450 matches
-
aur miresme dulci plutesc în aerul răcoros al dimineții de august un pârâiaș tăcut curge printre bolovanii arși de soare ce albastru este cerul care se zărește printre ramurile stufoase ale nucului bătrân! vine de departe parfum de iarbă proaspăt cosită seara se lasă ușor, iar mireasma florilor de reginanopții mă învăluie soarele apune, prea greu de lumină pentru creanga zării privighetoarea rupe liniștea nopții de vară stele lucitoare își aprind lămpile de noapte codrul cântăreți-și culcă nourii de pe boltă
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
cuptor din cărămizi cu plită poame fructe uscate podilă dușumea poliță scândură pe care se așează diverse obiecte pomeselnic pânză albă, lungă, cu careși înfășurau femeile capul. Le ajungea până la picioare ponciș așezat altfel decât trebuie porlog brazdă de iarbă cosită potâng lanț cu care se prinde grindeiul plugului de rotile porțâu deț, măsură de 100 ml de lichid poză fotografie pripor urcuș greu, pantă mare prizvariu coridor privechi privegherea mortului în nopțile de dînaintea înmormântării progadie cimitirul oamenilor sărmani punt
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Vorba pleacă în zbor, dar tăcerea zace și zace în tine și are miros. Mirosea a locul din casă unde tocmai mă găseam alături de mine și pe lângă ceilalți. În curte tăcerea mirosea a flori de salcâm sau a trifoi proaspăt cosit, în odaie a naftalină sau a gutuile aliniate pe dulap, în bucătărie a carne sau a aluat. Fiecare purta cu sine în cap treptele pe care tăcerea se plimba în sus și în jos. Întrebarea „La ce te gândești acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ne crește în cap. Când vorbim, o cosim. Dar și când tăcem. și iarba a doua și a treia crește la loc cum vrea ea. și totuși avem noroc“1. Sau: „Voiam ca iubirea să crească la loc, ca iarba cosită. Să crească altfel, ca dinții copiilor, ca părul, ca unghiile. Să crească cum poftea“2. și mai departe în text scrie: „Azi ascultă iarba când vorbesc despre iubire. Am senzația că acest cuvânt nu este sincer nici față de sine“3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dar apte pentru orice "activitate" inclusiv asistentele și personalul medical,care era compus în marea majoritate din femei. In timpul verii, când era cald și cerul instelat, mulți dintre ofițeri luau câte-o pătură și dormeau prin iarbă sau fân cosit,în jurul școlii, la aer curat,ozonat de munte, în tandem cu câte o asistentă sau pacientă de la aceste sanatorii și veneau dimineața înainte de începerea programului. Erau însă oameni serioși ,nu se complicau cu băuturi sau scandaluri, așa cum de regulă se
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
erai cățel; Abia acum, ți-am devenit stăpână, Când vai! Te lasă pe drum, ca un mișel! Adio tu, Joiano, voi mioare și voi, găini avide de iubit. Ne despărțim și inima mă doare; Adio somn în car cu fân cosit! De-acum în bloc, eu viața-mi voi petrece, Cu grijă ca să nu conturb pe alții și să ascult colocatari ce-or trece Cu pasul apăsat ca dorobanții. La bloc de-acuma, mă conduce drumul, Unde nu poți natura s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de melancolie acea senzație a liniștii de dinaintea serii, la care clopotul contribuie plin de muzicalitate: Încet, încet painjinișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lacului, de-a lung de maluri. Cealaltă, dintre Ieronim/Eminescu și Cezara se împlinește în mijlocul insulei. În atmosfera ipoteșteană, lacul și insula cea verde sunt excentrice faptelor: tinerii îndrăgostiți își petrec vremea lângă lac, adorm în căpițe de fân proaspăt cosit, tot lângă lac, înoată pe rând în tăria nopții, urmărindu-se reciproc, dar revin la mal, sub teiul preferat. Deși miza este înalt metafizică imaginea frumuseții eterne -, în adâncimile trăirilor amestecate din Cezara se regăsesc, totuși, reflexe ale iubirii copilărești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cel Bun! putu el șopti cu glasul apăsat, căci bucuria, uimirea îi strângea sufletul și... încet, încet painjinișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roșu și porniră la drum. Darcey avu nevoie de o hartă ca să găsească Rathfinan, care era mai la nord de Galway și departe de orice drum cunoscut. Conducând pe șoseaua îngustă, cu geamurile lăsate și cu mirosul de iarbă proaspăt cosită care umplea mașina, își aduse aminte când, cu mulți ani în urmă, Martin le dusese prin colțurile mai puțin cunoscute ale ținutului, unde zburdau libere pe câmpii și făceau picnicuri sub castani mari și deși. Uneori se duceau numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
