491 matches
-
cele pe care le scot berzele În perioada lor de rut, unii behăiau, alții mugeau sau nechezau, părea ca Însăși Întreaga arcă a lui Noe, În care se adunaseră toate lighioanele pămîntului imediat după potop, să se fi vărsat la Corso. Glasul lui Bikinski trâmbiță de trei ori, mâinile sale bătură darabana În tăblia mesei și corul acesta dizarmonic se stinse ca la comandă, iar peste terasă se așternu liniștea. Ștergându-și fruntea transpirată cu o batistă, Oliver decise: „Adevărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să facă nici cel mai mic zgomot. Deodată simți că se sufocă și atunci, scoțând un urlet prelung, țâșni ca Împins de un resort de pe scaunul său și se pierdu În Întuneric. ...Mult mai târziu, când ajunse din nou la Corso, află și alte amănunte asupra acestui incident. Mai mulți vorbeau, pronunțând În șoaptă numele lui Satanovski, despre o hipnoză În masă. Alții spuneau cuvintele magie neagră. Circulau, de fapt, mai multe versiuni privind evenimentul. Se zvonea, printre altele, că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau caseta să fi fost ținute Într-un loc unde pătrunsese umezeala, astfel că pe Înregistrare apăreau nenumărate pete albe și negre, ce migrau de pe un scaun pe altul... Imaginile Înregistrate suferiseră, Într-adevăr, o stranie metamorfoză. Filmul arăta terasa Corso, cuprinsă de o forfotă neobișnuită. Domnea o atmosferă de veselie generală. Ici-colo se auzeau voci mai ridicate, care Însă se calmau cu de la sine putere. Brusc Începu să bată vântul și fețele clienților fură acoperite de ziare. Iar când ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trebuiau Însă păstrate. Altfel, exista riscul să ajungi mai repede În prăpastie. „Moralitatea”, Își zise el, „cui folosește ea!?” Însuși Noimann, În perioada „penitenței”, se purta ca un om pătruns de cele mai Înalte precepte. Dar iminenta sa descindere la Corso Îi spulberă orice iluzie privind felul cum fusese construită lumea. În toată perioada de abstinență, modul său de viață putea să devină exemplar. După primul pahar băut, conceptele din care era alcătuită această morală Începeau să se dizolve. Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
față? De ce, de fiecare dată când dă pătura la o parte, descoperă sub ea un alt Noimann, din ce În ce mai lingușitor față de sine Însuși? A intuit oare Mathilda adevărul legat de persoana sa? În timp ce stomatologul Paul Își punea astfel de Întrebări, la Corso, savurându-și cafeaua, Satanovski făcea cărțile și, așezând asul lângă valet și valetul lângă dama de treflă, sufla fum peste ele. În acest timp, aflat În camera lui, În fața oglinzii, trupul lui Noimann executa mișcări ciudate. Fire nevăzute legau brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În care alături de cărți intrau În combinații Înseși zodiile? Era oare posibil ca un simplu om, călăuzindu-se după legile hazardului, să Învârtă Între degetele sale destinul unor alți semeni? Apariția inginerului Edward la o oră atât de matinală la Corso putea fi considerată drept un eveniment neobișnuit. Îmbrăcat Într-un costum alb, larg, impecabil, ce-i masca masa musculară, purtând pe cap o pălărie de fetru moale, cu boruri largi, inginerul Edward stătea la masa lui din colț, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de cerc... Iar dacă ai să-l vezi trecând pe aici pe Noimann, cinstește-l, te rog, cu o cafea din partea mea...” Zicând aceasta, Satanovski se răsuci pe călcâie și, cu pași vioi, oarecum discordanți pentru statura lui, părăsi terasa Corso. În tot acest timp, În camera sa, Noimann-cinicul Îl Împinse sub pat pe Noimann-penitentul, după care, jubilând, se năpusti, amușinând lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului Mathildei Îi crea, pe moment, o senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceeași seară Într-un alt loc. Un alt câine, de data asta roșcat, alerga cu el pe Moara de Vânt, spre aeroport... Un incident similar a fost semnalat și pe strada Moartă...” Știrea fu comentată În fel și chip la Corso. Unii fură de părere că relatarea din ziar nu avea nimic de-a face cu realitatea. Chiar și numele purtătoarei de cuvânt a Poliței era tras de păr. Herbina Falcon nu exista decât În mintea ziaristului care scrisese știrea. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
