1,165 matches
-
niciun efect asupra recaptării de monoamine și nicio afinitate față de receptorii alfa și beta adrenergici , histaminergici , colinergici , dopaminergici și ai benzodiazepinelor . Agomelatina resincronizează ritmul circadian la modelele animale care prezintă afectarea ritmului circadian . Agomelatina intensifică eliberarea dopaminei și noradrenalinei în cortexul frontal și nu influențează concentrațiile extracelulare de serotonină . Agomelatina a demonstrat un efect de tip antidepresiv la modelele animale de depresie ( testul de neajutorare învățată , testul de disperare , testul de stres cronic ușor ) , precum și la modelele cu ritm circadian desincronizat
Ro_1109 () [Corola-website/Science/291868_a_293197]
-
centrilor mesajele capătă o anumită semnificație, sunt integrate, iar răspunsurile sunt ulterior îndreptate pe căi eferente. Există patru formațiuni nervoase importante responsabile de activarea și de trezirea corticală, respectiv de întreținerea stării de veghe: Sistemele de conducere a excitanților către cortexul cerebral se subdivizează în: Fluxul continuu al impulsurilor reticulare ascendente menține o depolarizare a neuronilor cerebrali și această depolarizare subliminară, care pune scoarța în stare de veghe sau de alertă, facilitează acțiunea impulsurilor senzoriale și asociative specifice. Un nivel normal
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
de gravitate extremă se aseamănă cu somnul, ea se particularizează prin aceea, că în comă pacientul devine areactiv la stimuli de orice natură. Fiziopatologia comei se bazează fie pe o distrucție mecanică a teritoriilor cheie din trunchiul cerebral sau a cortexului (coma anatomică), fie pe o dereglare globală a proceselor metabolice cerebrale (coma metabolică). Medicamentele depresoare a SNC, anestezice și unele toxine endogene pot produce o comă prin inhibiția simultană a sistemului reticular ascendent (SRA) și a cortexului cerebral. Mecanismele fiziopatologice
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
cerebral sau a cortexului (coma anatomică), fie pe o dereglare globală a proceselor metabolice cerebrale (coma metabolică). Medicamentele depresoare a SNC, anestezice și unele toxine endogene pot produce o comă prin inhibiția simultană a sistemului reticular ascendent (SRA) și a cortexului cerebral. Mecanismele fiziopatologice de producere a sindromului comatos variază în funcție de etiologie și localizarea leziunilor cerebrale. Din acest punct de vedere există trei categorii majore de comă: -come toxico-metabolice ( afectarea globală a metabolismului cerebral); -come prin leziuni supratentoriale; -come prin leziuni
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
intensă și de durată de uniune cu o altă persoană, iar dorința sexuală ar fi caracterizată drept o stare de scurtă durată orientată spre obținerea plăcerii. Plecând de la această diferențiere, cercetătorii consideră că dragostea este localizată în zona anterioară a cortexului insular, în timp ce dorința sexuală este localizată în zona posterioară.