strălucea puternic pe un cer atât de albastru încât pe Darcey o dureau ochii uitându-se la el. Florile sălbatice și gardurile vii erau ca o țesătură din petice în nuanțe diferite de verde, iar parfumurile primăvăratice de iarbă proaspăt cosită și trandafiri cățărători îmbălsămau aerul. Minette, care se trezea întotdeauna devreme dimineața, lua micul dejun în bucătărie, cu ușa din spate deschisă ca să lase un vânticel ușor să pătrundă în încăpere. —Are parte de o zi splendidă, remarcă atunci când Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ilegale (2); înaltă (2); mare (2); Maria (2); moale (2); natura (2); tinerețe (2); vara (2); vegetație (2); vietate (2); aer proaspăt; animale; pentru animale; atmosferă; sunt bine; bucurie; bună; bunici; buruiană; de calitate; calm; capră; căldură; căpușă; căpușe; cocaină; cosită; crud; cruditate; curat; curățenie; curte; dar; dorință; deal; desculță; deșert; distracții; euforie; extaz; faimă; fericire; fin; fină; firavă; fire; floare; frăgezime; fraier; frigărui; frunze; fuma; de fumat; găini; gaze; gelozie; gîndaci; grădină; grătar; groasă; iepure; iepuri; ierbivor; imaginație; indiferență; insecte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
poemul ăsta e o căpușă / mizerabilă. // Acum / au răsărit pe pulpe și piept și brațe fire negricioase ca / pe / o statuie de hârtie. / Mai beau, paharul se golește încetișor / cu mișcări răcoroase dragostea face semne din urmă, / tolănită / pe fânul cosit. Poate e oboseala / vocea înecată care îmi apleacă fruntea - mă poate / frânge?" Tot din perspectiva timpului este privit și Alexandru Mușina, poetul optzecist care a sprijinit mișcarea brașoveană "mașcriistă" (din care a făcut parte și Marius Oprea). Lui îi dedică
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
concluzie și-i limpede că nu/ această stare ar putea constitui carnea poemului pe care/ aș vrea să îl scriu;/ și totuși, iată că-l declanșează ca o detunătură în câmp deschis,/ unde fânul n-a fost încă întâia oară cosit." (pp. 151-152) Poezia lui Ioan Flora este una eliptică, esențializată, în care accentul nu cade pe mari virtuozități tehnice sau stilistice, ci pe forța evocatoare a unor înșiruiri de obiecte și fapte, altminteri cât se poate de prozaice. Poetul sugerează
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
de amor dintr-o vreme pe care, din fericire, am început să o uităm: Se uită atent la Clavdia care intră în cameră, așteptînd să zărească aburi înălțîndu-se din trupul ei de parcă ar fi fost plămădit din țărînă și iarbă cosită, uscate la soare, apoi răcorite cu stropii norilor. Și totuși efluviile de Rexona îi pătrunseră în nări, destrămînd farmecul clipei de reverie. Închise ușa aproape trîntind-o; de ce te-ai enervat atît de brusc? întrebă ea continuînd să zîmbească, te-ai
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
zîmbit,/ aparatul Agfa a țăcănit discret/ și cu toții au răsuflat ușurați/ și au spus:/ «O, azi e-o zi minunată, să bem mai departe»/ și au rîs și-au cîntat/ (Îți mai aduci aminte doamnă și În fînul de curînd cosit),/ au cîntat și deodată, spre seară,/ cerul s-a umplut de nori și de fulgere/ și a coborît o ploaie torențială/ și inundația i-a înghițit pe toți...” (Moment romantic). Ca printr-un binoclu ce îndepărtează, Petre Stoica percepe viața
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Angela Furtună important este ca șirul pașilor noștri să nu se întrerupă niciodată cum bulboanele de fân proaspăt cosit ce deapănă povestea verii pe marginea drumului puii de căprioară să-și înnoade boturile în sfârcul bulgărelui de sare cu care peștera verii îi satură matern miezul de salcie să-mi dezlege sânii de legătura lor misterioasă cu patul curat
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
