624 matches
-
la Pythagora 3, și ea se constituie ca graniță absolută care desparte spațiul finitului de ne-limitat (apeiron). Ca atare, expresia "limita universului" (peras kosmou) survine apoi în legătură cu Empedocle 1, și imaginea aceasta ne apare ca definitiv constituită în cadrul viziunii cosmologice eline într-un text mai târziu, aparținând lui Epicur, în care limita este elementul fundamental al definiției cosmosului.2 Era desigur firesc ca în vocabularul filozofic peras să ajungă să desemneze limita corpurilor în general. Aristotel relatează că la pitagoricieni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imposibilul atingerii ei. "Încercarea" limitei ca limită care trebuie atinsă este elementul dinamic al scenariului peratologic în momentul nașterii lui. Această marcă a începutului va rămâne o constantă în universul spiritualității eline, pe care o vom regăsi deopotrivă în gândirea cosmologică a presocraticilor, în conceptul aristotelic de prudență (phronesis), ca modalitate comportamentală care face din cunoașterea limitelor proprii un reper existențial suprem 1, sau în tragicul elin, pe care vom încerca să-l explicăm printr-un exces în cultivarea limitei și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
structurale și legăturile dintre discursul mitic și referentul său (situația reală sau fragmentele de real pe care mitul le prelucrează). Într-o ordine crescîndă de abstractizare, realitatea mitică este decupată în patru nivele de manifestare: nivelul geografic, tehnico-economic, sociologic și cosmologic. Aceste distincții permit ordonarea substanței semantice a mitului conform opozițiilor sus/jos, bărbat/femeie, endogamie/exogamie. "Mesajul mitului se poate rezuma într-o formulă care înregistrează diversele scheme și care se prezintă în cazul gestei lui Asdiwal în felul următor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lansarea mesajului publicitar pentru un nou produs), pentru a se proiecta într-o personalitate idealizată, mitologică. De fapt, publicitatea, ca și imaginea pare să opereze o regresie (sau progresie) către dimensiunea mitică, prin care se stabilește o mediere între ordinea cosmologică (sau starea naturală de indiferențiere a vîrstei de aur) și ordinea umanului, între natură și cultură. Dacă mitul reprezintă acțiunea uui erou civilizator (Marc Augé apud J. Davallon, 1983: 74), imaginea apare și ea ca un mit fondator, ca o
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1960) și O viziune a sentimentelor (1964), remarcabile, cantonau aparent în senzorial, izbitoare fiind elanurile erotogene, miracolul de a exista, tendința de a se mișca în concretul alunecos. Era o poezie-cadru, aliaj de biografie psihologică, de inițiere într-un câmp cosmologic; spectacol, totodată, în care "câmpul întins pe spate" visează, iar plopii își ating "umerii, tâmplele, / cu umbrele melodioase". O călărire în zori în prelungire eminesciană, și Leoaică tânără, iubirea, cântare a erosului juvenil, sunt eșantioane tipice. De la o fenomenologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
le țin companie figuri istorice, reale, Arhimede, Seneca, amintiri din Quattrocento. Volume în ritm, grăbit, Orpheus și Zamolxis (ambele din 1988), Morena și Dilatarea timpului (din 1991), urmate de Urania (1992) și Noul Adam (1994) se înscriu într-un context cosmologic larg. Intră în atenția poetului: Marele Timp, mutațiile psihice în evoluția Ființei, solitudinea metafizică, misterul universal, închiderea cercului teme de antropologie filozofică. Privind spre Dante, spre Bach și Kant, iscoditorul privește, în subtext, spre Umanitate, neuitându-și nici o clipă Eul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
