644 matches
-
conțin modele exemplare. Elocventă este, în acest sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în timp, mituri literare. Prin fiecare repetare are loc o esențializare a substanței livrești 5. Intertextualitatea ilustrează regressum ad originem: prin ea are loc repetarea ceremoniei cosmogonice instaurate in illo tempore de către Ființe nemuritoare. De altfel, literatura prezintă propriile ei mituri: "textele pe care caracterul lor simbolic și fondator le-a transformat în mituri : Oedipe Rege, Iliada, mai târziu, Faust, Hamlet, Don Juan" (Sangsue: 1994, 78). Cristophe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2011, II, 66). Prezența unor teme și motive din filosofia indiană în gândirea lui Eminescu a fost semnalată pentru prima oară în martie 1889, într-o notă bibliografică (din Revista olteană) semnată de Gheorghe Pencioiu, care a sesizat izvorul imaginii cosmogonice din Scrisoarea I într-o traducere germană a Rgvedei 14. Secolul XX a îmbogățit trimiterile intertextuale către filosofia indiană. Eminescu avea posibilitatea să cunoască prin traduceri: Rgveda și comentariile ei, Yajurveda, câteva Upanișade importante, fragmente din eposurile Rămăyana și Mahăbhărata
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele enigmatice sunt arabe. Gérard de Nerval a anticipat teoria eliadiană asupra cunoașterii miturilor este vorba în mod deosebit despre miturile de origine și de cele cosmogonice, în contextul a ceea ce istoricul religiilor numește "prestigiul începuturilor" consecința transportării in illo tempore se ascunde în puterea dobândită asupra lucrurilor a căror origine o cunoaștem. Alfabetul magic, hieroglifa misterioasă răzbat până la noi incomplete și deformate, fie de timp, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în studiul poeziei primele două modele. Cel einsteinian rămâne doar menționat. Considerăm că modelul cosmologic (s.n.) constituie o realitate de profunzime a viziunii, depășind în adâncime nivelul conștiinței teoretice (științifice), dar și nivelul materialului mitic din care se constituie viziunile cosmogonice explicite din operele literare, pentru că modelul cosmologic este expresia sentimentului existenței în lume (s.a.), a raporturilor originare pe care ființa le stabilește cu universul (Ioana Em. Petrescu: 2005, 21). În capitolele de până acum ale prezentei cercetări, am urmărit intratextualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea? (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). Or, explorarea dificilă a avatarurilor stelei care îmbătrânește repune și amplifică problema cosmogonică. Nu rămâne nicio îndoială: când în centrul stelei hidrogenul este în întregime transformat în heliu, începe "aprinderea" heliului însoțită de o formidabilă creștere a temperaturii și este inaugurat un ciclu nou de transmutații nucleare în cursul căruia se vor putea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ciclu nou de transmutații nucleare în cursul căruia se vor putea forma nuclee din ce în ce mai complexe. Cu alte cuvinte, în stele are loc o geneză cel puțin parțială a elementelor, plecând de la cel mai simplu dintre ele. Apare astfel pentru gândirea cosmogonică o nouă dimensiune și problema genezei se pune pe toată întinderea fenomenelor fizice, de la cele mai infime la cele imense. Cel puțin această formă de uniformitate, de a participa la o aceeași devenire, se impune tututror existențelor fizice, de la un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
particule mai mici decât boaba spumii, a cărei dimensiune o captează pe cercetătoarea și editoarea operei eminesciene de la Ed. Minerva ("un punct, un atom... ca unda, ca raza, boaba spumii"): "imagismul eminescian al boabei spumii însuflețește nucleul mirific de energie cosmogonică" (2013, 100). Publicarea teoriei relativității a determinat imediat un val de reacții, dacă nu chiar debutul unei etape scientifiste în receptarea operei eminesciene, un entuziasm aproape patriotic. În numărul 6 al revistei Gândirea din noiembrie 1923, profesorul craiovean T. Ulmu69
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
transgenerică). Intertextul indian din opera lui Mihai Eminescu merită o atenție părtinitoare din cel puțin două considerente: subiectul însuși pare să exercite o fascinație continuă întreținută de misterul pe care îl respiră India, o țară sinonimă cu miturile și inocența cosmogonică; pe de altă parte, sanscrita nu este trăită de poetul român în realitatea ei lingvistică, ci ea trimite la meteorologia unei patrii uitate 92. În primăvara anului 1889, Mite Kremnitz l-a întâlnit pe Eminescu într-un teatru bucureștean. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unei plenitudini sufletești și trupești măcar într-o viață de apoi. Întreaga lor dragoste și bunătate era convertită moral, radical, spre Creator, spre Dumnezeu Tatăl și alte creații cerești. Nu mai este vorba de nici o tendință de a elabora sisteme cosmogonice capabile să explice lumea întreagă și natura înconjurătoare, ci de o altă orientare, accesibilă tuturor, realizată în spiritul comunității fraternale pure dintre oameni, detașată de servituțile lumești, pentru a accede într-un prezent aflat în lumina lui Dumnezeu. Vechiul raționalism
