KorAP: Find »[drukola/base=cosmogonie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...21 >

504 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

funcțiunea religioasă a lui Osiris. Să amintim pentru început că versiunea cea mai completă a mitului osirian este cea transmisă de Plutarh (secolul al Il-lea, d. Hr.) în tratatul său De Iside et Osiride. Căci, așa cum am remarcat cu privire la cosmogonie (§ 26), textele egiptene se referă numai la episoade izolate, în ciuda anumitor incoerențe și contradicții, explicabile prin tensiunile și sincretismele care au precedat victoria finală a lui Osiris, mitul său central se lasă cu ușurință reconstituit. După toate tradițiile, el era

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui Rundle Clark (p. 158), Ra ca zeu transcendent și Osiris ca zeu emergent constituie manifestările complementare ale divinității, în ultimă instanță este vorba despre același "mister", și anume multiplicitatea formelor emanate de o singură Divinitate 62. După teogonia și cosmogonia efectuată de Atum (§ 26), divinitatea este în același timp una și multiplă; creația constă în multiplicarea numelor și a formelor sale. Asocierea și coalescența zeilor sunt operații familiare gândirii religioase egiptene din cea mai îndepărtată antichitate. Originalitatea teologiei Imperiului Nou

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
elemente su-mero-akkadiene)19. In mod asemănător, Enuma eliș prezintă: 1) o serie de generații divine, 2) bătălia "tinerilor" împotriva "bătrânilor" și 3) victoria lui Marduk, care își asumă astfel suveranitatea. Dar, în mitul mesopotamian, lupta victorioasă se încheie cu o cosmogonie, mai exact cu crearea Universului, așa cum îl vor cunoaște oamenii. Acest mit se încadrează în seria cosmogoniilor care comportă o luptă între un Zeu și Dragon, urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia lui Hesiod, actul cosmogonic - i.e. separarea Cerului

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
tinerilor" împotriva "bătrânilor" și 3) victoria lui Marduk, care își asumă astfel suveranitatea. Dar, în mitul mesopotamian, lupta victorioasă se încheie cu o cosmogonie, mai exact cu crearea Universului, așa cum îl vor cunoaște oamenii. Acest mit se încadrează în seria cosmogoniilor care comportă o luptă între un Zeu și Dragon, urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia lui Hesiod, actul cosmogonic - i.e. separarea Cerului (Ouranos) de Pământ (Gaia) prin castrarea lui Ouranos - are loc la începutul dramei, și declanșează, în fond

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia lui Hesiod, actul cosmogonic - i.e. separarea Cerului (Ouranos) de Pământ (Gaia) prin castrarea lui Ouranos - are loc la începutul dramei, și declanșează, în fond, lupta pentru suveranitate. Aceeași situație în mitul hurrit/hittit: cosmogonia, adică separarea Cerului de Pământ, a avut loc cu mult timp înainte, în epoca "zeilor vechi". Pe scurt, toate miturile care relatează conflicte între generații succesive de zei pentru obținerea suveranității universale justifică, pe de o parte, poziția exaltată a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la rangul suprem. Zeii construiesc templul-palat în onoarea lui Marduk după înfrângerea lui Tiamat și creația lumii (cf. § 21). Dar simbolismul cosmogonic este și el prezent în mitul lui Baal. Templul-palat fiind o imago mundi, construcția sa corespunde întrucâtva unei cosmogonii, în fond, triumfând împotriva "haosului" acvatic, reglând ritmul ploilor, Baal "formează" lumea așa cum este astăzi 38. 51. Baal se confruntă cu Moț: moartea și reîntoarcerea la viață Când palatul este terminat, Baal se pregătește să îl înfrunte pe Moț, "Moartea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Avraam, de la Facerea Lumii până la Potop și la Turnul Babei. Redactarea acestor capitole este, după cum se știe, mai recentă decât multe alte texte ale Pentateuhului. Pe de altă parte, unii autori, și dintre cei mai de vază, au afirmat că cosmogonia și miturile de origine (creația omului, originea morții etc.) au jucat un rol secundar în conștiința religioasă a lui Israel. Pe scurt, evreii se interesau mai degrabă de "istoria sfântă", adică de raporturile lor cu Dumnezeu, decât de istoria originilor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
din primar diurn. Aceasta poate fi adevărat numai începând cu o anumită epocă și, mai ales, pentru o anumită elită religioasă. Dar nu există motive să conchidem că strămoșii israeliților erau indiferenți față de problemele care pasionau toate societățile arhaice, anume cosmogonia, crearea omului, originea morții și alte câteva episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația și gândirea religioasă a urmașilor lui Avraam. Urmând tradiția premodernă, vom

