584 matches
-
sărit în brațele lui, fără să mă fi uitat la darurile lăsate de Moșul Nicolae pe pragul ușii și abia am putut să îngaim: „Mi-ai adus ceva?” „Eu ți-am adus” - a răspuns tata serios și a continuat în timp ce cotrobăia prin servieta lui de piele jerpelită - „dar tu știi vreo poezie?” Pe vremea aceea, se obișnuia ca adulții să pună - de regulă - două întrebări celor mici. Prima suna cam așa: „Ia spune, ce vrei să te faci când vei fi
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
că trebuie să plec știu în mine există o gară cu peronul pe partea stângă biletul doar dus se cumpără în a șaptea zi când Dumnezeu deschide albumul cu fotografii privește și lasă un semn totul pare să fie perfect cotrobăi prin sertare și încep să împachetez șervețelele cu dedicații de la primele întâlniri globul cu iluzii și câteva zile doar câteva cât să-mi ajungă până la ultima oprire nici nu știu dacă am luat totul... Referință Bibliografică: peronul de pe partea stângă
PERONUL DE PE PARTEA STÂNGĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373241_a_374570]
-
spus doar ca o discuție între femei și nu ca să-l bârfesc. L-am crezut burlac, altfel nu-i cedam, conchise Sabina povestea nopții aventuroase. Dintr-o dată în compartiment se lăsă liniște. Marieta se ridică în picioare și începu a cotrobăi prin poșetă, prefăcându-se că-și caută ceva. - Dacă îți trebuie batistă, îți ofer eu un pachețel cu șervețele de hârtie, că am destule, glăsui Sabina cu intimitatea ce credea c-o cucerise. - Mulțumesc doamnă, am și eu! - Te-ai
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
doar cu ajutorul degetelor, ce recunoșteau fiecare obiect în acel haos întunecat. Ajunsă la ușa apartamentului, descuie tot pe întuneric, dar își retrase mâna scoțând un ușor strigăt de surpriză și durere. ,, Au crescut spini pe ușa mea!? "se întrebă ea cotrobăind enervată după telefon. Lumina pe scară nu funcționa de două zile și ea folosea lumina telefonului, pentru a nimeri încuietoarea. ” Ce naiba e asta? ” bombăni ea contrariată, apucând cu atenție și neîncredere trandafirul ofilit ce fusese agățat de clanța ușii cu
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
Ca la un semnal, bestiile abandonară prada ce devenise dintr-o dată, neinteresantă. Ia uite ce avem noi aici!... exclamă un altul, în timp ce pe față i se lățea un rânjet oribil. - Ohooo, ce boboc de fată! De unde ai apărut, prințeso? Alexandra cotrobăi orbește prin labirinturile minții sperând să găsească o fărâmă de curaj și diplomație, pentru a stăvili cumva torentul destinului, care amenința să o târe cu sine în cele mai negre tenebre. Cu o privire scurtă, evaluă situația. Era disperată! Pericolul
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
segment de timp, același destin ne-a oferit inegalabila și nesperata supriză de a vedea retușul înlăturat. Din păcate, prin sînge. Fotografie inversată. Odată retușul dispărut, fața, cu destule și adînci riduri, era pusă, neiertător, în crudă lumină. Presă dură, cotrobăind cu plăcere perfidă în pliurile unui abdomen care n-a cunoscut atîția ani higiena. Literatură, încă precară, scormonind derizoriul. Artele toate? Căutînd, disperate, un liman pierdut. Complăcîndu-se adesea, conștient? iconștient? ca reflex al unui național-comunism rezidual, în defăimarea subtilă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mulțumită. La fel și vișinienii albi. IV. Cine este odiosul criminal Rudolf Zak? (consecințe) 5. Urmările: N-am vrea să dăm episodului cu odiosul criminal Rudolf Zak o importanță mai mare decât o merită, mai ales că trebuie doar să cotrobăi puțin prin arhive pentru a găsi destule cazuri mult mai interesante. Trebuie doar să cotrobăi puțin prin arhive! Totuși, câteva învățăminte e bine să fie trase și de pe urma dosarului Rudolf Zak: 1. Când anchetatorii își fac prompt datoria, incidente grave
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Urmările: N-am vrea să dăm episodului cu odiosul criminal Rudolf Zak o importanță mai mare decât o merită, mai ales că trebuie doar să cotrobăi puțin prin arhive pentru a găsi destule cazuri mult mai interesante. Trebuie doar să cotrobăi puțin prin arhive! Totuși, câteva învățăminte e bine să fie trase și de pe urma dosarului Rudolf Zak: 1. Când anchetatorii își fac prompt datoria, incidente grave, precum crimele din satul Vișinul Alb (comuna Vișinul) încetează; 2. Când anchetatorii își fac prompt
