326 matches
-
funcție, trebuie să aibă ca regent nominal substantivul sau pronumele numai cu rol de complement direct al propoziției: Văd lumina lucind. Când gerunziul se raportează la numele (pronumele) subiect, el poate fi: sau exclusiv circumstanțial, dacă are topică adverbială: Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând . sau exclusiv atribut, dacă urmează, ca un adjectiv, după numele subiect: Dar mai presus de toate cele fii un om slăvind viața fericită. „Pentru ca un gerunziu atributiv să fie predicativ trebuie să se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
destinul unui neam, pe care doar aceste mame vrednice știu să-l contureze: Lăutarii cântă hore grațioase; Tinerii feciori Cată după părul fetelor frumoase Să răpească flori. Ca dulci fragi de câmpuri albele fetițe Dulce rumenesc, Apărând cu mâna mândrele cosițe, Sărutări pe gură las de le răpesc. — „Dar tu, femeie tânără, De ce stai gânditoare? în gene-ți văz o lacrimă Ca rouă pe o floare. Vezi! pruncul tău ne fermeca Cu chipul său cel dulce; Ca fluturul sub auru-i, El
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
pe gură las de le răpesc. — „Dar tu, femeie tânără, De ce stai gânditoare? în gene-ți văz o lacrimă Ca rouă pe o floare. Vezi! pruncul tău ne fermeca Cu chipul său cel dulce; Ca fluturul sub auru-i, El sub cosiță luce. Da’ tu-l privești, și lacrima în gene-ți strălucește... O, spune, mumă tânără! Ce cuget te răpește?” — „Când ochii mei îl caută, Eu cerc durere-amară, Gândind că-n cursul anilor Va fi rob el în țară!” („Muma tânără
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
brău de cămilă, Din drugă-ndrugînd, Din gură strigînd. Alecsandri reduce șablonul la distihul: “Măicuță bătrînă,/ Cu brîul de lînă”. La Ovid Densusianu și la Mihai Costăchescu, se adaugă elemente contrastante. La primul: “Mătușă bătrînă,/ Cu brîul de lînă,/Albă la cosiță,/ Neagră la străiță”. Pasajul este identic și într-o colecție, și în cealaltă. El amintește de mama lui Dobrișean, din balada citată, în momentul cînd apare ca o furtună la curtea lui Mihnea-vodă, ca să-i împace pe cei doi fii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cealaltă. El amintește de mama lui Dobrișean, din balada citată, în momentul cînd apare ca o furtună la curtea lui Mihnea-vodă, ca să-i împace pe cei doi fii ai săi: “O dalbă călugăriță,/Albă, albă la peliță,/neagră, neagră la cosiță”. Schema portretului cunoaște mutații conjuncturale în retorica baladei. Dar și în colind. De pildă: Mergu-mi și mai mergu, Cete-mi de feciori, Mici colindători. Da-n cale le iasă Prea Sfînta Mărie, Cu rochia deschisă, Calea le-o cuprinsă. În
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
explicit și nici nu revine în stilul lui “e lesne de-al cunoaște”, însă ține măsura între obiceiul mai liber al sărbătorilor și latura funerară a momentului; după cum nici “O dalbă de călugăriță,/ Albă, albă la peliță,/Neagră, neagră la cosiță” nu distonează; din contra, dezvăluie statutul mai special al “maicii bătrîne”, de viță domnitoare, cu referire la o întîmplare dramatică din existența ei îndepărtată. Cel mai închegat și stabil portret șablonizat al “maicii bătrîne” s-a fixat în balada “de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
gura las de le răpesc. II Dar tu, femeie tânăra, De ce stai gânditoare? În gene-ți văz o lacrima Ca roua pe o floare. Vezi! pruncul tău ne farmecă Cu chipul sau cel dulce; Ca fluturul sub auru-i, El sub cosița luce. Da tu-l privești și lacrima În gene-ți strălucește... O, spune, muma tânăra! Ce cuget te răpește? Când ochii mei îl căuta, Eu cerc durere-amara, Gândind ca-n cursul anilor Va fi rob el in tară! Martie de
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
măi...și se spală cu apă rece, frumușă numărul zece. I-auzi ia! Tăceau. Tăcere. Dar tăcerea nu spală nimic și nici nu șterge durerea. - Io-ti sara cum se lasă, zi una de dus acasă! Anica era cu părul cosiță. Bluză albă cusută în pui și boandă de mieluță brumărie. Avea catrință nouă și în picioare ghetuțe de piele de vițel. Stătea mândră la oglindă, zâmbea și aștepta să vină alaiul. Nunta fusese pregătită în grabă și nu trebuia să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc. Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată Cât te face de plăcută și de demnă de iubit, Tu ai râde printre lacrimi și-ai ascunde negreșit În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată. Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel. Pe când tu!... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel Ce pe cel care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
