699 matches
-
fulgere verzi, care-i străpungeau privirile negre penetrându-i inima cu un foc arzător nemaitrăit până atunci. Focul acelor priviri îl simțea transformându-se in șuvoi de arzător de pasiune și dorință, revărsându-i-se cascade în vene și îi cotropindu-i toată ființa. Era ceva ca o vrajă fulgerătoare, asemeni zborului Săgeții de Argint căruia nu i se putea împotrivi. Făptura aceea fantastică prinse glas dulce de femeie și îi alintă simțurile cu voce melodioasă, mustrându-l. - Cine ești, necugetatule
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
intelectuale. Avem, în sfârșit, o Bibliotecă Națională! În încheiere, nu pot să vă spun decât, Doamne, ocrotește-i pe români!“ A revenit pe scaunul său, demnă, aparent liniștită. Îi simțeam cu durere efortul de a-și ascunde emoția ce o cotropise, de a nu-și lăsa ochii să lăcrimeze. O înțelegeam perfect și mă minunam câtă forță există în această femeie deosebită la vârsta înaintată pe care o precizase atât de senină. Am așteptat să se îndepărteze cei ce mânuiau neobosiți
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
-mi la adresa: Adelina Marinescu, Aleea Compozitorilor, nr. 30 D, București" Când am ajuns la sfârșitul scrisorii eram epuizat. Desigur, tot ceea ce am citit m-a uluit. Am mai citit-o odată, apoi încă odată să revăd anumite fraze care îmi cotropeau mintea. Și apoi, încă odată, când în minte mi s-a strecurat bănuiala că nu Adelina ar fi scris-o, ci altcineva. Iar de atunci am tot recitit-o, găsind mereu motive s-o recitesc. (va urma) Referință Bibliografică: Puterea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
dezlegarea! Năprasnic devenit pe neașteptate, Oltețul se repezea aprig și-nspumat, parcă viu în amenințarea ce-mi azvârlea în față! De spaimă, de zgomot, urechile-mi vuiau și, cred acum, îmi trimiteau semne că un adevărat potop se-apropia. Tu, cotropit de somn, n-auziseși nimic. Casa, clădită pe brâu nalt din piatră de râu și-n cap de povârniș, nu se afla-n pericol, nu! Deci era bine că dormeai! Primejdia era aproape numai de poiata păsărilor și de adăpostul
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
încet de buzele tale. Cu degetele le-aș netezi frăgezimea, apoi aș gusta un pic să văd dacă-mi plac. Mai întâi buzița de jos aș sorbi-o încet sugându-i nectarul din tremurul roșiatic. Apoi toată gura ți-aș cotropi cu un sărut prelungit să pot scoate din tine toată răsuflarea vieții ce-ți curge prin vene. Ți-aș umple gâtul de sărutări și din ele ți-aș împleti o cunună care să îți acopere goliciunea umerilor lăsați pradă luminii
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI, FRAGMENT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380409_a_381738]
-
bicicletele pe malul Siretului. Mama însă, a început să iar să-îl certe virulent, aducând fel de fel de motive opuse plecării. Mă lași singură cu toate pe cap și tu te plimbi la Siret, sări ea cu gura pe Taty cotropindu-l definitiv. Plimb băiatul, i- a spus Taty cât a putut de calm. Cine vrei să stea cu el, cu cine vrei să se joace dacă în curtea asta nu are voie să intre nici un copil. Și așa era. Bunica
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
să ne debarasam de acei, care ne-au făcut atâta rău, cum nimeni altul de când e neamul nostru... Da, unii dintre noi au îndrăgit străinii, anume pe acei, pe care ar trebui să-i uram, pe acei, care ne-au cotropit de nenumărate ori, numind acest gen de acțiune «eliberare»; pe acei, care prin foamete organizată au vrut să ne șteargă de pe fața pământului; pe acei, care ne-au semănat neamul prin siberiile reci ale urss; pe acei, care ne-au
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
să ne debarasam de acei, care ne-au făcut atâta rău, cum nimeni altul de când e neamul nostru... Da, unii dintre noi au îndrăgit străinii, anume pe acei, pe care ar trebui să-i uram, pe acei, care ne-au cotropit de nenumărate ori, numind acest gen de acțiune «eliberare»; pe acei, care prin foamete organizată au vrut să ne șteargă de pe fața pământului; pe acei, care ne-au semănat neamul prin siberiile reci ale urss; pe acei, care ne-au
