991 matches
-
a culturii unde nu e loc decît pentru spectacolul unei ideologii cu care nici o negociere nu e cu putință. Însă această operație de repliere comportă un risc: cine îi garantează celui care s-a ascuns atît de bine într-un cotlon al istoriei că spiritul lui va ieși cîndva la lumină, că va fi recuperat și că, despre el, se va putea spune ceea ce Hamlet spune despre spectrul tatălui său: „Bine ai lucrat, cîrtiță bravă“? Cine îl va feri de primejdia
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
nu de un harachiri psihologic premeditat, care să-ți asigure iertarea și, în continuare, creditul! Sub umbrela vigilenței și a apărării ,moralei proletare", toți cei de față aveau dreptul să te critice și să-ți pună întrebări, să scormonească în cotloanele cele mai ascunse ale vieții tale, de la atitudinile și activitatea politică până la raporturile conjugale și legăturile de alcov. După un timp relativ scurt aceste ședințe inchizitoriale s-au demonstrat a infesta viața de partid în așa hal, scoțând la lumină
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
de informații pe care ni-l servesc prezentatoarele cu chip angelic, vorbindu-ne despre orori: copilul ars în sobă, bătrânul mâncat de lupi, mama asasinată bestial de fiul alcoolic ș.a.m.d., ni se creează impresia că am pătruns în cotloanele cele mai ascunse ale realității, fără restricții. Dacă suntem atenți însă la știrile lipsite de senzațional, descoperim că exact în timpul când copilul ars în sobă ne ținea trează atenția și forma un curent de opinie fermă - cine nu e împotriva
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
M-am oprit pe o stradă, în fața unei case. PICASSO. Și-am intrat. Ca Profesorul Gavriliu într-o casă de pe strada Mîntuleasa, am rătăcit și eu, ore și ore, într-o casă din Marais, suind și coborînd scări, poposind prin cotloanele unui destin. Picasso omul, bărbatul mi s-a arătat altfel, pe de-a întregul ființei, atîta cît se poate spune și înfățișa. Tablourile lui, ordonate aici cumva din perspectiva intimității, mi s-au grupat și mie nu neapărat în funcție de perioada
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
De sus, din balcon am măsura splendorii și a vanității omului. O pasăre străbate în lung și-n lat moscheea. Fîlfîitul ei nu mă sperie. Numai orgoliul. Al meu, al tău, cititorule, al nostru, oameni trecători și aroganți. Dintr-un cotlon iese o pisică, alb cu negru. Contrast elegant într-o împărăție a culorilor. Sakip Sabanci a fost nu doar un mare bogătaș, un om de afaceri prosper din Turcia. A fost un mare personaj, un tip cu o personalitate tumultoasă
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
e lipsită de fulgurații și amănunțimi, dar volatilitatea conceptuală le face, pe acestea, inobservabile. În ansamblul volumului, Psalmii apar ca o sincopă: „ Această stare de rău, gol de cuvinte, o sete neclară, ca o jenă în trup, un inconfort prin cotloanele sinelui, ca și cum ai fi uitat ceva, ceva vital, capital, însă ce? e o grijă acră, o neliniște insidioasă, neclară ca un fel de greșeală o eroare față de ceva important, prețios, venind de departe, uitat de multă vreme și totuși aici
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
Astfel Robert Șerban are aerul de a se teme de propriul afect, de propriile-i senzații, cărora le pune o mască batjocoritor-provocatoare, brechtiană. În loc de-a amplifica trăirea ori de-a o sublima, o diminuează, o hărțuiește, o împinge în cotloanele unor asocieri grotești. În loc de-a o înfrunta, încearcă a o dezarma printr-o „șmecherie” stilistică: „Burta dianei funcționa/ ca un scanner militar:/ cînd îmi treceam degetele peste ea/ brusc începea să se miște/ de parcă amprentele mi-ar fi fost
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
expunere a pepenilor în fața cumpărătorilor au rămas la fel și astăzi)... Mă bucur nespus să descopăr tot felul de detalii mărunte: copiii duși de mână de mamele lor... vânzătorii ambulanți care, la fel ca astăzi, pot fi zăriți în toate cotloanele Istanbulului, ...tânărul care aruncă undița în apele calme ale mării, la debarcaderul unei case de vară din Beșiktaș ... ursarul de pe dealul Kandilli și ajutorul său, care zdrăngăne din tamburină...”. Dorința de a crea, pictând, „un miracol și a-i determina
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
