doftana), funcționar la un laborator de analize medicale, profesor, corector, funcționar la Loteria de Stat, la Monitorul Oficial, la Recensământ, la o fabrică de sticlărie. În tot acest timp, preocuparea sa pentru literatură, pictură și muzică a rămas constantă. Expresie a acestei existențe, într-un fel artistă, a fost și
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
Ceas de umbră, 1966) și încă din ianuarie 1933 începe să frecventeze grupările din preajma revistelor „Litere”, „Viața literară”, „Azi”, care-i găzduiesc debutul literar cu versuri. Participă la întrunirile cenaclului lovinescian Sburătorul, în cadrul căruia citește versuri, și nu ocolește boema. Corector de noapte la câteva ziare, este angajat secretar de redacție la „Azi”, redactor la „Rampa”, „România” (sub conducerea lui Cezar Petrescu) și, mai târziu, la cotidianul „Ardealul”. În timpul războiului editează în regie proprie publicațiile „Arta” (1941, transformată în „Arta nouă
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
pe care o va abandona în favoarea Școlii de Ofițeri de Jandarmi (1943-1945). Audiază, în paralel, cursuri la Facultatea de Litere și Filosofie, fără a o absolvi. Trece prin felurite medii și profesiuni. Este jucător de fotbal și antrenor, tipograf și corector la Casa Scânteii; devine redactor-șef al revistei „Luceafărul” (1962-1968), iar din 1970 până în 1989 conduce revista „Săptămâna culturală a Capitalei”; după 1989 este director-fondator al publicației „România Mare”. A fost membru supleant al Comitetului Central al PCR din 1969
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
găsind în scris satisfacții, dar și un mijloc de subzistență. În anii ’50 și ’60, publică poezii cu caracter mobilizator, de propagandă realist-socialistă, versurile având, deseori, după propria ei mărturisire de mai târziu (1978), un pronunțat caracter gazetăresc. Vremelnic, e corector la revista „Kultureller Wegweiser”, practicând și diferite alte profesii. Însă activitatea cea mai intensă o desfășoară pe tărâmul literar, ca autoare (publică, în germană, volume de versuri, povestiri, numeroase cărți pentru copii) și ca traducătoare. Colaborează ani de-a rândul
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
BOBEȘ, Tita (1.XI.1895 - 12.X.1987, București), cronicar dramatic. A urmat în București cursurile Liceului pedagogic de pe lângă Seminarul Universitar. Din această perioadă datează prietenia cu Tudor Vianu și Ion Barbu. În timpul primului război mondial, ocupă slujba de corector într-o tipografie, numărându-se printre colaboratorii apropiați ai lui Ion Vinea. A fost unul dintre cei mai redutabili și fecunzi critici teatrali din perioada interbelică, semnând (uneori și cu inițiale), între 1918 și 1944, numeroase cronici și articole în
BOBES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
, Adriana (31.V.1946, București), prozatoare. Este fiica Alicei (n. Margulis), avocată, și a lui Lazăr Bittel, economist. A absolvit Liceul „Mihail Sadoveanu” (1964) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1970). Mai întâi corector (1972-1989), din 1990 lucrează ca redactor la „România literară”. Debutează în 1964 cu o povestire în „Gazeta literară”. Colaborează la „Argeș”, „Contemporanul”, „Echinox”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. A debutat editorial cu volumul Lucruri într-un pod albastru (1980), așezat sub
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
pe biserica Sf. Sofii e fantasma istorică pe care-o urmărește un popor de optzeci și atâtea de milioane. Ce tradiții mai are Franța? Și cine le reprezintă? Vedem aci apărând un nou cabinet, al cărui prezident e un fost corector de gazetă liberală, devenit director de Credit Mobiliar în Spania; apoi doi advocați, un doctor în medicină, nu profesor de liceu. Oameni inteligenți fără îndoială, buni advocați, buni doftori, buni corectori de gazetă dar, desigur... răi muzicanți. Asemenea oameni par
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un nou cabinet, al cărui prezident e un fost corector de gazetă liberală, devenit director de Credit Mobiliar în Spania; apoi doi advocați, un doctor în medicină, nu profesor de liceu. Oameni inteligenți fără îndoială, buni advocați, buni doftori, buni corectori de gazetă dar, desigur... răi muzicanți. Asemenea oameni par a avea un destin fatal: nu acela de-a rezuma în ei încrederea unei țări, ci de-a escita invidia tuturor foștilor lor colegi, tuturor egalilor lor. Fiece medic, fiece advocat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nasului, s-au ridicat sub domnia d-lui Brătianu în sferele de sus; formează așa numita societate la balurile și la curtea regelui. De gâtul unor bandiți sau a unor trădători notorii s-au atârnat semnele de onoare ale țării; corectorii gazetelor roșii au ajuns milionari; toată plebea asta politică e azi scoasă din cutie, parfumată, înmănușată, lustruită. E firesc lucru ca aceste elemente declasate ridicate din întuneric și din ocupațiuni adesea maloneste, intrate odată în atmosfera luminată de razele coroanei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întîrziată. Un copil de bătrîn. Odrasla din urmă a lui Gutenberg. Nu există prin urmare soluție mediologică de continuitate fundamentală între 1529, 1789 și 1917. Aceeași înverșunare literară, aceiași vectori, același "ghidaj". Luther, Condorcet și Lenin își împart postura de "corectori de extemporal", ceea ce înseamnă o ortodoxie restrînsă în organizație largă. Ei redactează, difuzează, își supun textul unei critici a adevărului, dar un original scris devine criteriu și referință. Dincolo de ținuta mai mult sau mai puțin livrescă a unei culturi, este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Librăria Muncii. Biblioteca socialistă. Jaloane? Embleme? Da, dar mai întîi creuzete. Anarhiști, prudhonieni, leniniști, reformiști, posibiliști, nu