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pasăre. Dar e vorba de o "agregare" a simbolului originar: Spiritul divin transcende masa acvatică, el se mișcă liber; prin urmare, "zboară" ca o pasăre. Amintim că pasărea este una din imaginile arhetipale ale spiritului. acvatic nu este atestată în cosmogonia mesopotamiană, deși mitul relatat în Enuma elis a fost probabil familiar autorului textului biblic, (într-adevăr, oceanul primordial se numește în ebraică tehorn, termen solidar etimologic cu babilonianul tiămat.) Creația propriu-zisă, adică organizarea "haosului" (tohu wâ bohu), este efectuată prin

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în a șasea și ultima zi, Dumnezeu spune: "Să facem pe om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele." etc. (I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat)4, nici un element "pesimist" în cosmogonie sau în antropogonie (lumea formată dintr-o Ființă primordială "demonică" - Tiamat - omul modelat din sângele unui arhidemon, Kingu). Lumea este "bună" și omul este o imago dei; el locuiește, ca și Creatorul și modelul său, în Paradis. Totuși, așa cum Facerea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și demitizată. E important să subliniem acest fapt: în pofida unei îndelungate și complexe munci de selecție, eliminare și valorizare a materialelor arhaice moștenite sau împrumutate, ultimii redactori ai Facerii au conservat o întreagă mitologie de tip tradițional: ea debutează cu cosmogonia și crearea omului, evocă existența "paradisiaca" a strămoșilor, relatează drama "căderii", cu consecințele sale fatale (mortalitate, obligația de a munci pentru a trăi etc.), amintește degenerescenta progresivă a primei umanități, degenerescentă care justifică Potopul; și încheie cu un ultim episod

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
diewas, vechi-germ. Tivar) și în numele principalilor zei: Dyaus, Zeus, Jupiter. Ideea de zeu se vădește solidară cu sacralitatea celestă, adică de lumină și de "transcendență" (înălțime) și, prin extensie, cu ideea de suveranitate și de creativitate, în sensul său imediat: cosmogonie și paternitate. Cerul (zeul) este prin excelență Tatăl: cf. indianul Dyauspitar, grecul Zeus Pater, illirianul Daipatures, latinul lupiter, scitul Zeus-Papaios, traco-frigianul Zeus-Pappos3. Deoarece hierofaniile celeste și atmosferice joacă un rol capital, e normal ca un anumit număr de zei să

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
3,6). După această faptă demiurgică, Indra îi acordă lui Varuna calitatea de cosmocrator și paznic al legii rta (care, până atunci, rămăsese ascunsă în lumea de jos; RV, I, 62, 1). După cum o să vedem (§ 75), există alte tipuri de cosmogonii indiene care explică crearea lumii pornind de la o materia prima, ceea ce nu e cazul mitului pe care 1-am expus acum în urmă, căci, aici, un anumit tip de "lume" preexista, într-adevăr, Cerul și Pământul aveau formă 32 E

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
urcă simbolic la zenit, în urma acestor rituri, regele dobândește suveranitatea asupra celor patru direcții ale spațiului și asupra anotimpurilor; altfel spus, el stăpânește tot Universul spațio-temporal11. S-a observat strânsa legătură dintre moarte și renașterea rituala, pe de o parte, cosmogonie și regenerarea lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii. Chiar cele pe care le

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii. Chiar cele pe care le presupunem aduse de arieni au paralele 11 Cf. J. C, Heesterman, The Ancient

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii. Chiar cele pe care le presupunem aduse de arieni au paralele 11 Cf. J. C, Heesterman, The Ancient indian Royal Consecration, pp. 17 sq., 52, sq., 101 sq. în culturile mai vechi, sau mai "primitive". Cosmologiile, precum atâtea alte idei