2011; * Attali Jacques, Evreii, lumea și banii, Univers, București, 2012; * Babeți Coriolan, Istoria ca armă a disputei arhetipale, Curtea Veche, București, 2007; * Bairoch Paul, Mithes et paradoxes de l'histoire économique, La Découverte, Paris, 1994; * Barrow John, Tipler John, Principiul cosmologic antropic, Ed. Tehnică, București, 2001; * Barrow John, Cartea infinitului, Humanitas, București, 2010; * Berlin Isaiah, Puterea ideilor, Humanitas, București, 2012; * Bhagwati Jagdish, In Defense of Globalisation, Oxford University Press, 2004; * Boia Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Humanitas, București, 2006; * Byrne
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care izvorăște întreaga gîndire". E ca în realitatea cuantică, nu există nimic terifiant aici. Doar că suntem toți în contact cu izvorul cel inimaginabil și inconceptibil. Bibliografie selectivă * Ahamed Liaquad, Stăpînii finanțelor, Humanitas, București, 2014; * Barrow John, Tipler John, Principiul cosmologic antropic, Ed. Tehnică, București, 2001; * Bohm David, Wholeness and the Implicate Order, Routledge and Kegan Paul, London, 1980; * Brăilean Tiberiu, Teoeconomia, Junimea, Iași, 2011, * Brăilean Tiberiu, Omeconomia, Junimea, Iași, 2012; * Campbell Joseph, Myths to Live By, Bantam, New York, 1972; * Dyer
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și aceleiași familii. Este, cred, țelul spre care tind inconștient, dacă nu conștient, toate civilizațiile cunoscute pînă acum" (Arnold Toynbee Istoria). Sună idealist-globalist. Alți autori, cum este A.N. Whitehead, consideră că o civilizație se distinge printr-o anumită concepție cosmologică, iar C. Dawson susține că "în spatele fiecărei civilizații există o Viziune", ceea ce înseamnă un sistem de credințe despre om și destinul său, despre Univers, sensul vieții și al morții etc. O viziune oferă un sens. În lumea de astăzi coexistă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lărgește câmpul vizibilității până la universalizarea informațională în termeni majori spre deosebire de demersurile incipiente ale altor instrumente tehnologice de genul lunetei astronomice, al microscopului sau al razelor X. Pentru Lévy, imaginea sintetică oferă percepției modele abstracte, informatizate ale fenomenelor fizice, chimice, biologice, cosmologice etc., modele care poartă cu sine semnul pozitivului (spre deosebire de teoria negativității a lui Paul Virilioă. Întreaga cultură și civilizația însăși sunt operatorizate și convertite în algoritmi astfel încât conținuturile realității sunt considerate a se revărsa în eterul digitalizării. Informatizarea numerică, atât
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
studiem”. Această realitate nu poate fi studiată de un singur specialist, ci e nevoie de „echipe” care să urmărească „un fascicol de manifestări spirituale, economice, juridice și administrativo-politice”, determinate, la rândul lor, de cauze sociale, istorice, psihice, naturale, biologice și cosmologice. După ce va studia obiectiv aceste fenomene, omul de știință are datoria să identifice distanța dintre realitatea concretă și „idealul social”, propunând mijloace de „politică culturală”. Anterior Serviciului Social, aceste „mijloace” au fost Căminele Culturale și Echipele Studențești însărcinate cu experimentarea
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
aspect, de "imagon mundi" 66, dar și de oglindire a omenescului. Cele patru elemente originare (apa, pământul, focul, aerul) se regăsesc și la nivel microcosmic, reprezentat de om și casă: "omologarea tradițională dintre microcosm și macrocosm raporta cele cinci elemente cosmologice (apă, foc, lemn, aer, pământ) la organele corpului omenesc (...); omul posedă în trupul său propriu toate elementele care constituie Cosmosul și toate forțele vitale care asigură înnoirea sa periodică". 