are importanță. Și mai există în final aristocrația plumbului, moștenitoare a vîrstei de aur a unora ca Plantin, Estienne, Didot etc. Saint-Simon copist, corector la tipar, angajat al librăriei. Proudhon, muncitor tipograf. Pablo Iglesias la fel, fondatorul partidului socialist spaniol (1850-1925). Allemane, de asemenea. Monatte, Rosmer... Există un tipograf-jurnalist spaniol, Mesa, care, exilat la Paris, îi transmite lui Jules Guesde, "sergentul instructor și recrutor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un Aragon, un Nizan, un d'Astier. Experiența tiparului și administrația financiară a unei întreprinderi de presă intrau pînă nu demult în sarcina intelectualului, care nu-i delega pe alții să o îndeplinească, fiind el însuși editorialist, redactor-șef, machetist, corector și administrator. Coordonarea unui ziar și organizarea unui partid se întrepătrund sau se suprapun în mod direct, așa încît un conducător de partid muncitoresc analfabet sau incult (ca Marchais, produs al televiziunii) era de neconceput. Intelighenția rusă din secolul trecut
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
solicitându-i În același timp o pregătire de specialitate superioară. Ceea ce demonstrează și caută să convingă mașinile de instruit este tocmai caracterul mecanic de care funcțiile profesorului În Învățământul tradițional dau dovadă - de transmițător de cunoștințe, de repetitor și de corector al activității elevilor - sarcini care pot fi ușor preluate de mașină (J. Piaget). Efectuând cu o rapiditate uimitoare o serie de operații intelectuale, destul de complicate și de obositoare pentru om (profesor), mașinile, Îndeosebi cele electronice, vor fi În stare să
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
două remarci dacă acceptăm rolul explicativ și reglator al schiței inițiale. Felul în care creatorul reușește să stabilească un echilibru între cele două roluri trebuie distins în fiecare situație în parte. Majoritatea sistemelor homeostazice reprezintă sisteme de feedback negativ: controlul corector ajută la eliminarea deviațiilor de la valoarea stabilită (similar temperaturii sangvine de 37°C). Însă sistemele creative necesită feedback pozitiv: când apare o deviație semnificativă de la normă, sistemul răspunde prin detectarea, recunoașterea și amplificarea ei (Maruyama, 1963). Este o problemă centrală
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
această declarație poate emfatică și poate pentru mulți perfect indiferentă: opțiunile mele morale și politice sunt și știu că vor fi totdeauna acolo unde e Jebeleanu. „TREI CHESTIUNI REZULTĂ...” Schițele cu care a debutat Marin Preda, pe vremea când era corector la Timpul, contrazic credința în evoluția artistică a unui scriitor. Siguranța și economia expresiei, exactitatea acustică, acuratețea detaliului și așezarea lui în context sunt, la acest autor, de la început uimitoare. Te întrebi când și cu ce și-a „făcut mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un eveniment prin tiparele unor prejudecăți, decât să-l cunoști prin fapte directe. Μ De obicei, În prietenia adevărată, prietenul nu se verifică, dar poți să observi măsura În care acesta vrea să facă din tine un bun observator și corector al propriilor defecte. Μ Multe prietenii se nasc din incapacitatea unor oameni de a-și face din Eul lor un confident. Μ Sunt reușite mai ales acele prietenii În care cei doi s-au găsit, nu s-au căutat. Μ
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
traducător. După absolvirea liceului în orașul natal, A. a frecventat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (secția germană-engleză, 1972-1976), predând apoi limba germană la școli clujene. Emigrând în Germania (1984), se stabilește la Bonn, unde este angajat corector într-o tipografie, iar din 1991 lucrează ca redactor în cadrul Fundației „Stiftung Ostdeutscher Kulturrat” (Consiliul de Cultură Germană din Est), ocupându-se de apariția periodicelor „Der gemeinsame Weg” și „Kulturpolitische Korrespondenz”. Este membru al asociației „Die Künstlergilde” din Esslingen. În
AESCHT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
23.V.1973, București), publicist și prozator. Este fiul lui B. Iacovitz, negustor de manufactură, și primește la naștere prenumele Isac. Își întrerupe învățătura la vârsta de paisprezece ani și începe să lucreze ca funcționar într-un birou; ulterior intră corector la ziarele ieșene „Opinia” și „Iașul”. În 1913 debutează în revista „Absolutio”, la care a fost și redactor în 1913, 1914 și 1916. În numărul inaugural al publicației, L. semnează articolul Curentul nou la noi, prilej de a-și face
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
face parte din Brigada „Horea, Cloșca și Crișan”, care publică în Iugoslavia ziarul „Borba za omladinski Pruz”, este redactor și apoi șef de secție la Editura Tineretului (1949-1952). Ajunge, probabil tot din cauza boemei, muncitor necalificat la Uzinele „23 August” (1952), corector (1952-1953). După ce șomează o vreme va funcționa ca instructor la Casa Centrală a Creației Populare (1955-1972), la Direcția Teatrelor din cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste (1972-1978) și, în fine, ca redactor-șef adjunct la revista „Teatrul” (1978-1990). Debutează în 1953
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
D.[umitru] (27.V.1860, București - 1.V.1909, București), versificator, prozator și ziarist. După absolvirea liceului intră în gazetărie, fiind mai întâi corector la câteva ziare, apoi înființând periodicele „Zorile” (1884), „Foarfeca” (1888, împreună cu Dem. Rocco), dar mai cu seamă ca redactor la „Ciulinul” (1884) și „Universul” (1884-1909). A debutat cu versuri la „Portofoliul român” (1881) și a continuat să publice în diverse
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]