1,316 matches
-
prin mijloacele de informare în masă, a știrii cu privire la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Republica Coreea. În articol este criticată dur politica autorităților de la Seul care "reactualizează vechile teze privind "recunoașterea încrucișată"; "admiterea concomitentă în ONU a două state Coreene", "... realizarea treptată de schimburi culturale, sportive și economice și, în final, stabilirea de relații politice cu țările socialiste" etc. Politica sud-coreană era catalogată ca fiind de inspirație americană și că ea urmărea "legalizarea pe plan internațional a existenței a două
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
treptată de schimburi culturale, sportive și economice și, în final, stabilirea de relații politice cu țările socialiste" etc. Politica sud-coreană era catalogată ca fiind de inspirație americană și că ea urmărea "legalizarea pe plan internațional a existenței a două state coreene", precum și "distrugerea unității țărilor socialiste, prin crearea de disensiuni între ele". Ironia soartei este că, după atâția ani de împotrivire și de eforturi de a respinge ideile menționate mai sus, în ultimii ani R.P.D. Coreeană a ajuns în situația de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a existenței a două state coreene", precum și "distrugerea unității țărilor socialiste, prin crearea de disensiuni între ele". Ironia soartei este că, după atâția ani de împotrivire și de eforturi de a respinge ideile menționate mai sus, în ultimii ani R.P.D. Coreeană a ajuns în situația de a accepta "recunoașterea încrucișată", aderarea sa la ONU odată cu Republica Coreea, precum și existența a două state distincte pe teritoriul Peninsulei Coreene. *** După stabilirea relațiilor diplomatice cu Republica Coreea și deschiderea ambasadelor de la București (mai 1990
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și de eforturi de a respinge ideile menționate mai sus, în ultimii ani R.P.D. Coreeană a ajuns în situația de a accepta "recunoașterea încrucișată", aderarea sa la ONU odată cu Republica Coreea, precum și existența a două state distincte pe teritoriul Peninsulei Coreene. *** După stabilirea relațiilor diplomatice cu Republica Coreea și deschiderea ambasadelor de la București (mai 1990) și, respectiv, Seul (iulie 1990), evoluția relațiilor și a cooperării bilaterale a cunoscut un ritm alert, în toate domeniile. Vizitele reciproce, inclusiv la cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
relations" existing between the then communist leaders of the two countries and how these were forged and related to the general public. Înainte de 1989, oficial și prin toate mijloacele de informare în masă, relațiile între România și Republica Populară Democrată Coreeană și, îndeosebi relațiile între șefii de stat ai celor două țări, erau prezentate, așa după cum se cunoaște, ca fiind întotdeauna foarte bune și chiar ca un "model" de urmat. Realitatea era, însă, în mare măsură, alta. Pentru o bună și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
prezentate, așa după cum se cunoaște, ca fiind întotdeauna foarte bune și chiar ca un "model" de urmat. Realitatea era, însă, în mare măsură, alta. Pentru o bună și corectă înțelegere a adevăratelor relații care au existat între România și R.P.D. Coreeană voi prezenta câteva date, fapte și evenimente mai "deosebite" care au avut loc între anii 1968 1983, dar nu numai, așa cum au fost ele în realitate. Petrecute în culise și "înfrumusețate" de propaganda acelor timpuri, s-a ajuns în situația
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
deformată cu privire la relațiile româno-nord-coreene. Astfel, între cele două țări au existat numeroase "probleme", unele dintre acestea fiind considerate ca fiind foarte "grave" pentru acele vremuri. În mod concret, este vorba de o atitudine de respingere, chiar de condamnare de către partea coreeană a unor măsuri și acte românești, mai ales de politică externă de mare curaj care, din fericire, au fost și continuă să fie bine apreciate și în zilele noastre, ca fiind nu numai corecte, dar și bine inspirate și care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
la 22 august, de condamnare a intervenției, este prea bine cunoscută pentru a mai fi detaliată. In aceeași zi, conducerea de partid și de stat a României a hotărât să prezinte și conducerii de partid și de stat a R.P.D. Coreene viziunea sa cu privire la situația din Cehoslovacia și rațiunile pentru care a condamnat intervenția. Informarea în acest sens urma să fie făcută direct președintelui Kim Ir Sen de către mine, în calitate de însărcinat cu afaceri a.i., întrucât ambasadorul român la Phenian se afla
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