săruta, îi vorbea ca unei ființe, așa cum o învațase bunicul. O întreba, și tot ea îi răspundea... dar taina sufletului plantei rămânea ascunsă, ca și a ei. Apoi, o ascundea în sân, sub bluzița de ațacă, înflorată. Alteori își împletea cosițe din frunze și flori de sulfină și cu ele pe cap și pe piept, dănțuia în jurul copacilor bătrâni și cu brațele întinse se rotea pană când amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă, râzând. Uneori începea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poteca știută, care-i purta pașii spre ogorul proaspăt arat. De câte ori nu trecuse de Movilă, ridicată, pesemne de străjerii lui Ștefan cel Mare, pentru înștiințarea, cu ajutorul focurilor, de venirea cotropitorilor? De câte ori n-a admirat, în nopțile cu lună, stelele, răsucind cosițele vreunei fetișcane sau scăldându-se în apa bălților? Se simțea stingher. Nu mai umblase de unul singur, de când taică-su, Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ah, ce privire! Cât era de frumoasă această femeie! Văd Încă această pupilă de foc de sub o sprânceană neagră ce se fixează pe mine ca un soare. Ea era Înaltă, brună, cu părul ei negru magnific ce-i cădea În cosițe peste umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poți stăvili? Și vocea aceea, ce vine nu știu de unde, te îndeamnă să alergi val-vârtej printre bănci, să faci ,,șarpele” pe culoare căci, deh, loc e destul de ,,șerpuit” sau nici una nici două, să ,,te trezești” cu degetele bine înfipte în cosița unei colege ce țipă ca din gură de șarpe... Lasă că nici la ore nu scapi de vocea aceea care te ,,îndeamnă” să te iei la întrecere cu doamna la vorbit... neîntrebat, firește... Sau, ca să ,,dai dovadă” că ai curaj
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de escapadele prin gradini, după mere sau cireșe și cât de mult imi lipsesc cârdurile de gâște cu gălăgia lor de precupețe! Ce dor imi e să văd pe ulița satului codane cu flori roșii la urechi și cu frumoase cosițe împletite și așezate pe cap ca o cunună. Ei, și nu mai zic ce dor imi este s-o văd pe lelea Lucreția, cu mijlocul strâns în bete, strașnică femeie, purtându-și cătrința cu mare mândrie și scuturându-și tălpile
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
că tot ceea ce-și dorește Domnul este un coș cu fructe ambalat În celofan? Sau o pâine Împletită. Pâinea Friedei Davies, plimbată de la un cap la altul al bisericii de copiii ei gemeni, era Împletită la fel de gros ca și cosițele unei fecioare a Rinului. Vezi tu, Katharine, Îmi explicase doamna Davies mai târziu, pufnind În stilul caracteristic dezaprobator deasupra fursecurilor, sunt mame care fac eforturi, ca mama ta și ca mine. Și, pe de altă parte, există acel gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cari orice discurs al d-lui Sihleanu e o reprezentație de teatru. D. Sihleanu a vorbit de "învechimea veche" și de anticitatea antică, de cei săraci cu duhul al cărora este împărăția Cerului, de doine și de Ileana "Cosînzeana, în, "cosițe floarea-i cîntă", nelăsând pe auditoriu în îndoială asupra păsărelelor cari cântă mereu în colivia strâmtă a propiului craniu. {EminescuOpX 325} Dar d. Sihleanu nu joacă o canțonetă monodramatică numai, ci dă totdauna ocazie la dezvoltarea unei conversațiuni care are
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
generalul își cam pierduse curajul și îl împingea pe prinț înainte. — Eu rămân aici, bâiguia el, vreau să-i fac o surpriză... Kolea intră primul. O doamnă pudrată și rujată din belșug, în pantofi și cațaveică, cu părul împletit în cosițe, de vreo patruzeci de ani, își scoase capul pe ușă și surpriza pregătită de general se spulberă de îndată. De cum îl văzu, femeia începu să țipe: — Iată-te, om netrebnic și viclean, parcă presimțea inima mea! Să intrăm, mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poveste, o hore. Finalul previzibil include recunoașterea celor doi soți și pedepsirea țigăncii uzurpatoare. Voinicel de Flori În revărsat de zori este un basm, În care eroul pleacă În căutarea celei promise la naștere: Fata Brună, Cu Fața Rumenă, cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă. Aflat la vânătoare, năzdrăvanul este atras de o pasăre, Într-un bordei, unde zărește două oale fierbând pe foc. Își amintește, brusc, o vorbă din bătrâni: dacă găsăști două oale la un foc că fierbe, una
