711 matches
-
ci a unei condiții, a condiției trupești sau corporale. Husserl folosește expresia corporalitate proprie ce specifică și precizează natura acestui dat prim al conștiinței, în sensul că cea dintâi conștientizare a condiției umane apare în noi ca sesizare a acelei corporalități care ne aparține în primă persoană. Conștientizarea lumii exterioare este extensia acestei sesizări. Și pentru Rosmini cunoașterea lumii naturale devine concretă într-o serie de modificări și extensii ale sentimentului fundamental corporal. Omul de astăzi, omul conștient de condiția sa
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și fără o cunoaștere tehnică a argumentărilor filosofice și a distincțiilor lexicale pe care le-am amintit, simte nevoia să se elibereze de o serie de judecăți, și deci de evaluări tradiționale, sau, în orice caz, consolidate și înțelege «propria corporalitate» ca expresie vitală, ca «rezervă de sens», ca nivel inițial și intențional deschis spre expresii tot mai ample. Într-un cuvânt, sesizează corporalitatea proprie ca încărcată de semnificații de descoperit și de interpretat, iar în raport cu ea vede retrezindu-se acel sentiment
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o serie de judecăți, și deci de evaluări tradiționale, sau, în orice caz, consolidate și înțelege «propria corporalitate» ca expresie vitală, ca «rezervă de sens», ca nivel inițial și intențional deschis spre expresii tot mai ample. Într-un cuvânt, sesizează corporalitatea proprie ca încărcată de semnificații de descoperit și de interpretat, iar în raport cu ea vede retrezindu-se acel sentiment de mirare, ce marchează începutul unei noi faze de reflecție filosofică. Pe lângă sensul propriului mod de a fi organic în interiorul lumii care ne
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
încărcată de semnificații de descoperit și de interpretat, iar în raport cu ea vede retrezindu-se acel sentiment de mirare, ce marchează începutul unei noi faze de reflecție filosofică. Pe lângă sensul propriului mod de a fi organic în interiorul lumii care ne înconjoară, conștiința corporalității oferă reflecției filosofice și conținuturi care se extind la o sferă importantă a activității umane, specificări legate de medierea gestului, de expresivitate în general, de limbajul însuși. În sens larg, corporalitatea este ea însăși un limbaj. Însă gestul, expresia comunicativă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a fi organic în interiorul lumii care ne înconjoară, conștiința corporalității oferă reflecției filosofice și conținuturi care se extind la o sferă importantă a activității umane, specificări legate de medierea gestului, de expresivitate în general, de limbajul însuși. În sens larg, corporalitatea este ea însăși un limbaj. Însă gestul, expresia comunicativă, limbajul implică inteligența, conștientizarea reflexă, spiritualitatea. Perspectiva tradițională ar vedea în aceasta o problemă de limite, de distincții, de coordonare sau subordonare, toate probleme reale. Totuși, există în sensibilitatea contemporană un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
spiritualitatea. Perspectiva tradițională ar vedea în aceasta o problemă de limite, de distincții, de coordonare sau subordonare, toate probleme reale. Totuși, există în sensibilitatea contemporană un mod diferit de a le percepe, întrucât sunt sesizate într-un continuu în care corporalitatea constituie un emfatic început și unde problematica distincțiilor și a salturilor calitative, este, ca să spunem așa, evitată tocmai în continuitatea perceperii conștiinței. Dacă ne referim la Körper, în obiectivitatea sa naturală, ne vom găsi în fața problemelor dintotdeauna, în schimb, punându
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu o lume doar parțial explorată de reflecția critică, intens trăită și populată de semne deschise interpretării. Exercițiul interpretării este noua cale a filosofiei, noua metodă, noua reflecție asupra unei mirări originare, înrădăcinată în sentimentul elementar, și totodată complex, al corporalității. Expresivitatea și multiplele forme ale corporalității constituie, ca să spunem așa, nivelul terminal al sentimentului corporal, dezvoltarea ei deplină, o dezvoltare care este și o transformare substanțială. Procesul care conduce la acest nivel terminal se articulează în jurul elementelor ce au un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de reflecția critică, intens trăită și populată de semne deschise interpretării. Exercițiul interpretării este noua cale a filosofiei, noua metodă, noua reflecție asupra unei mirări originare, înrădăcinată în sentimentul elementar, și totodată complex, al corporalității. Expresivitatea și multiplele forme ale corporalității constituie, ca să spunem așa, nivelul terminal al sentimentului corporal, dezvoltarea ei deplină, o dezvoltare care este și o transformare substanțială. Procesul care conduce la acest nivel terminal se articulează în jurul elementelor ce au un rol fundamental în construirea contextului mobil
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