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
viață; cealaltă parte ar fi fost completată la începutul secolului al V-lea de către Lysis, elevul lui Pitagora (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, pp. 62-63). 40. Kosmopoiesis înseamnă „facerea lumii”. La pitagoreici nu avem de-a face cu un mit cosmogonic oarecare, ci cu o construcție riguroasă bazată pe alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite fundamentale. Kosmopoiesis-ul pitagoreic s-a obținut prin alegorism matematic
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Stimulator al romantismului și el însuși poet romantic în cele mai caracteristice opere, Heliade-Rădulescu are și scrieri de factură clasică, iar în publicistică s-a pronunțat, nu o dată, în favoarea ordinii clasice. Alături de evocări, descripții de natură, elegii, tirade patetice, viziuni cosmogonice, culegerile sale de versuri conțin ode în stil clasic, fabule, satire, adică specii cultivate în c. Compoziția unor piese lirice, inclusiv a pseudobaladei Zburătorul, capodopera poeziei heliadești, învederează o tendință de structurare clasică. Propensiuni în aceeași direcție există și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
hermeneutic. În timp ce mitul dă explicații despre origini și întâmplări, el rezolvă o problemă: întoarcerea inconștientă a omului spre un model exemplar. Astfel, mitul este un reper de gândire, un răspuns pe care colectivitățile l-au dat unor teme fundamentale. Mitul cosmogonic este arhetipul unui întreg ansamblu de mituri și de sisteme rituale 239, pentru că el explică originea lumii și locul omului în univers și-i dă speranța unei continuități dincolo de limitele sale. Prin mit se povestește istoria creației lumii și a
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
parte din divinitate, ritualul de umilire nu îi stârpește din sacralitatea sa, fiind des întâlnite situațiile în care regele se căsătorește cu o zeiță în timpul festivității de Anul Nou. (Ibidem, pp. 77-78). 336 "Ridicarea brațului de către suveran avea o semnificație cosmogonică întrucât simboliza înălțarea unui axis mundi." (Ibidem, p. 234). 337 "(...) semnifică participarea la o lume celestă; indică natura supraumană, divină a purtătorului. Este și un simbol solar (coroana cu raze a lui Mithra ori Helios sau coroana din aur)." (Ivan
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este o replică la Auschwitz, un răspuns de viață nou și construcție în fața morții și distrugerii 16. Nașterea Israelului devine o "reparație"xxxx pentru toate suferințele îndurate. Acest concept, preluat din Cabala luriană, desemnează în mod tradițional "repararea" unei pagube cosmogonice originare, operă la care poporul lui Israel participă activ și care conduce la izbăvire. Sacralitatea cu care este învestită nașterea Israelului începe astfel să facă corp comun cu genocidul. Cele două teme impregnează împreună, încetul cu încetul, noile atitudini evreiești
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
des croyances et des idees religieuses, am întovărășit textul fiecărui capitol de o bibliografie critică destul de bogată, în 1967 a apărut o vastă antologie (650 pagini), From Primitives to Zen, cuprinzând 306 texte clasate tematic: zeități și ființe supranaturale, mituri cosmogonice, tipuri de ritualuri, concepții despre moarte și supraviețuire etc. Am ales documente din întreaga istorie religioasă a omenirii, cu excepția iudaismului și a creștinismului; pe de o parte pentru ca să nu măresc și mai mult numărul paginilor, pe de altă parte pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cea mai veche credință religioasă a vânătorilor euro-africani, într-o epocă pe care savantul suedez o localizează înainte de ~ 800041. Pe scurt, pare plauzibil să se afirme că un anumit număr de mituri erau familiare populațiilor paleolitice, în primul rând miturile cosmogonice și miturile de origine (originea omului, a vânatului, a morții etc.). Pentru a nu cita decât un exemplu, un mit cosmogonic pune în scenă Apele Primordiale și Creatorul, antropomorf sau sub formă de animal acvatic, plonjând în fundul oceanului pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pare plauzibil să se afirme că un anumit număr de mituri erau familiare populațiilor paleolitice, în primul rând miturile cosmogonice și miturile de origine (originea omului, a vânatului, a morții etc.). Pentru a nu cita decât un exemplu, un mit cosmogonic pune în scenă Apele Primordiale și Creatorul, antropomorf sau sub formă de animal acvatic, plonjând în fundul oceanului pentru a aduce materia necesară creării lumii. Enorma difuziune a acestei cosmogonii și structura sa arhaică incjică o tradiție moștenită din cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Este expresia cea mai răspândită a lui axis mundi; dar e probabil că simbolismul axei cosmice precede sau este independent de civilizațiile agricole, întrucât el se găsește în anumite culturi arctice. Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul cosmogonici - e, desigur, mai veche, preagricolă. O regăsim, cu variații inevitabile, la australieni și la numeroase triburi din America de Nord27. La paleocultivatori și agricultori scenariul mitico-ritual de Anul Nou comportă revenirea morților; ceremonii asemănătoare supraviețuiesc în Grecia clasică, la vechii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
n, "Archilecture et pensee religieuse en Extreme-Orient", p. 168. A se vedea ibid. Descrierea unui alt tip de locuință neolitică chineză: construcții pătrate sau dreptunghiulare, semisubterane, prevăzute cu scări descendente. 29 Cf. M. Eliade, Le Chamanisme, p. 213. două principii cosmogonice (Iarnă/Vară; Zi/Noapte; Viață/Moarte), semnificația profundă este în ambele cazuri aceeași: confruntarea, întrecerile, luptele trezesc, stimulează sau augmentează forțele creatoare ale vieții 30. Această concepție bio-cosmologică, elaborată probabil de către agricultorii din neolitic, va cunoaște în decursul vremilor multiple
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atmosferei (numit și "Marele Munte") și En-ki, "Domnul Pământului", zeul "temeliilor", care a fost greșit considerat drept Zeu al Apelor, deoarece, în concepția sumeriană, pământul era considerat ca fiind așezat pe ocean. Până în prezent nu s-a descoperit nici un text cosmogonic propriu-zis, dar câteva aluzii ne permit să reconstituim momentele decisive ale creației, așa cum o concepeau sumerienii. Zeița Nammu (al cărei nume este scris prin pictograma desemnând "Marea primordială") este prezentată ca "mama care a zămislit Cerul și Pământul" și "strămoașa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
legătura lor s-a născut En-lil, zeul atmosferei. Un alt fragment ne informează că acesta din urmă și-a despărțit părinții: zeul An a urcat Cerul în înalt, iar En-lil a luat-o cu el pe mama sa, Pământul'. Tema cosmogonică a separării Cerului de Pământ este de asemenea destul de răspândită. O găsim, într-adevăr, la diferite niveluri de cultură. Dar probabil că versiunile înregistrate în Orientul Mijlociu și în Mcditerana derivă, în ultima instanță, din tradiția sumeriană. Unele texte evocă perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe zeița Aruru drept creatoare a ființelor umane, în fine, după o a patra versiune, omul a fost făcut din sângele a doi zei Lagma, jertfiți în acest scop. Această ultimă temă va fi reluată și reinterpretată în celebrul poem cosmogonic babilonian Enuma elis (§ 21). Toate aceste motive sunt atestate, cu numeroase variante, mai peste tot în lume. După două din versiunile sumeriene, omul primitiv împărtășea, întrucâtva, substanța divină: suflul vital al lui En-ki sau sângele zeilor Lagma, ceea ce înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
În fond, aportul semitic se caracterizează prin importanța acordată elementului personal în experiența religioasă și prin exaltarea câtorva divinități la rangul suprem. Această nouă și grandioasă sinteză mesopotamiană prezintă totuși o viziune tragică a existenței umane. 21. Crearea Lumii Poemul cosmogonic cunoscut sub numele de Enuma eliș (după incipit: "Când sus.") constituie, împreună cu Epopeea lui Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este sanctificat de cetăți și temple, în cele din urmă, lumea se dovedește a fi rezultatul unui "amestec" de "primordialitate" haotică și demonică, pe de o parte, și de creativitate, prezență și înțelepciune divină, pe de alta. Este, poate, formula cosmogonică cea mai complexă la care a ajuns speculația mesopotamiană, căci ea unește într-o îndrăzneață sinteză toate structurile unei societăți divine, din care unele deveniseră de neînțeles sau neutilizabile. Cât privește facerea omului, ea prelungește tradiția sumeriană (omul este creat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiecare lună a anului. "Hotărându-le", se crea ritualic anul, adică se asigura șansa, fertilitatea, bogăția noii lumi care se năștea. Akitu reprezintă versiunea mesopotamiană a unui scenariu mitico-ritual destul de răspândit, anume festivitatea de Anul Nou considerată ca repetiție a cosmogonici 36, întrucât regenerarea periodică a Cosmosului constituie marea speranță a societăților tradiționale, ne vom referi adesea la sărbătorile de Anul Nou. Precizăm acum că mai multe episoade ale lui akitu se întâlnesc - pentru a ne limita la Orientul Apropiat - în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]