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
scmulg corola, Mugurii sunt disperați... A înnebunit Socola Cu nebunii dezlegați, O artistă goală-n gol a Evadat... sărind, uitați...! A înnebunit Poetul Măscărindu-i pe-mpărați, S-a călugărit curvetul, Maicile sunt deputați... A înnebunit Iisusul Celor morți, crucificați, Iadul cotropește Susul, Îngerii sunt blestemați... Referință Bibliografică: A înnebunit poetul / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1392, Anul IV, 23 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
A ÎNNEBUNIT POETUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379542_a_380871]
-
nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Și ascunși în visul nostru, ca
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
nostru cel buimac, Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Citește mai mult Azi trăim în
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
nostru cel buimac,Însă n-avem nicio șansă-s ca semințele de mac.Gustăm porția de viață cu efect elegiac,Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac,Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac.Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac,Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac,Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanacOri primim, de la natură-n față câte-un bobârnac.... XXII. DAR DE CRĂCIUN, de Camelia Ardelean
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Viața devenise din ce mai anevoioasă... Ziua cea lungă deja înstăpânită alunga înspre nord animalele în căutarea zăpezii, a frigului... Cum și ce mai era de vânat? Ghețarii îngustați, subțiri își luau adio, alunecând repejor către sud... Țărmul însuși, cândva cotropit de albul zăpezii, devenea secătuit de viață... Îl îneca nefireasca zăpușeală în molime și în moarte... Rubinele i-ar fi ajutat să se așeze mai spre sud, într-unul din satele cu peste o mie de suflete, de care auziseră
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
betoane și asfalturi încinse Înflorit-au stingheri iar salcâmii în târg: Sfioși își revarsă, printre crengile ninse Inconfundabil parfumul de vară în pârg. Și ce vremi fericite și ce timpuri superbe Redeșteaptă parfumul ciorchinelui dulce Când, cu fluturi în suflet, cotropiți de imberbe Iubiri, ne unea protector un salcâm, la răscruce. Nu erau gesturi mari, erau vorbe puține; Era o-ndrăzneală ținutul de mână). Ne albea, tăcând, floarea, pe mine, pe tine, În serile-acelea, sub senin clar de lună. Iar zilele
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Citește mai mult Sfidând gri betoane și asfalturi încinseînflorit-au stingheri iar salcâmii în târg:Sfioși își revarsă, printre crengile ninseInconfundabil parfumul de vară în pârg.Și ce vremi fericite și ce timpuri superbeRedeșteaptă parfumul ciorchinelui dulceCând, cu fluturi în suflet, cotropiți de imberbeIubiri, ne unea protector un salcâm, la răscruce. Nu erau gesturi mari, erau vorbe puține;(Era o-ndrăzneală ținutul de mână). Ne albea, tăcând, floarea, pe mine, pe tine,În serile-acelea, sub senin clar de lună.Iar zilele...oh
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
sala de judecată a ieșit în aplauzele furtunoase ale asistenței și călduros felicitat de onorata instanță de judecată? Păi, cum se face că aceeași Națiune de eroi neînfricați care i-au zdrobit pe toți dușmanii care au îndrăznit să ne cotropească Glia strămoșească, au asistat impasibili la televizor cum o oarecare, o individă venită de aiurea și instalată dintr-o condamnabilă eroare politică - ca atâtea altele! - pe tronul Camerei Deputaților, a adoptat mai ceva ca la barbutul de pe maidan un act
CHELTUIELI INUTILE de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380814_a_382143]
-
nu prea îmi venea să cred, din curiozitate am mai chestionat câțiva occidentali și am aflat de la ei că în realitate au cucerit unele țări și le-au transformat în colonii asemănătoare noii ordini din România nu pentru a le cotropi ci pentru A-I ÎNVĂȚA CUM SĂ SE ADMINISTREZE! Cum de nu mi-am dat eu seama de realitate până acum și mai ales, de sacrificiile pe care le-au făcut și le fac bieții noștri de politicieni a căror