obrajii. Apoi Noimann intră În cabina rezervată ambelor sexe, unde se aflau mâzgălite tot felul de obscenități, pe care le citi din plictiseală. „Nimic nou”, gândi el. „Oriunde te-ai duce, nu reușești să scapi de banalitate. În pasaj, la Corso, la hotelul Traian sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc la fel...” Noimann Își scutură prepuțul cu grijă, ca să nu-și păteze pantalonii fini, deschiși la culoare. Încheindu-și prohabul, se Întrebă: „În general, ce caut eu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clar această scenă, pe care o lega apoi de visul său. Iată că firele se Înnodau unul după altul... Visul, ca și apariția În cameră a straniului picior, Își aveau ramificate rădăcinile În Întâmplările prin care medicul trecuse petrecând la Corso. Discuția În jurul știrii Îi Înfierbântase imaginația, astfel că piciorul din ziar Îl bântui În vis, după care visul se reflectă În realitate. Din pricina mahmurelii, Noimann se afla Într-o stare confuză. Cineva dorea cu tot dinadinsul să profite de degringolada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nevoie și de-o altă anestezie? Stomatologul se forța să-și aducă aminte unde și când s-a derulat această scenă. Se jucase de-a terapeutul În cabinetul său În care intrase pe furiș noaptea, după ce poposise În prealabil pe la Corso și alte cârciumi din jur sau aplicase metoda pentru a-și reveni din mahmureală, postat În fața oglinzii din dormitorul său oval, după ce mai Înainte Își dresese fața folosind un aparat de ras electric, care tremura În mâna lui?! „Persoanele combative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dinamici și activi simt În anumite zone neliniști și spaime inexplicabile.” Medicul nu era de felul lui nici dinamic, nici activ, și atunci de unde izvorau aceste spaime? Cât privește apatia lui, aceasta, desigur, se datora În mare interminabilelor discuții de la Corso. Nu cumva Noimann Încercase să „scape”, eufemistic spus, de propria-i persoană?! Trupul său puhav, În ciuda tratamentului dur la care-l supunea atunci când se afla În degringoladă, se dovedise a fi mult mai rezistent decât psihicul, care ceda la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
potlăgării se mai coc În mintea lui? Încotro a pornit-o? Și de ce Noimann se ține scai de urma lui, odată ce-și dă seama că totul nu-i decât o halucinație ieftină, o scamatorie? Stând picior peste picior, la Corso, inginerul Satanovski bate cărțile, așa, ca Într-o doară, și Îi trimite aceste arătări pe cap? Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Tot ce-ai fost tu acum sunt eu? Piciorul se rotește În cerc, mușcându-și propria umbră. Noimann se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer?Unde au dispărut? Încotro s-au evaporat cu toții? De ce nu se află aici?” Zadarnic, zadarnic. Totul e mort, totul e stins, acoperit de pânze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cum i se perindă prin fața ochilor mereu același chip, mereu aceeași mască. Pe măsură ce Înainta spre primul sau poate că ultimul vagon, figurile Îi deveneau din ce În ce mai cunoscute. Tot alergând, stomatologul avu impresia că În tren se adunaseră aproape toți mușterii de la Corso. Un compartiment Întreg era ocupat de Bikinski, reprezentat În mai multe ipostaze. Și tânăr, și bătrân. Privit din față și din spate, cu și fără barbă. În chip de stâlp de afișaj, Încălțat cu adidași Nike și cu vraful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau spumă de mare...), fie cufundarea în singurul tărâm aproape de satisfacerea visurilor, cărțile: Citeam greața de Sartre și ore franceze / de Ion Pop și sfârșitul războiului lumii de Llosa / Între timp multă trăncăneală cu de-alde Dante / Emily Dikinson, Gregory Corso, / Jorge Lezama Lima, Tudor Gheorghe și Noica / puși laolaltă în amintire. Întâlnirile livrești sunt numeroase, iar, pe lângă scriitori, între care Dostoievski, Kafka, Hölderlin, Rilke, Poe, Withman, Odysseas Elytis, Trakl, Salah Mahdi etc., poemele lui Daniel Corbu sunt cutreierate de personaje