președintele R.P.D. Coreene. Din partea autorităților române, se spera că, în acele momente de mare tensiune, poziția sa se va bucura de sprijin sau cel puțin de înțelegere, mai ales ținând seama de hotărârea și insistența cu care autoritățile din R.P.D. Coreeană promovau și apărau principiile respectării independenței și suveranității naționale, ale neamestecului în treburile interne, ale dreptului tuturor statelor de a își hotărî singure soarta etc. Surprizele s-au ținut lanț. La 23 august, cotidianul "Nodon Shinmun", oficiosul Comitetului Central al
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
9 aprilie 1968, răspunzând întrebării " Ce este cu Primăvara de la Praga ?", pusă de același Park Song Chol, menționat mai sus, Arpad P., membru al Biroului Politic, secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, aflat în vizită în R.P.D. Coreeană, a răspuns că "Partidul Cehoslovac are suficientă experiență și că deține controlul asupra evnimentelor". El a declarat apoi că "Îndatorirea noastră este să avem încredere în ei (n.a. cehoslovaci) și să îi sprijinim...". Interlocutorul coreean a reacționat supărat, condamnând faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
o treabă internă a tovarășilor cehoslovaci și noi sperăm că ei și-o vor rezolva". Schimbând tema discuțiilor, Park a criticat "unele țări socialiste" printre care Cehoslovacia, care și-au deschis granițele pentru turiștii occidentali. "Unii au propus și R.P.D. Coreene să invite turiști în țară pentru a-și crește veniturile, a continuat Park, dar conducerea Partidului Muncii din Coreea nu a fost de acord cu această idee. Turiștii capitaliști sunt în realitate spioni deghizați, așa că este mai bine pentru populația
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nu a fost de acord cu această idee. Turiștii capitaliști sunt în realitate spioni deghizați, așa că este mai bine pentru populația nord-coreeană să muncească, în fiecare zi, încă 5-10 minute, decât să obțină bani din turism". Atitudinea critică a autorităților coreene față de evenimentele din Cehoslovacia a continuat până spre sfârșitul anului 1968, fapt ce rezultă în mod direct și dintr-o declarație a lui Kim Je Bong, adjunct al ministrului de externe, făcută ambasadorului român la Phenian, la 4 octombrie 1968
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
până spre sfârșitul anului 1968, fapt ce rezultă în mod direct și dintr-o declarație a lui Kim Je Bong, adjunct al ministrului de externe, făcută ambasadorului român la Phenian, la 4 octombrie 1968, în care arăta că "poziția R.P.D. Coreene față de evenimentele din Cehoslovacia a fost expusă în articolul redacțional din cotidianul Nodon Shinmun, din 23 august, față de care nu am nimic de adăugat...". Ulterior, însă, în condițiile în care, pe plan internațional, tendința de condamnare a intervenției în Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
fost expusă în articolul redacțional din cotidianul Nodon Shinmun, din 23 august, față de care nu am nimic de adăugat...". Ulterior, însă, în condițiile în care, pe plan internațional, tendința de condamnare a intervenției în Cehoslovacia a devenit aproape generală, autoritățile coreene au început să își nuanțeze treptat poziția, ajungând ca, în cele din urmă, să susțină aproape contrariul. Interesantă este, mai ales, motivația. "În perioada intervenției celor 5 state în Cehoslovacia, datorită necunoașterii situației reale din această țară, R.P.D. Coreeană a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
autoritățile coreene au început să își nuanțeze treptat poziția, ajungând ca, în cele din urmă, să susțină aproape contrariul. Interesantă este, mai ales, motivația. "În perioada intervenției celor 5 state în Cehoslovacia, datorită necunoașterii situației reale din această țară, R.P.D. Coreeană a acceptat explicațiile sovietice cu privire la "existența unui pericol de contrarevoluție în Cehoslovacia". Explicații au fost găsite și pentru publicarea articolului din 23 august 1968, "Lecția Istorică din Cehoslovacia", precum și a altor articole pe această temă. Ele au fost atribuite "unor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
albă" mai ales dacă avem în vedere că, în R.P.D. Coreeană, presa precum și toate celelalte mijloace de informare în masă au fost și sunt strict controlate și cenzurate de autorități. Schimbări de poziție au apărut și față de România. Astfel, partea coreeană, conștientizând greșelile făcute, a transmis președintelui României, la 23 mai 1969, prin ambasadorul său la București, un mesaj din partea președintelui Kim Ir Sen în care, printre altele, erau subliniate și "intențiile Partidului Muncii din Coreea și ale Guvernului R.P.D. Coreene
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