67 Construcția casei începe cu alegerea locului care trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rezultatul unor procese complexe de coeziune socială controlată de psihodinamica memoriei orale care creează forme specifice de comunicare și de strângere de informații care "activează strategii de identificare și recunoaștere". J. Campbell a stabilit patru funcții fundamentale ale mitului: funcția cosmologică, impunând cunoașterea universului, funcția mistică ce de dezvoltă viața spirituală a omului, în raport cu universul, funcția pedagogică, prezentând modele comportamentale, și funcția sociologică, care transformă mitul într-un "principiu de validare a sistemului și ordinii sociale". Expresie a culturii transpuse în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vedere exclusiv știința, și nu filozofia "științifică", în care călăuzit fiind de conceptul diltheyean al unei Weltanschauungsphilosophie nici nu crede. De fapt, atitudinea lui Blaga față de știință este mult mai nuanțată. În Ființa istorică operă importantă, ce încheie ultima Trilogie (cosmologică) și sintetizează liniile de forță ale viziunii sale metafizice, reprezentând, ca să spunem așa, cuvântul testamentar al lui Blaga în materie de filozofie -, autorul face o distincție netă între știința teoretică și cea practică. El apreciază că teoriile științifice nu sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
poem, H.-R. P. nu uită, prin premisele puse, să invite cititorul să aprecieze frumusețea ideatică și poetică a Paradisului, cantica cea mai puțin cunoscută a "Divinei ...", de vreme ce omul recent, conform remarcii lui Eco, nu mai deține codul teologic și cosmologic al omului medieval tip Baudolino, personajul romanului său omonim. La sfârșitul călătoriei sale în Paradis, Dante se află în Empireu, reședința Tatălui Ceresc. A văzut însăși chintesența frumuseții și sfințeniei în acea împărăție a beatitudinii; îi lipsește doar viziunea lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fost moștenită prin semne, odată ce esența lucrurilor a fost cunoscută". Emisia vibrației originare a numelor și formelor existenței este posibilă pe filiera trinitară: akasa (eterul-spațiu), Sabda (sunetul) și Sphota (fenomenul nepieritor al verbului creator de lume în sens ontologic și cosmologic). Sphota este deci revelația Logosului, dar și structură a spiritului (purușa-brahman), compunând cuvinte-fraze ce degajă semnificatul semnificant sau întelesul întelesurilor. Prin Sabda are loc, așadar, plonjarea în vibrația originară; consecința acestui demers este "percepția rădacinii" vorbirii omenești și chiar a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
trecere (1924); Lauda somnului (1929); La cumpăna apelor (1933); La curțile dorului (1938); Nebănuitele trepte (1943); Postume (Vârsta de fier, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă, Ce aude unicornul), Filosofia stilului, Fenomenul originar, Daimonion, Trilogia cunoașterii", Trilogia culturii, Trilogia valorilor, Trilogia cosmologică, Hronicul și cântecul vârstelor (1965); Luntrea lui Caron (1990). UNIVERSUL POETIC Poezia lui Blaga e o construcție armonioasă, monumentală prin semnificații, care dezvăluie un sentiment al fragilității umane. În texte întâlnim puține reflexe autobiografice, unele semne de amenințare a omului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
București, 1971; Perpessicius, Panaitescu D., Eminesciana, Editura Minerva, București, 1989; Petraș, Irina, Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle, Editura Dacia, Cluj, 1989; Petrescu Aurel, Eminescu: metamorfozele creației, Editura Albatros, București, 1985; Petrescu, I. Em., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, București, 1978; Petrescu, I. Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Editura Dacia, Cluj, 1989; Popp, Aug. Z. N., Caleidoscop eminescian, Editura Eminescu, București, 1987; Popovici, D., Poezia lui Mihai Eminescu, Editura Tineretului, București, 1969; Rezuș
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Gheorghe, Scriitori români postmoderni, Editura Didadctică și Pedagogică, București, 1996. Petraș, Irina, Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle, Editura Dacia, Cluj, 1989. Petrescu, Aurel, Eminescu: metamorfozele creației, Editura Albatros, București, 1985. Petrescu, Ioana, Em., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, București, 1970. Petrescu, Ioana Em., Configurații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. Petrescu Ioan Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Editura Dacia, Cluj, 1989. Petrescu, Liviu, Realitate și romanesc, Editura tineretului, București, 1969. Petrescu, Liviu, Scriitori români