CHELTUIELI INUTILE de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380814_a_382143]
-
ochii copilului, fulg în devenire... Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze, sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea, balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul, șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg, ridică barierele sufletului
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
ochii copilului, fulg în devenire...Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze,sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea,balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul,șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții,zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau.Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii,candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg,ridică barierele sufletului
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum rostul naturii se schimbă. Crestele lor lipsite de veșmântul firesc al zăpezilor milenare, își ascund rușinate frunțile dezgolite indecent, chemând în zadar troienele argintii trimise în exil, să
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
Furia ei se revarsă peste țărmurile încremenite sub suflarea-i geroasă, construind fantasme din undele îndrăznețe. Marea se răzvrătește în depărtare, mușcând furioasă din podul de gheață, ce-i îngrădește libertatea. Gerul câștigă lupta, dar nu războiul, astfel că țărmurile cotropite de gheață rămân pentru o vreme, sub ocupație. Cuptoarele adâncului intră în funcțiune la capacitate maximă, alimentate cu focul ascuns în inima Terrei. Fuioare gigantice de aburi fierbinți se ridică tăcute din bezna nopții, adormind arcașii tot mai obosiți, care
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
unui prinț neamț, Carol I, care s-a dovedit a fi credincos poporului român și făuritor al României moderne. Cum s-a ajuns ca peste 54% din trupul Moldovei, apărată de brava armată a lui Ștefan cel Mare să fie cotropit de alte seminții ? În timpul lui Alexandru cel Bun are loc prima luptă a moldovenilor cu turcii, care atacă, fără succes, Cetatea Albă (cca. 1420). Rămâne celebră, în istorie, și bătălia cu turcii de la Podul Înalt (1475), la care se adaugă
ŢARA MOLDOVEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374436_a_375765]
-
componența Principatului Moldovei. Urmează Unirea Mică din 1859, iar în 1918, în împrejurări istorice de importanță planetară, Basarabia și Bucovina vor fi reintegrate, realizându-se România Mare. Pe 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică, în urma ultimatumului (urmare a pactului secret Ribentrop-Molotov), cotropește din nou Basarabia și Bucovina de Nord. Au loc tot felul de împărțiri și creații statale artificiale, cea mai cunoscută fiind Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (1940 și din 1944 până în 1991). În 1991, RSS Molodovenească își declară independența. Alte părți
ŢARA MOLDOVEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374436_a_375765]
-
2002, și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani, unde el însuși și-a ales locul de îngropăciune din vreme. La moartea sa, ca și cu o jumatate de veac în urmă, când l-au adăpostit de tâlharii ce i-au cotropit ținutul, pământul Căldărușanilor și-a mai deschis încă o dată brațele, primind la sânul său trupul celui ce-a izvodit nu numai icoane, dar mai cu seamă dragoste și mângâiere în sufletele atâtor semeni. Blând și smerit, arzând drept ca o
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
2002, și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani, unde el însuși și-a ales locul de îngropăciune din vreme. La moartea sa, ca și cu o jumatate de veac în urmă, când l-au adăpostit de tâlharii ce i-au cotropit ținutul, pământul Căldărușanilor și-a mai deschis încă o dată brațele, primind la sânul său trupul celui ce-a izvodit nu numai icoane, dar mai cu seamă dragoste și mângâiere în sufletele atâtor semeni. Blând și smerit, arzând drept ca o
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]