Dragoste () [Corola-website/Science/306595_a_307924]
-
ai tulburării. Acest studiu a constatat mai multe zone ale creierului care funcționează diferit. Amigdala (asociată cu procesarea emoțiilor negative, cum ar fi frica) a fost activă mai mult la pacienții distimici. Studiul a observat de asemenea activitatea crescută în cortexul insular (care este asociat cu emoțiile triste). În cele din urmă, s-a găsit activitate crescută și în girusul cingulat (care servește ca punte de legătură între atenție și emoție). Un studiu care a comparat persoanele sănătoase cu cele distimice
Distimie () [Corola-website/Science/326509_a_327838]
-
Electroencefalograma (EEG) este o reprezentare grafică, folosită în electroencefalografie prin înregistrarea manifestării colective a neuronilor cortexului cerebral, a unui set de potențiale de câmp fluctuante, produse din activitatea concomitenta a unui număr mare de neuroni, captate prin intermediul electrozilor situați pe scalp. Electroencefalograma este utilizată pe larg în diagnosticul epilepsiei, a encefalopatiilor, în monitorizarea activității cerebrale în timpul
Electroencefalogramă () [Corola-website/Science/310996_a_312325]
-
imatură conține cca 25 alcaloizi. Latexul este la început alb, apoi devine brun. Latexul obținut prin incizii în capsulele verzi dă produsul cunoscut sub numele de „opiu”, ce conține alcaloizi diverși: morfina, codeina, papaverina, narcotina etc. Acești alcaloizi acționează asupra cortexului (în special asupra centrilor durerii). În doze mici are acțiune excitantă, euforică, apoi deprimantă, în timp ce la doze mari are acțiune hipnotică. Semințele nu conțin alcaloizi, fiind utilizate în patiserie. "P. rhoeas" L. (macul roșu) este o buruiană segetală și ruderală
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
smartphone ce folosea Android 2.3 Gingerbread și al doilea după Google Nexus Galaxy ce folosește noul sistem de operare Android 4.0 Ice Cream Sandwich. Dispozitivul nu suportă micro SD dar are 16 GB memorie internă și procesor ARM Cortex A8 Hummingbird de 1 GHz. Nexus S poate lucra în rețelele GSM și UMTS, este dotat cu module Wi-Fi, Bluetooth 2.1 și GPS cu suportare A-GPS. Dispozitivul deasemeni suportă tehnologia legăturii fără fir NFC, ce permite folosirea smartphonului
Google Nexus S () [Corola-website/Science/326209_a_327538]
-
prin tremurat, tulburări de vorbire, slăbiciune a extremităților și deranjament al activității motorie a ochilor. În primele 3-8 zile se instalează treptat leziuni renale precum tulburări de conștiință și crize, însoțite în totdeauna de febră mare. Creierul suferă leziuni în cortexul cerebral cu febră encefalică, hiperoxie și lichid cefalorahidian inflamat, urmat de comă, moartea survenind după ziua a 10-a de la începerea convulsiilor. Agentul toxic responsabil pentru aceste otrăviri nu a putut fi identificat până în 2010. Atunci a apărut un articol
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
Științe din Berlin. Dubla specializare a savantului a făcut posibil cercetări în aplicabilitatea diferitelor specii de plante ca medicament. Astfel, tot în 1718, a început să folosească în practica sa medicinală ca primul scoarța unui arbore înrudit cu "Quassia amara" ("Cortex Simarubæ"), trimisă pentru prima dată de iezuitul Soleil din Cayenne la Paris (1713). Mulți ani mai târziu, a scris un articol mai mare în "Memoires", jurnalul oficial al Academiei Franceze de Științe, despre efectivitatea combaterii de diaree violente și dizenterie
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
ipoteza intervenției acestui tip de somn în procesele de memorie. Somnul paradoxal pare să depindă de un mecanism periodic situat în punte și în special în nucleul reticulat caudal, constituind un declanșator al activității neuronale tonice ascendente de angajare a cortexului cerebral și a segmentelor eferente și pare a fi identic cu cel al stării de trezire. O serie de experiențe demonstrează, că multe dintre modificările ce caracterizează componența fazică a somnului paradoxal sunt inițiate printr-o activare a nucleilor vestibulari
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
că țesutul gliomului malign ( gradul III și IV OMS , de exemplu : glioblastomul multiform , gliosarcomul sau astrocitomul anaplastic ) sintetizează și acumulează porfirine drept răspuns la administrarea de 5- ALA . Concentrația de PPIX este semnificativ mai mică în substanța albă decât în cortex și în tumoră . Pot fi afectate , de asemenea , țesutul care înconjoară tumora și creierul normal . Totuși , formarea de PPIX indusă de 5- ALA este semnificativ mai mare în țesutul malign decât în creierul normal . Din contră , în cazul tumorilor de