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decenii. Sociometrie, așa-i zicem noi maniei de-a face speculații la nesfârșit pe seama fizionomiilor întâlnite, a întâmplărilor și contextelor de tot felul. Cred că multe cupluri bine sudate se delectează cu plăcerea asta nevinovată. Să-ți petreci diminețile pe Corso și serile pe faleză, să cutreieri parcurile și muzeele, să sirotezi o cafea sau o bere la măsuța de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbându-te din vitrină-n vitrină - totul cu privirea ațintită la ceilalți, trăgând cu urechea la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai satisface. E prea generală. Făgărașul, unde am absolvit ultima clasă de liceu, mi-a dat, pe lângă unele bucurii, nu tocmai conforme cu regulamentul școlar, măsura plictiselii într-un oraș de provincie unde nu cunoști pe nimeni; mă învîrteam pe Corso ore întregi, după-amiaza, ca să-mi umplu cu ceva timpul. Nici de mahala nu m-am legat prea mult, deși nimerisem în cea mai pitorească, poate, mahala din București. Ea m-a făcut doar să înțeleg că nu trebuie să confund
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
scheletice - căci va fi foarte Înaltă: a trecut deja de un metru șaptezeci și trei. Apoi Își vopseau unghiile cu ojă albastră. Alteori stăteau cocoțate pe gărduleț, În fața institutului Miriei, care studia la Turistm, pe strada Panisperna, sau coborau pe Corso și mergeau să asculte noile apariții de la mesageriile muzicale. Petreceau ore Întregi În megastore cu căștile pe urechi, și ea asculta Într-adevăr piesele, pe când Miria se prefăcea doar, În timp ce privea În jur, căutând pe cineva cunoscut. Astăzi Miria ochise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poșeta de catifea violetă, părul despletit ca niște alge, gura roșie ca un coral. Deși era doar o moleculă În mulțimea de turiști, de pierde-vară și de localnici veniți În centru pentru promenada de vineri seara, staționând pe trotuarele de pe Corso, pălăvrăgind În fața vitrinelor magazinelor de blugi, CD-uri și gadget-uri muzicale, mama Valentinei Buonocore era inconfundabilă. Mergea repede și șchiopăta ușor. Din când În când se Întorcea, ca și cum ar fi urmărit-o cineva. — Bună! o salută. Educația Înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totdeauna, iar ea știa și nu putea să facă nimic. De aceea schiță un zâmbet politicos și spuse că trebuia Într-adevăr să ajungă acasă. Dar, În mod irezistibil, cu o mișcare felină, se Întoarse, privi mulțimea care cobora pe Corso, examinând parcă fața fiecărui trecător și umbra fiecărui colț de stradă, și spuse că, la urma urmelor, putea lua o cafea cu el. El știa atâtea lucruri despre fiica ei. Poate ar fi putut să-i explice de ce a Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de exil la Macomer, Îl transferaseră În cele din urmă al Roma, căci un unchi milos găsise o recomandare potrivită pentru a-l aduce Înapoi pe continent. Din toată Roma nu cunoștea decât cazarma, metroul, niște magazine de blugi de pe Corso și scările de la Trinità dei Monti, pe ale căror trepte abrupte și alunecoase se Învârtea Într-o spasmodică vânătoare de prietenii. Fetele din Roma se lăsau abordate ușor, erau sociabile și zâmbitoare, dar când trebuia să stabilească o Întâlnire, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că se uita la un butoi și nu la o femeie. Signora Concetta, spunea istoria familiei ei, fusese cu patruzeci de ani În urmă frumusețea supremă din Caltanisetta. Tinerii, se spunea, petreceau ore Întregi plimbându-se În susul și-n josul Corso Vittorio Emmanuele În speranța că o văd măcar În treacăt pe frumoasa Concetta. Ar fi putut alege pe oricare dintre ei, de la fiul maiorului la fratele mai mic al doctorului, dar În schimb Îl alesese pe al treilea fiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Figură 23. S. Maria degli Alberighi și oratoriul construit de Baccio d'Agnolo. Detaliu de pe harta Florenței de Stefano Buonsignori, Nova pulcherrimae civitatis Florentiae topographia accuratissime delineată (Florența, 1584). Figură 24. Florența, Biserica Madonna de' Ricci, fațadă pe Via del Corso. Archivio Fotografico Alinări. Figură 25. Madonna de' Ricci, detaliu al Figurii 3. Figură 26. Madonna de' Ricci, frescă. Florența, Biserica Madonna de' Ricci, înainte de restaurare. Din C. Torricelli, La Chiesa della Madonna de' Ricci (Florența, [1926]). Figură 27. Madonna de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
între 1585 și 1616, o nouă fațadă a fost construită pentru S. Maria degli Alberighi. În secolul al XVII-lea oratoriul și biserica au ajuns să fie administrate în comun drept Biserică Madonnei de' Ricci. Prezenta fațadă de pe Via del Corso [Figură 24] a fost construită în 1640-1641, și include în verandă stema Celor Opt pentru Siguranța 170. Au existat campanii de construcții ulterioare în 1709 și 1769171, iar în mai 1771, într-o ceremonie solemnă, frescă Madonnei de' Ricci a
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]