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
hore". Finalul previzibil include recunoașterea celor doi soți și pedepsirea țigăncii uzurpatoare. Voinicel de Flori în revărsat de zori [Oprișan, II] este un basm, în care eroul pleacă în căutarea celei promise la naștere, " Fata Brună, Cu Fața Rumenă, /cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă." Aflat la vânătoare, năzdrăvanul este atras de o pasăre, într-un bordei, unde zărește două oale fierbând pe foc. Își amintește, brusc, o vorbă din bătrâni: "dacă găsăști două oale la un foc că fierbe, una
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Barzu. Era o țărăncuță în adevăratul sens al cuvântului. Înăltuță, subțirică dar nu fragilă, cu ochii mari, căprui, și fața rotundă cu obrajii mereu îmbujorați și zâmbitori mai tot timpul. Părul bogat, șaten, îi era strâns în lături, în niște cosițe legate tot timpul cu pamblicuțe albe. Nu mai țin minte cum era la învățătură, dar știu că era feblețea doamnei Averescu. Când o scotea la tablă, o mânca parcă din ochi. Era singura din clasă pe care doamna Averescu o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
vie, oamenii se foloseau de cot ot; „valahii” purtau ceafa rasă; porțile domniei, trecătorile, erau păzite de străjeri ; la granițe se cereau acte care trebuiau să po arte pec eți speciale; tineretul își manifesta bucuria prin aplauze; fetele poartă la cosițe beteală de aur; fetele mai poartă în mâni ramuri verzi și cununi de mirt și iederă; în ziua încoronării Domnului, moldovenii îi aduc în dar vite, monezi vechi, un zimbru uriaș, un pește mare; procesiunile se fac cu icoane înnegrite
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
făceau parte din marea societate cotnăreană, desigur rod al veniturilor substanțiale obținute din celebrele podgorii de sorginte domnească și nu numai. Iată câteva amănunte furnizate de generalul Milicescu, după ce le descrie frumusețea pletelor blonde și-a lor gingașă splendoare, unduind, cosițe mândre, pânʹ pe t alii și mai jos. Iar cu capătul ce l duce, după cap, piept și bărbie Lasă dulce să zărească albul piept ca mândru crin Și pe gât cu e-aninată mândra bandă azurie Șirul de mărgăritare
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ce se va întâmpla oare cu Mura? Fetiță fiind, bunica Dobrița chiar nu voia să o vadă muncind cu greu pe la unii și pe la alții pentru o bucată de pâine. Zilele treceau Și Mura, fata drăgălașă cu părul împletit în cosițe mătăsoase, se făcea din zi în zi mai frumoasă. Mânuțele ei mici încercau cu greu să desc i f reze ta ina împletitului, doi pe față, doi pe dos... Trebuia să facă și ea ceva. Pentru o bucată de săpun
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
apăsător este gândul bunicii. Prin ochiurile mici de geam, lumina palidă a lunii își face simțită prezența în camera mică, curată, mirosind a flori de lămâiță. Doarme Mura! Doarme îngerașul bunicii! Cine a spus că îngerii, în sfințenia lor, poartă cosițele mereu aurii? Cu mâinile împreunate a rugă, cu piciorușele ei micuțe îndoite și aduse până aproape de abdomen, ochișorii ei negri își liniștesc anevoios toate frământările. Somnul spală și curăță ochii de tot ce nu place privirilor de peste zi, într-o
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
-or sălta Și s-or aduna, Câini-or auzi, La mine-or veni, La mine s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrămi de sânge. Și tu, oaia mea, Tu dac-ăi vedea O mândră fetiță Cu neagră cosiță Prin crânguri umblând, Din gură cântând. Din ochi lăcrămând, De mine-ntrebând, Să nu-i spui că sânt Culcat subt pământ, Ci că m-am tot dus, Dus pe munte-n sus, Prin vârfuri cărunte, Dincolo de munte, Căvălaș să-mi dreg
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]