privim, unele fotografii, cu bunicii, cu rude, cu noi când eram copii. Pozele fuseseră făcute cu diverse ocazii de-a lungul anilor și ne aminteau momente din trecut, care până acum se acoperiseră de colbul vremii și de uitare prin cotloanele adânci ale minții. Multe erau, de când sora mea era prea mică ca să-și mai amintească și mă folosea pe post de custode al amintirilor uitate, pe mine. Atunci demult, fiind mai mare, reușeam să readuc mai ușor la suprafață din
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
o cafea, fumez colo o țigară din pachetul LE TABAC TUE care-ți taie orice plăcere, mănânc o pizza mai la vale și mă strâmb la derbedeii care se oferă să mă angajeze la cabaret. Am învățat pe dinafară toate cotloanele terminalului B, „ăștia” ar putea să mă angajeze la „relații cu publicul”. Am descoperit și toaletele, deși n-am prea îndrăznit să le frecventez: contrabasul nu încape pe ușă, iar afară nu pot să-l las, de teamă că mi
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
măsuță. În acest timp, priveam un album cu poze din anii de liceu. Răfoind alene filele albumului, dintre coperțile sale încet, încet încep să-mi reînvie în minte frânturi de viață trăite, chipuri de prieteni, momente ce existau adormite în cotloanele minții. Fusese suficient să scutur un pic pulberea vremii ce se depusese peste amintiri și se trezeau imediat din amorțirea lor, răsărind pe bolta minții mele, vii. Apăreau deodată, cohorte de imgaini, decoruri și chipuri tinere pline de viață. Unele
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
ca și o perdea Pe care vântul mânios o umflă Pocnind se-aude-ntinderea de nea Sub coasa iernii a căzut o stâncă. Nu-i zbor de păsări nici urme nu-s de sănii Nimic nu mișcă în regatul alb Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii În căutare sunt de-un colț mai cald. În lumea aceasta cuprinsă de tăcere Un zurgălău se puse să zvonească Și mă răsfăț cu pâine, unt și miere Pe când privesc uimită pe fereastră. Se-aud bătai în
ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361249_a_362578]
-
misterios, iar toaca îi face să se cutremure. Un glob luminos se revarsă peste sfânta biserică învăluind-o într-o aură argintiu-aurie. Din ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din copaci și șure, din umbrele înfricoșătoare ale nopții și din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
De fapt, acolo locuia unul dintre amicii noștri, care împreună cu mai mulți băieți, amenajase două încăperi de la subsol, acceptabile pentru pretențiile noastre tinerești. Fetele nu făceau nazuri referitoare la luxul încăperilor, așa că petreceam sâmbătă seară la dans și pupături prin cotloanele mai întunecoase ale subsolului. Din puținii bani pe care îi aveam fiecare, cumpăram câte o bere sau o sticlă de Cico pentru fete. Alteori, mergeam la dans la Clubul Direcției Navigației Maritime, însă era riscant acolo, pentru că intrau tot felul
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
niște biete păpuși... Doar pașii obosiți în drum spre cimitire Le mai alină foamea și în durerea lor, C-o lumânarea-aprinsă și-o rugă din Psaltire Nu suduie, nu-njură, ci doar scâncesc de dor... Năpăstuiți, cuminți, uitați în vechi cotloane Ca piese ruginite sub ploi, furtuni și ger Privesc neputincioși, la mii de milioane Ce se topesc în cluburi, iar ei o pâine cer... Nu vor pomeni și-așteaptă în liniște să vină În fiecare lună un drept care-i al
BĂTRÂNII NOŞTRI, ASTĂZI... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358272_a_359601]
-
Panduru le-ar fi vândut la suprapreț și împreună cu asociata sa, soția, s-ar fi făcut nevăzut cu banii. În sprijinul băncii păgubite a fost angajat detectivul particular român Gherasim Oprescu, agentul care l-a urmărit pe Panduru prin toate cotloanele bătrânului continent, până la locuința sa dintr-un orășel ardelenesc. Doar că pe eticheta apartamentului scria Elvira van den Pander. Să-și fi schimbat Panduru numele? Oprescu și asistenta sa au filat apartamentul și au făcut o descoperire de-a dreptul
Agenda2005-39-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284244_a_285573]
-
ar fi indispus pe Adrian Marino. Îndeobște, Ion Pop e un iubitor al cumpănirii. Opera d-sale seamănă cu un cîmp acoperit de culturi ordonat parcelate, viguroase, la distanță de misterul vibratil al zăvoaielor ca și de cel tenebros al cotloanelor de codru. Deși selecția autorilor comentați ca și judecățile emise asupra lor relevă un simț fin al valorii (aici joacă un rol deloc neglijabil și fibra d-sale de poet), criticul evită polemica. Producției în cauză i s-ar potrivi