coreeană, conștientizând greșelile făcute, a transmis președintelui României, la 23 mai 1969, prin ambasadorul său la București, un mesaj din partea președintelui Kim Ir Sen în care, printre altele, erau subliniate și "intențiile Partidului Muncii din Coreea și ale Guvernului R.P.D. Coreene de a dezvolta relațiile de prietenie și colaborare cu România". Așa cum se va vedea în continuare, "intențiile" exprimate mai sus nu numai că nu s-au materializat, dar au fost urmate și de alte momente de tensiune în relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nu s-au materializat, dar au fost urmate și de alte momente de tensiune în relațiile dintre două "țări socialiste frățești". Vizita la București a președintelui Richard Nixon Un alt moment de mare tensiune în relațiile între România și R.P.D. Coreeană l-a constituit "supărarea" autorităților nord-coreene pentru primirea făcută președintelui SUA, Richard Nixon, cu prilejul vizitei sale în România (2-3 august 1969), primire pe care au apreciat-o ca fiind, nu numai "fastuoasă", dar și "fără precedent". Realitatea este că
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
iulie 1967, întocmit de autoritățile germane în urma convorbirilor de la Berlin între o delegație germană condusă de Hermann Matern, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Socialist Unit din Germania și o delegație a Adunării Populare Supreme a R.P.D. Coreene, condusă de Yi Yong-ho, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea și vicepreședinte al Prezidiului Adunării Populare Supreme. Redau câteva pasaje din acest Memorandum din care se vede clar că cele două părți aveau poziții
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
au avut loc lucrările celui de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român (6-12 august 1969). La Congres au fost invitate și urmau să participe numeroase delegații din toată lumea, inclusiv o delegație importantă a Partidului Muncii din Coreea. Delegația coreeană, pe care am condus-o la aeroport, a plecat de la Phenian cu avionul în dimineața zilei de 3 august și a ajuns la Moscova în după amiaza aceleiași zile. La București, era așteptată să sosească două zile mai târziu, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și normal, în aceeași noapte am informat în țară. În răspunsul primit din țară mi se cerea imperativ să solicit imediat o audiență la președintele Kim Ir Sen căruia să îi transmit cererea personală a lui Nicolae Ceaușescu ca partea coreeană să își trimită, totuși, delegația la lucrările Congresului. Toate încercările mele de a avea o întrevedere cu președintele Kim Ir Sen sau cu o altă oficialitate nord-coreeană pentru a transmite cererea au rămas fără răspuns, eu nefiind primit de nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Toate încercările mele de a avea o întrevedere cu președintele Kim Ir Sen sau cu o altă oficialitate nord-coreeană pentru a transmite cererea au rămas fără răspuns, eu nefiind primit de nimeni, nici atunci nici ulterior. Refuzul categoric al părții coreene de a trimite o delegație la lucrările Congresului caz unic în relațiile între țările socialiste l-a afectat profund pe Nicolae Ceaușescu, mai ales dacă avem în vedere că el venea din partea unui "preten" în care avea încredere și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și deosebit de apropiate. Cu toate acestea, pe Nicolae Ceaușescu nimic nu l-a împiedicat ca, la scurt timp, mai precis în iunie 1971 și apoi din nou, în aprilie 1982, nu numai să facă vizite "oficiale de prietenie" în R.P.D. Coreeană, dar și să îl decoreze pe președintele Kim Ir Sen, de fiecare dată, cu Ordinul "Steaua Republicii Socialiste România" clasa I-a cu eșarfă. În ceea ce privește decorarea, aceasta a fost "argumentată și justificată" "ca o expresie a înaltei aprecieri, a contribuției
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cu eșarfă. În ceea ce privește decorarea, aceasta a fost "argumentată și justificată" "ca o expresie a înaltei aprecieri, a contribuției deosebite, adusă la dezvoltarea colaborării dintre Partidul Comunist Român și Partidul Muncii din Coreea, dintre Republica Socialistă România și Republica Populară Democrată Coreeană, la întărirea prieteniei dintre poporul român și poporul coreean, la promovarea cauzei generale a socialismului, păcii și colaborării internaționale...". Așa după cum s-a văzut mai sus, toate aceste aprecieri la superlativ nu numai că nu erau reale, dar contraziceau flagrant
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
poporul coreean, la promovarea cauzei generale a socialismului, păcii și colaborării internaționale...". Așa după cum s-a văzut mai sus, toate aceste aprecieri la superlativ nu numai că nu erau reale, dar contraziceau flagrant realitatea. Decizia "bruscă și categorică" a autorităților coreene de a nu participa la lucrările congresului a fost și rămâne într-o oarecare măsură greu de înțeles, dacă ne gândim că ele cunoșteau, încă de la începutul lunii iulie, că președintele Richard Nixon urma să viziteze România și, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]