corporal, dezvoltarea ei deplină, o dezvoltare care este și o transformare substanțială. Procesul care conduce la acest nivel terminal se articulează în jurul elementelor ce au un rol fundamental în construirea contextului mobil al experienței pe care conștiința o are despre corporalitate. Aceste elemente sunt: sesizarea faptului de a fi în mod concret, sensul propriei identități, deschiderea către o relație de comunicare. Un efort existențial, un fel de vis existendi este prima expresie ce caracterizează conștientizarea faptului de a avea un trup
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
existendi este prima expresie ce caracterizează conștientizarea faptului de a avea un trup, sau mai bine-zis, de a fi un trup. Această considerație concretă ce indică o conștientizare a propriei identități, o autoconștiință elementară și exactă. Totuși, identitatea sesizată prin corporalitate nu ne închide în individualitate, ci ne deschide unei relații intersubiective; corporalitatea este un mesaj care, chiar dacă se exprimă prin individul concret, ca expresivitate este îndreptată întotdeauna spre alte conștiințe. Expresivitatea și comunicarea, prin referința reciprocă, evidențiază temeiul lor comun
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
trup, sau mai bine-zis, de a fi un trup. Această considerație concretă ce indică o conștientizare a propriei identități, o autoconștiință elementară și exactă. Totuși, identitatea sesizată prin corporalitate nu ne închide în individualitate, ci ne deschide unei relații intersubiective; corporalitatea este un mesaj care, chiar dacă se exprimă prin individul concret, ca expresivitate este îndreptată întotdeauna spre alte conștiințe. Expresivitatea și comunicarea, prin referința reciprocă, evidențiază temeiul lor comun și unitar în ceea ce este corporal, perceput la nivel trupesc. Aprofundarea acestor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pentru noua perspectivă fenomenologică și pentru sensibilitatea, de multe ori nereflectată, dar puternic simțită și trăită. Multe din obiceiurile și atitudinile culturale de astăzi își au originea în acel complex de considerații care s-au dezvoltat datorită opririi reflecției asupra corporalității. Referința nu este întotdeauna imediată, ceea ce nu face totuși dificilă observarea legăturii lor. Pentru a identifica aceste fenomene se poate foarte ușor recurge la considerații rapide, totuși vom indica câteva orientări ce ni se par importante. Se poate observa cât
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și a metodologiilor neatinse încă de uzura timpului. Descoperirea socialității Sfera socialului, conținutul și modalitatea raportului intersubiectiv, constituie un alt nivel pe care se pune accentul astăzi: un interes care de multe ori dobândește exprimări pătimașe. Câteva din aspectele descoperirii corporalității se unesc cu această participare intensivă la viața socială. Se adaugă modul în care are loc aceasta, care este tipică unei descoperiri existențiale. Instanța socială își face apariția din existența unei experiențe profunde și se impune asemenea tensiunii emoționale tipice
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este deseori absent în ariditatea tipică timpului nostru; omul se află într-o stare de ariditate seacă, dar are o amplă, indirectă, mascată nostalgie a transcendentului. Aspecte ale unei astfel de nostalgii sunt și câteva expresii ale acelui «sens al corporalității» și ale acelei «descoperiri existențiale a socialității» despre care s-a vorbit în paginile precedente. Prin folosirea termenului de nostalgie s-a voit să se sublinieze un disconfort și totodată o urmă de regret; o condiție emotivă ce are ceva
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a puterii. Ca propunere în fața constatării pierderii sensului, s-a configurat răspunsul formulat în termenul de luptă pentru sens. Domeniile în care se desfășoară această luptă sunt cele în care elanul vital se află astăzi într-o stare de urgență: corporalitatea, descoperirea existențială a comunității, experiența sacrului, cel puțin sub forma nostalgiei Absentului. Vorbind despre filosofie am sfârșit prin a vorbi despre filosof și poate că, insistând pe această personalizare a discursului, se va putea ajunge, cu iscusință, la vreo altă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sus, existența contemporană este, ca să spunem așa, în situație de urgență, unde elanul vital este mai urgent implicat într-o cerință de sens. Zonele experienței în care este mai intensă astăzi prezența semnelor și a simbolurilor sunt, cum am spus: corporalitatea, comunitatea, nostalgia Sacrului. A interpreta aceste semne și simboluri înseamnă și a ne autointerpreta, rămânând implicați într-o condiție comună ce înseamnă experimentarea valorii, dar și a precarității; plinătate și totodată relativitate tipică a tot ceea ce este temporal. Până și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
zeii. Creația artistică se dovedește, așadar, rodul intersectării excepționale dintre un prea-plin ce se dăruiește și un receptacol care acceptă doritor înalta oferire. Forma primitoare încadrează modelator, concretizează apelând la transcrierea prin ustensilele materiei, prin durități palpabile ce apelează simțurile corporalității umane. Astfel, pictura, sculptura, muzica, poezia, teatrul și alte splendori ale spiritului creator dăruiesc întru expunere profunzime și înălțare utilizând din plin resursele diversității materiale. Spre exemplu, fără concentrarea de substanță ușor prelucrabilă a lemnului majoritatea instrumentelor ce se reunesc