Ro_414 () [Corola-website/Science/291173_a_292502]
-
și transmit semnale către neuronii senzitivi din măduva spinării. Acești neuroni eliberează glutamat, un excitant major al neutrasmiterii de la un neuron la altul. Semnalul eset transmis către talamus, acolo unde are loc percepția durerii. De aici, semnalul nervos ajunge la cortexul senzitiv, moment în care fiecare individ devine conștient de durere. șunt 2 căi de trasmitere a durerii către SNC: calea neospinotalamică (durere rapidă) și calea paleospinotalamică (durere lentă) Căile aferente: Centrii de integrare și percepere a durerii: Căile descendente de
Analgezic () [Corola-website/Science/301529_a_302858]
-
care fiecare individ devine conștient de durere. șunt 2 căi de trasmitere a durerii către SNC: calea neospinotalamică (durere rapidă) și calea paleospinotalamică (durere lentă) Căile aferente: Centrii de integrare și percepere a durerii: Căile descendente de suprimare a durerii: cortexul orbitar, substanța cenușie periapeductală, bulbul inferior, cornul dorsal al măduvei spinării. Din punct de vedere biochimic în farmacologia durerii sînt implicate foarte multe substanțe: serotonină, histamina, bradikinina (întîlniți la nivelul nociceptorilor mediatori algogeni), endorfine, dinorfine, enkefaline, endomorfine, (neuromediatori peptidergici). FARMACODINAMIE
Analgezic () [Corola-website/Science/301529_a_302858]
-
bine definite, înconjurată uneori de o reacție scleroasa moderată care nu are intensitatea și extensivitatea celei din osteomul osteoid. OB poate ajunge la dimensiuni considerabile, uneori > 10 cm diametru. Indiferent că este situat central sau excentric, el tinde să subțieze cortexul și să iasă din os, luînd cu timpul aspectul unui chist osos anevrismal. În unele cazuri, cortexul este aproape distrus. Uneori tumoră rămîne capsulata și delimitata față de țesuturile moi din jur. Alteori, limită spre țesuturile moi este estompata. Reacția periostala
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
osteomul osteoid. OB poate ajunge la dimensiuni considerabile, uneori > 10 cm diametru. Indiferent că este situat central sau excentric, el tinde să subțieze cortexul și să iasă din os, luînd cu timpul aspectul unui chist osos anevrismal. În unele cazuri, cortexul este aproape distrus. Uneori tumoră rămîne capsulata și delimitata față de țesuturile moi din jur. Alteori, limită spre țesuturile moi este estompata. Reacția periostala este uneori intensă, alteori blîndă. Există OB care apar radiologic ca fiind osteolitice în totalitate, chiar parțial
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
mai mare la grupul activ. Efectele adverse cele mai frecvente au fost amețelile si somnolența, însă ambele cu o intensitate ușoară sau moderată (127). Alte tehnici, nefarmacologice, folosite în tratamentul PDP sunt: Tehnici de neurostimulare : TENS, Stimularea măduvei spinarii, Stimularea cortexului motor, Stimulare cerebrală profundă (talamică), Acupunctura. Tehnici chirurgicale : Decompresia, Neurotomii. 5.1.3. Tratamentul arteriopatiei cronice obliterante Odată cu diagnosticarea ACO este necesară, în primul rând, o evaluare detaliată a celorlalți factori de risc pentru ulcerații (neuropatia, deformările etc.). La marea
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
("Radiațio thalami inferior") sau pedunculul talamic inferior ("Pedunculus thalami inferior"), pedunculul talamic ventral este un grup de fibre nervoase care trece prin partea sublenticulară a capsulei interne, si conectează nucleii talamici mediali și corpul geniculat medial cu cortexul lobului temporal și al insulei. constă în principal din fibrele ascendente a radiații acustice (fibrele geniculotemporale) care provine din corpul geniculat medial și se termină în girusul temporal transvers Heschl (ariile auditive 41 și 42) și girusul temporal superior. În
Radiația talamică inferioară () [Corola-website/Science/326765_a_328094]
-
radiații acustice (fibrele geniculotemporale) care provine din corpul geniculat medial și se termină în girusul temporal transvers Heschl (ariile auditive 41 și 42) și girusul temporal superior. În radiația inferioară talamica sunt prezente și câteva fibre care conectează talamusul cu cortexul temporal (fibre talamotemporale) și al insulei. Fibrele temporotalamice sunt fibre descendente în această radiație. În acestă radiație sunt prezente și fibre temporopulvinariene. Radiațiile acustice (fibrele geniculotemporale), fibrele amigdalotalamice, amigdalohipotalamice și amigdaloseptale intra în constituția ansei pedunculare.