din aerul tare al sângelui tău așa cum ne descrește vocea citind poemele direct pe roua cu care ziua noastră explodează exact în miezul lucrurilor nesfârșit este șirul pașilor noștri poticnițI cu care traversăm strâmtoarea lumilor din bulboane de fân proaspăt cosit, mi-ai desenat pe coapse un fluviu la malul căruia miezul de salcie închipuie al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ glassala mereu cu un pas înaintea furtunii, am ajuns la limanul phanopeei epuizați de mistica lingvistică, ne-
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Carul Mare urmează-n cerc umbroasele ogășii în jurul unei osii nevăzute. Le însoțești, ori tu ești însoțitul țesut în raze, strecurat prin dese frunzișuri de răchiți, de plopi, de sălcii, când se arată în lumină blândă făptura toamnei pe otăvi cosite. E-atâta pace și odihnă-n jururi că nici nu știu ce-ar mai putea să vină mai pe măsura așteptării tale. Acum să bată bruma! Poate-i timpul! unei veri bogate, și-i timpul să auzi bătăi de clopot
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
de la o fâneață pe care o aveau bunicii în afara orașului. Trecuse de miezul nopții, căldura era încă năucitoare, miresmele florilor din grădini mai puternice la ora aceea ca oricând, lungită pe o pătură pe care o așternusem pe fânul tocmai cosit, ședeam cu fața la cer, cerul era înstelat cum numai în luna august la Focșani l-am văzut, în fiecare clipă cădea câte o stea și eu nu pridideam să-mi pun o dorință în gând, Ion ședea pe capră și mâna
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
îl văzusem eu în Templul Coral din București. O strălucire îi ieșea din corpul îmbătrânit, amintindu-mi de acel fluture de fân care dispăruse complet în timpul primului război mondial. O specie curioasă, hrănindu-se cu mirosul de aur al fânului cosit. Mi-l închipuiam pe Zoltan ca fluture de fân, așteptând să se tragă în curând din coconul lui, dând la iveală aripi de lumină. Atunci, îmi spuneam, toate durerile lui vor dispărea - era ca și cum tot universul se pregătea să-l
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
găsești căruțe cu roți de lemn. Toate căruțele au acum roți de cauciuc. Mă înfior ca de o mare și ireparabilă pierdere. Când eram adolescent, dormeam, vara, afară, pe un pat înjghebat dintr-un fund de sanie îndesat cu lucernă cosită peste care întindea mama o cergă și un cearșaf. Așezat sub salcâmii de sub leasa de porumb, urmăream mersul și răsturnarea constelațiilor și ascultam, răpus de vrajă, sunetul faraoancelor vreunei căruțe rătăcind stingheră prin stepă și prin ceața nemărginirii. Cel mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
construcția canalului București-Marea Neagră, cu o eventuală prelungire la Timișoara. O alta promitea ozonificarea întregii atmosfere a țării, astfel încât Bucureștii să miroasă permanent a flori de tei, Iașii a iasomie, Constanța a muguri de pin. Iar Clujul a fân proaspăt cosit. Hidrocentrala de la Porțile de Fier ar fi fost astfel renovată încât să răspândească irezistibilul parfum al paradisurilor fiscale. în parlament discuțiile lâncezeau, omul nostru trebuia să întocmească o expertiză, opoziția se opunea, printr-un bombardament de moțiuni simple, guvernul șovăia
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
nicăieri sau, mai exact, se pierd în propriile labirinturi, iar impresia finală este de vast șantier. Iată un fragment despre un poem al lui Nichita: "Un timp care există "tot timpul" se transformă în "altceva". Într-un "cântec de iarbă cosită, de taciturne mări", cântecul, în versul următor, este localizat, se transformă în "topos", unde inima "de atunci", adică "dintotdeauna" de vreme ce cântecul răsună "tot timpul, își revărsa/ meandrele pierdutelor comori". Inima, veșnic, revărsându-și "meandrele pierdutelor candori" în cântecul care [...] etc.
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
brațe, care dormea pe semne de aerul tare de munte, a dat să-l ajute. Omul era șchiop. Avea un picior de lemn care pînă atunci stătuse acoperit de finul așternut în căruță și care mirosea frumos a fin proaspăt cosit. Vreun muntean își făcuse pomană cu ei. Dîndu-se jos cu grijă, ajutat de nevastă-sa, care părea ceva mai în vîrstă decît el și căreia îi lipseau aproape toți dinții din față, omul se propti mai întîi bine în cîrja
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]