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
foarte bun interpret, mai bun decît cei cu care am avut de-a face mai tîrziu, aleși absolut pe linie de partid și ale căror cunoștințe de franceză erau cam aproximative. Cum de au intrat În casă, la Paris, să cotrobăie prin hîrtiile dumneavoastră? Au fost mai multe tentative..., propuneri de vizite ale unor foști colegi de studii. Aceea care a reușit a fost comisă de o persoană pe care o cunoșteam de mult. Care a cerut să stea o săptămînă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fumez tutun, marijuana, mătase de porumb sau frunze uscate de ceai. Fac multe cercetări, îndeosebi în apartamentele blondelor înalte. Îmi adun materialele în diverse feluri, dar metoda mea favorită (cunoscută uneori sub numele de sistemul Jerry Wald) constă în a cotrobăi după orele de lucru prin sertarele altor scriitori. De vreo douăzeci de ani sunt în vârstă de treizeci și opt de ani. Nu mă dau mare, dar sunt al naibii de primejdios cu un prosop umed. Dar, mai presus de orice, cred
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Îndepărtează. Nici o șansă, se gândi el. O să fie mort Într-o săptămână. Dacă nu de tifos, atunci de altceva. Dar nu era treaba lui. Băgă mâna Într-o mașină de scris și scoase de sub bandă un teanc gros de bani. Cotrobăi prin sertare până când găsi, Înăuntrul diplomei lui de medic, o scrisoare decolorată, bătută la mașină: „Această scrisoare certifică faptul că doctorul Nishan Philobosian l-a tratat de diverticulită pe Mustafa Kemal Pașa În data de 3 aprilie 1919. Doctorul Philobosian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fată care nu mai fusese sărutată. (Oricum, nu de la Clementine Stark Încoace.) Nu m-am Împotrivit. Am rămas complet nemișcată În timp ce el făcea acest lucru. În ciuda amețelii, simțeam tot. Umezeala șocantă a gurii lui. Atingerea mustăcioasă a buzelor. Limba lui cotrobăind. Dar și anumite arome: berea, drogul, rămășițele unei bomboane mentolate, și, sub toate acestea, gustul real, animalic, al gurii unui băiat. Simțeam gustul Înțepător al hormonilor lui Jerome și gustul metalic al plombelor lui. Am deschis un ochi. Vedeam părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe dinăuntru. ― Relaxează-te, spuse. Puse un lubrifiant și se ghemui mai aproape. ― Relaxează-te! Avea o nuanță de supărare, de poruncă În voce. Am tras adânc aer În piept și am făcut ce-am putut. Luke a Început să cotrobăie Înăuntru. Câteva clipe a fost doar ciudat, așa cum sugerase. Dar apoi m-a străfulgerat o durere ascuțită. M-am tras Înapoi și-am strigat. ― Scuză-mă. Cu toate acestea, a continuat. Mi-a pus o mână pe pelvis ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmi vâră lanterna În ochi, iar celălalt Îmi sare pe piept și-mi prinde mâinile. ― Bună dimineața, spune cel cu lanterna. Sunt doi vagabonzi care stau În dunele de vizavi. În timp ce unul din ei stă peste mine, celălalt Începe să cotrobăie prin tabără. ― Ce bunătăți aveți pe-aici, afurisiților? ― Ia uită-te la el, spune celălalt. Împuțitu’ ăsta mic o să se cace-n pantaloni. Îmi țin picioarele strânse, Încă Împins de temerile mele de fată. Caută mai mult după droguri. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uită-te la el, spune celălalt. Împuțitu’ ăsta mic o să se cace-n pantaloni. Îmi țin picioarele strânse, Încă Împins de temerile mele de fată. Caută mai mult după droguri. Cel cu lanterna Îmi scutură sacul de dormit și-mi cotrobăie În geamantan. După o vreme vine Înapoi și se apleacă Într-un genunchi. ― Unde ți-s toți prietenii, frate? Au plecat și te-au lăsat singurel? Începuse să-mi caute prin buzunare. Curând Îmi găsește portofelul și Îl golește. Legitimația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intri. Am închis porțile cu ore în urmă și am trimis patrule în toată școala. Au cercetat fiecare încăpere și fiecare cameră și nu te-au găsit. Ceva nu se lega. Dacă a trimis patrule în toată școala și au cotrobăit, cum zicea el, în fiecare încăpere, atunci ar fi cotrobăit și în încăperea de la etajul trei unde m-am întâlnit cu profesorul de istorie și unde timpul a trecut rapid. Și nu am fost deranjați cât timp am fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trimis patrule în toată școala. Au cercetat fiecare încăpere și fiecare cameră și nu te-au găsit. Ceva nu se lega. Dacă a