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
criticîndu-l pe Platon, aduc o interpretare matematică ritmu-lui ciclurilor vieții, bazată pe observația istorică. Filosoful stagirit continuă să admită vastul ciclu tradițional al "eternei întoarceri" și pro-duce, pentru prima dată, o veritabilă analiză filosofică a timpului. El pune capăt viziunilor cosmologice, concepțiilor anterioare hrănite de astronomic și prezintă o doctrină a continuității în care timpul este numărul mișcării, divizibil la infinit. În cîmpul evoluțiilor naturii, sau al schimbărilor din societate. Aristotel acceptă existența fluctuațiilor, a fenomenelor de ascensiune și de regresiune
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1973; 89. Otto, R., Mistica Orientului și mistica Occidentului, Editura Septentrion, Iași, 1993; 90. Paleologu-Matta, S., Eminescu și abisul ontologic, Editura Științifică, București, 1994; 91. Papu, E., Din clasicii noștri, Editura Eminescu, București, 1977; 92. Petrescu, E. I., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, București, 1978; 93. Peirce, Ch. S., Ecrits sur le signe, Editura Flammarion, Paris, 1970; 94. Pontalis, J. -P., După Freud, Editura Trei, București, 1997; 95. Pop, Z.N.A., Mărturii...Eminescu-Veronica Micle, Editura Litera, Chișinău, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
disperare, cu teamă urlă câinii biciuiți/ în simțuri, marea geme la țărm; o placentă infinită./ Chemare a morții..." (Pastel). Alte două par a fi, în acest prim volum, obsesiile majore ale poetului, chiar și în textele cu inserții sociogonice ori cosmologice în care se invocă frecvent, cu marja inerentă de ironie (postmodernă), "O, apele liliachii și verzui/ ale Oceanului Primordial scăldând/ malurile erodate ale arhipelagului/ cu nume exotic": Logosul și erosul. Preeminența Logosului în lirica lui Liviu Antonesei poate fi justificată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Privilegiul giulgiului (Editura Junimea, Iași, 2005), Mormânt în metaforă (Princeps Edit, Iași, 2007), Foșnetul mătăsii în manuscrise (Editura Convorbiri literare, Iași, 2007) și Cartea celor optzeci și opt de taine (Editura Emolis, Iași, 2008) se încarcă de sevele misterului ontologic, cosmologic, escatologic ș.a.m.d. Fiecare dintre aceste volume apare drept o sumă de angoase sau de neliniștitoare interogații ale ființei în ipoteticul drum al inițierii. Textele invocă mistere grele, ascunse în cele "o mie de semne-n miraculosul ținut" de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
experimentarea tuturor stărilor lirice induse de acestea. Astfel, doar în Norul de marmură (Editura Cartea Românească, București, 1981), poetul se preocupă, pe de o parte, de eros și artă, de religie și istorie, de umanitate și temporalitate, de elementar și cosmologic; pe de altă parte, în texte se invocă tot soiul de animale ritualice, eroi legendari, hierofanți și preotese enigmatice, plus alte câteva personaje ambigue ce execută pași semnificativi dintr-o serie de ceremonialuri complicate uneori inutil. De cealaltă parte, spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
muțenie", "cenușa" agonizândă a faptei, "un fior de-ntuneric sau stea/ în care cerbii trec/ spre înec" ș.a.m.d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din Lancrăm, emulul din Homiceni intenționează să oficieze o poezie a misterului cosmologic, la care participă în gesturi avântate. Dintre formele sale de manifestare la miracolele firii nu lipsesc, desigur, beția senzorială, uneori împărtășită ("și ne întrebam după iubire/ dacă totuși neantul/ nu începe cu sarea din ochiul tău/ cu bezna din vintrele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]