Radiația talamică inferioară () [Corola-website/Science/326765_a_328094]
-
unghiul format de șanțul calcarin și șanțul parietooccipital. Având o formă triunghiulară cuneusul prezintă 2 margini (posteroinferioară și antero inferioară), o bază și un vârf (apex). Pe suprafața cuneusului se pot găsi una, două șanțuri neregulate. Pe cuneus se află cortexul vizual primar (aria 17 Brodmann sau aria striată).
Cuneus () [Corola-website/Science/326773_a_328102]
-
să se simtă un subiect distinct, deosebit de ceilalți. Dar, trebuie să ajungă la vârsta adultă pentru că să găsească formulele cu ajutorul cărora va putea să-și exprime individualitatea subiectivă. Conștiința De asemenea, trebuie remarcat faptul că sistemul nervos central, în special cortexul reprezintă nivelul superior al activități psihice, Aceasta formațiune activatoare, ea însăși activată de diferiți stimuli exteriori și interiori, care vin de jos în sus, dar și de sus în jos, prin căile aferent-centrifuge, constituind un vast sistem de “feedback”. Conștiința
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
pentru alimentarea cu sânge a două piramide învecinate și a țesutului medular renal, ea se continuă în țesutul cortical, se ramifică la baza piramidei în "Arteriae arcuatae".Aceasta la rândul ei într-o formă arcuită de boltă la granița dintre cortexul și măduva renală unde se continuă cu "Arteriae corticales radiatae" și "Arteriae interlobulares" acestea alcătuiesc o împletitură de capilare "Glomerulus" fiind două forme de glomeruli peritubular și juxtamedular. Fiecare om are circa 2 milioane de nefroni unde se formează urina
Rinichi () [Corola-website/Science/304667_a_305996]
-
independent de vârstă, sex, sau poziția socio-economică a individului. În jur de 1% din infecții, extinderea poliovirusului de-a lungul anumitor căi de fibre nervoase, se replică de preferință și distrug neuronii motori în măduva spinării, trunchi cerebral, sau în cortexul motor . Acest lucru duce la dezvoltarea poliomielitei paralitice, la care diferitele forme (spinal, bulbar și bulbospinal) variază doar privind leziunile neuronale, inflamațiile care apar, și regiunea afectată a sistemului nervos central. Distrugerea celulelor neuronale produc leziuni în ganglioni spinali, acestea
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
mâini sau de la picioare). Poliomielita bulbară este responsabilă până la aproximativ 2% din cazurile de paralizie, care apare atunci, când poliovirusul invadează și distruge nervii din regiunea bulbară a trunchiului cerebral. Regiunea bulbară este o cale a materiei albe, care conectează cortexul cerebral la trunchiul cerebral. Distrugerea acestor nervi slăbește musculatura inervată de nervii cranieni, producând simptome de encefalită și produce dificultăți de respirație, dificultăți de vorbire și de înghițire. Nervii critici afectați sunt nervul glosofaringian, care controlează parțial de înghițirea și
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]