trimis patrule în toată școala și au cotrobăit, cum zicea el, în fiecare încăpere, atunci ar fi cotrobăit și în încăperea de la etajul trei unde m-am întâlnit cu profesorul de istorie și unde timpul a trecut rapid. Și nu am fost deranjați cât timp am fost acolo. Oare nu și-au făcut treaba bine? Au cercetat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ale sălii de mese. Intrând, am dat cu ochii de o mare de elevi. Unii din ei stăteau într-un colț, cu niște castroane în față și păreau extrem de mulțumiți cu ceea ce mâncau. Alții, majoritatea, se învârteau de ici, colo, cotrobăiau prin niște cutii din lemn de diferite dimensiuni, unele din ele semănând chiar cu cele aduse de Soliteraj. Unii, mai curioși decât ceilalți, deja scoseseră din cutii pistoale și utilaje ce păreau să nu-și aibă rostul și le învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
are rost să caute, așa că s-au îndreptat spre magazie. Acolo au descoperit niște compot îmbuteliat, expirat deja de vreo doi ani, niște carne înghețată, pe care Vagabonzii au savurat-o tacticos, și câteva sticle de mied. Nimic interesant! Au cotrobăit prin căminul de locuit în fiecare cameră și au găsit, în sfârșit, o hartă înghețată care se despături cu greu. Era sub un teanc de cărți de teologie din biblioteca clădirii. Își dădură seama că ceea ce căutau nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
staționați acolo și erau și înarmați, dar Vagabonzii veniră din urma grupului și se avântară asupra adversarilor, scurtând considerabil timpul pe care l-ar fi petrecut acolo. Căutară și aici un dispozitiv de autodistrugere, dar nu-l găseau, așa că au cotrobăit după niște explozibil pe care l-au descoperit în depozitul principal de arme. L-au fixat de partea interioară a peliculei de diamant, calculând ei că asta ar trebui să funcționeze. Setaseră conflagrația pentru o întârziere de cinci minute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în Spania am redus garnizoana la trei. Isteria îl cuprinde din nou: — Acum douăzeci de ani erau peste șapte... Secretarul recunoaște cu umilință: — Așa e, mărite stăpâne. Îndrăznește totuși: 48 — Dar dacă adunăm... Lasă tăblia din mână și începe să cotrobăie febril printre foile de papirus: — Un legionar primește 12 000 de sesterți pe an. Înmulțit cu 4 000... Ezită cu mâna în aer. — Sau, mai degrabă, cu 5 000, maximum de soldați dintr-o legiune... Apucă un os lustruit și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niște plumb, spuse Peduzzi agitat. Tre’ să ai piombo. Piombo, ceva piombo. Tre’ să-l pui chiar aici. Chiar deasupra cârligului, altfel momeala o să plutească deasupra apei. Tre’ să ai. Doar puțin piombo. — Tu nu ai cumva? Nu, spuse Peduzzi cotrobăind disperat prin buzunare, trecându-și degetele prin mizeria din buzunarele interioare ale hainei sale militare. Nu am. Ne trebuie niște piombo. Păi atunci nu putem pescui, spuse tânărul, desfăcându-și undița și scoțând firul. O să luăm niște piombo și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o impunătoare clădiredin piatră maronie, cu uși duble de un negru lucitor. Pe o placă de aramă se putea citi: „Societatea Americană pentru Studii Paranormale“. Tentată de ce promitea acest nume, am apăsat pe sonerie și mi-am petrecut restul zilei cotrobăind prin arhivele Societății. La fel ca prima bibliotecă publică pe care o vizitasem, copil fiind, Încăperea era plină din podea până În tavan de cărți vechi cu cotoare din piele sau pânză - mici pietre funerare pentru idei și istorie, Îmbrăcate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe masa asta, dar nu ca un creștin, cu mâinile pe piept, ci cu ele la prohab, ținându-și urinarul, căci nu i-au mai putut fi descleștate... Mi-am cernut toată viața; i-am dat faldurile la o parte, cotrobăind în cele mai întunecoase unghere, în căutarea greșelii pentru care am fost atât de aspru pedepsit. Mi-am cercetat corpul, să găsesc un semn malefic din naștere, vreo pată cafenie pe omoplatul drept. Nimic. Viața și trupul îmi erau la fel de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atingerea retinei. Totul dură cât o plesnitură de bici, căci elementele tabloului se mișcară, își schimbară poziția, obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere în care accesul îi era interzis, pentru ca apoi, scăpărând un chibrit, să descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]