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
culturile mai vechi, sau mai "primitive". Cosmologiile, precum atâtea alte idei și credințe religioase, reprezintă, pretutindeni în lumea antică, o moștenire transmisă din preistorie. Ceea ce ne interesează sunt interpretările și revalorizările indiene ale anumitor mituri cosmogonice. Reamintim că vechimea unei cosmogonii nu poate fi stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente, patru tipuri de cosmogonii par

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
unei cosmogonii nu poate fi stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente, patru tipuri de cosmogonii par să-i fi pasionat pe poeții și teologii vedici. Le putem nota, cum urmează: 1) creația prin fecundarea Apelor originare; 2) creația prin sfârtecarea unui Gigant primordial, Purușa; 3) creația plecând de la o unitate-totalitate, ființă și totodată nonființă; 4

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
alte cuvinte, Purușa este, în același timp, transcendent și imanent, mod de existență paradoxal, dar propriu zeilor cosmogonici indieni (cf. Prăjăpati). Mitul, care își are paralelele în China (P'an-ku), la vechii germani (Ymir) și în Mesopotamia (Tiamat), ilustrează o cosmogonie de tip arhaic: creația prin sacrificiul unei Ființe divine antropomorfe. Purușasukta a suscitat nenumărate speculații. Dar tot așa cum, în societățile arhaice, mitul slujește drept model exemplar al oricărei creații, tot astfel imnul este recitat într-unul din riturile legate de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
riturile legate de nașterea unui fiu, în ceremoniile de punere a temeliilor unui templu (zidit, de altfel, ca o imagine a lui Purușa) și în riturile purificatoare de reînnoire 14. În imnul cel mai cunoscut al Rig Vedei (X, 129), cosmogonia este prezentată ca o metafizică. Poetul se întreabă cum a putut să iasă Ființa din ne-Ființă, deoarece, la început, nici "ne-Ființa nu exista, nici Ființa" (str. 1,1). Nu exista în timpul acela nici moarte, nici ne-moarte" (adică

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
o Ființă divină, "Meșterul universal", Visvakarman (RV, X, 81), care făurește lumea aidoma unui sculptor, fierar ori tâmplar. Dar acest motiv mitic, binecunoscut în alte religii, este asociat de poeții vedici cu tema devenită celebră prin Purușasukta, a Creației-sacrificiu. Pluralitatea cosmogoniilor e în acord cu multiplicitatea tradițiilor privind teogonia și originea omului. După Rig Veda, zeii au fost zămisliți de către cuplul primordial, Cerul și Pământul, sau au răsărit din masa acvatică originară, ori din ne-Ființă. În orice caz, ei au

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
1-a îmboldit să se multiplice, să se reproducă (Sat. Br., VI, l, 1). El s-a "încălzit" peste măsură prin asceză (tapas, literal "căldura, ardentă") și a creat prin emanație 16; se poate înțelege prin transpirație, ca în unele cosmogonii primitive, sau prin emisie seminală. El a creat la început pe brahman, adică Tripla Știință (cele trei Veda), apoi, pornind de la Cuvânt, a creat Apele. Dorind să se reproducă prin intermediul Apelor, el le-a impregnat; s-a dezvoltat un ou

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
consumă și sfârșește prin a se epuiza. Cei doi termeni-cheie - tapas (ardoare ascetică) și visrij (emisie împrăștiată) - pot avea conotații sexuale indirecte sau subînțelese, căci asceza și sexualitatea sunt strâns legate în gândirea religioasă indiană. Mitul și imaginile sale traduc cosmogonia în termeni biologici; datorită modului lor propriu de a fi, lumea și viața se epuizează, prin chiar durata lor18. Epuizarea lui Prăjăpati e exprimată în imagini pătrunzătoare: "După 16 Termenul utilizat este w/y, de la rădăcina srj, "a proiecta"; viindică

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ne-moartea" în lumea de dincolo. Dar sacrificiul trebuie să fie corect efectuat și cu credință; cea mai mică îndoială cu privire la eficacitatea sa poate să aibă consecințe dezastruoase. Pentru a ilustra această doctrină rituală, care este în egală măsură o cosmogonie, o teogonie și o soteriologie, autorii Brahmanelor multiplică miturile sau fragmentele de mituri, reinterpretându-le într-o nouă perspectivă sau construind altele noi, pornind de la o etimologie fantezistă, de la o aluzie erudită sau o enigmă. 77. Eshatologie: identificarea cu Prăjâpati prin

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]