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
înfloriți mă fac să simt ca o vioara, Toate florile din lume cânta pe strunele mele iară... Și-aș vrea uneori să mă întrec în zbor cu vântul, apele reci să le tulbur fără să ating pământul, să pătrund prin cotloane, prin odăi ca și gândul... să le tulbur pacea, liniștea să împrăștii cuvântul. Căci mi-e spiritul mândru ca un cerb singuratic, Ce apă o bea din izvorul cel pur, aparent apatic, cutreieră pădurea de ciute , clam și sălbatic, va
CUVINTE DESPRE MINE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384393_a_385722]
-
proaspăt, se stabiliră noi relații amoroase. Uneori, pe la colțuri, își povestiră unul altuia peripețiile amuzante de pe vremea când erau simpli muritori, dar și faptele și isprăvile de după moarte. După o noapte de distracție, extenuați, către orele dimineții se retraseră prin cotloanele palatului sau în adâncul grotelor umede și întunecate pentru odihnă. Dar la acest mare eveniment al familiei de vampiri participă și Ursuz. Contrar așteptărilor, de data aceasta luă o înfățișare de personaj vesel. Cu acest prilej, află că mormintele vampirilor
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
Năucit de coincidențe, suferi de o afurisită de inerție într-atât încât nu mai apucă decât să urle ca sărit un Stai pramatie! Dar ea dispăruse precum un fum! Parcă nici n-ar fi fost, nu alta! Antonel, reîntors spre cotlonul unde lucrase făptura, percepu mirosul proaspăt de vopsele lansat de vaporii încă persistenți! Deci și aci se produsese?! Nici că-i pasă de amenda primită?! Oare ce capodoperă învremuise? mai bolborosi el consternat că tinerii ăștia exaltați nu iartă nimic
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
grijă cum organizezi apărarea Palatului și Temniței Troienelor Uriașe, iar în ținuturi vezi ce faci cu Oamenii de Zăpadă! - `Țeles, Majestate! bătu călcâiele matahala. - Iar tu, Babă Cloanță Cotoroanță, unde ești? - Aici, Măria Ta! zise Cotoroanța ieșind grăbită dintr-un cotlon și împiedicându-se în fusta flenduroasă spre hazul celorlalți. Iarna se înfurie: - Apăi nu așa, Cotoroanță spurcată, că te biciuiesc! Ia poziția de drepți, că suntem în război! Eu am nevoie de soldați pricepuți și nu de împiedicate ca tine
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
de zeiță Reverși suave strune din portu-ți de crăiță, Arcușul tău cel molcom tresare din baladă Și plânge peste doine, ce-n triluri ți se scaldă. Răsunetul de coarde sub apriga cântare Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi
REGINA MUZICII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383401_a_384730]
-
nu-mi dă pace, Vrea să simt al său fior Sufletu-mi desface, La marginea timpului Era să se-nnece Prins în vălul nu știu cui Vremea își petrece... A uitat de tot,de toate La marginea timpului, Un fior rece străbate Prin cotlonul gândului, Lasă-mă să pot să fiu Păzitorul timpului, Să ajung prin verde viu, SALVATORUL DORULUI...! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Lasă-mă să pot / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2220, Anul VII, 28 ianuarie 2017. Drepturi
LASĂ-MĂ SĂ POT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383476_a_384805]
-
plouăCăci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbăAșa mi-i felul de-a grăi, nu-s al naturii spinCăci recunosc suflet frumos și îți doinesc din ... X. COTLOANE ALE MINȚII, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. COTLOANE ALE MINȚII Cândva priveam în față, vedeam cum viitorul Îmi este hăt departe, împresărat în mult Acum privesc în urmă, la viața-mi ca ogorul
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
greșesc, de multe ori cu vorbăAșa mi-i felul de-a grăi, nu-s al naturii spinCăci recunosc suflet frumos și îți doinesc din ... X. COTLOANE ALE MINȚII, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. COTLOANE ALE MINȚII Cândva priveam în față, vedeam cum viitorul Îmi este hăt departe, împresărat în mult Acum privesc în urmă, la viața-mi ca ogorul Trecută și cam veche, bătrână de tumult. Nu am regrete lucii, făcut-am ce-am
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]