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
survin din interioritatea imanentului ci dintr-o zonă metafizică intermediară, dintr-un corpuscul în care sufletul se înalță neîntrerupt spre deschiderea Divinului. Totuși, cum este posibilă o astfel de suprapunere a extazieriii întru mistic peste existența în dura și încarceranta corporalitate? Cum poate fi trupescul atât de ferm eclipsat? Care este motivația ce susține despărțirea radicală dintre aderarea la imperativele imanentului și cele ale transcendentului, desprinderea resurecționară a chemărilor spiritului de cele ale trupului? De ce nu se optează pentru o formulă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de cele ale trupului? De ce nu se optează pentru o formulă de echilibru și simbioză între cele două instanțe ale ființei umane? În cazul celui care își asumă o continuă trăire mistică versiunea unor cedări și compromisuri față de imanent și corporalitate este exclusă. O astfel de situație ontică presupune curajul renunțării la imanent? Când apare drama sacrificiului și ce este sacrificat în esență? Oare autentica jertfă prezentă în acest caz nu își întinde aria adevărului dincolo de ce se înțelege, cel mai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fluxul limitat al vieții. Pentru cel angajat în tensiunea existenței mistice, dimpotrivă, revelația îi indică, în prim-planul lucidității și la adevărata intensitate, taina dramatică a nașterii și morții, a celei dintâi și celei din urmă pulsații spirituale în țesuturile corporalității. Viața în albia trupului nu este, aici, ignorată ci abordată ca segment supus efemerității, interval temporar în care omul valorizărilor sociale se autoiluzionează fiind copleșit întru final de apăsarea disoluțiilor trupești ce triumfă în moarte. Urmând același scenariu doar mult
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
absolutul a ceea ce se relevă a fi iubit sau determinând înfricoșare. Aici asistăm la un exces de tensiune afectivă dar și la instaurarea unei supra-cunoașteri în raport cu relativitatea și limitele cunoștiințelor din imanent. Spre deosebire de planul existenței consumate sub spectrul dominant al corporalității și cel al disoluției temporale, transcendența presupune o constantă raportare la unitatea ce poartă și adună întru sine fragmentațiile diversității. În paradigmele imanentului, dimpotrivă, pluralitatea individualismelor încearcă să-și mențină continuu dinamica multiformă. Din perspectiva acestei descoperiri de început dar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mistice care oferă, dimpotrivă, perspectiva transcendenței ce cuprinde și poartă ascuns omul ca individ și specie muritoare. Aici ființa omenească dar și umanitatea în ansamblul ei își are începutul parcursului temporal și agonicul sfârșit sub însemnele transcendenței. Viața umană în corporalitate se înfiripă dinspre absolutul nematerialității și se destramă către trezirea cutremurantă întru acesta. Bucuria mistică ce alungă umbrele tristeții survine pe fondul conștientizării realității transcendente ca plan nerelativ și indisolubil spre care ființa umană poate și trebuie să-și investească
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
concentrare de resurse și potențe. Spre deosebire de efemeritatea structurilor temporale, dimensiunea surprinsă de privirea ce se desprinde din orbirea mundanului relativ oferă deplinătatea și siguranța unei stabilități spirituale infailibile. Important este faptul că lumea deziluziilor și efemerității spiritului uman exilat în corporalitate fiind învăluită de imperiul veșnic al transcendenței se dovedește a fi, în finitudinea sa insignifiantă, parte a unei armonii supracosmice. Odată cu revelarea acestor evidențe mistice majore, se impune ca necesitate firească și fundamentală redirecționarea și reproiecția energiei spirituale a celui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În esență, cel care a pășit pe calea experienței mistice trăiește cu deplinătatea spiritului său raportat numai la transcendență păstrând în imanent și devenire istorică umbra ființei sale, forma materială imprimată de chipul sufletului propriu. Această formă este, desigur, trupul. Corporalitatea personală poate să se manifeste pentru spiritul aventurat în transcendență ca mijloc util, ca ustensil eficient dar ea reprezintă, în primul rând, un obstacol perturbator al trăirii mistice. Obstacolul solicită efort întru depășirea sa. Imboldul corporalității ce-și impune instinctul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
formă este, desigur, trupul. Corporalitatea personală poate să se manifeste pentru spiritul aventurat în transcendență ca mijloc util, ca ustensil eficient dar ea reprezintă, în primul rând, un obstacol perturbator al trăirii mistice. Obstacolul solicită efort întru depășirea sa. Imboldul corporalității ce-și impune instinctul în suflet se cere aici estompat și controlat. Trupul nu trebuie să urce spre spirit ci să fie doar trepta pe care acesta pășește în drumul său spre transcendență. Este posibilă o suprapunere a extazierii mistice
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]