375 matches
-
măndel, care aveam rău dă mare pă nasoale, și cobora jos să-mi zică ce vedea exageratorii ăia. Da chiar și raiu are capăt, ș-am ajuns și ziua În care m-au catapultat, sul mă făcuse ca p-un covoraș, În dana dân Buenos Aires, În praf dă tutun și foi dă banană. Nu ț-oi face panarama alfabetică la șomaju fără capăt care l-am frecventat În primii ani dă argentinean, că dacă le-nșir nu mai ne rămâne loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome, toate numai pete de culoare. Dar pereții continuau să fie întunecați și triști. Și-a scos din cămăruța lui, unde lăsase numai biblioteca acoperind de sus până jos un perete, covorașul uzat, care, întins în camera mare, arăta incredibil de sărăcăcios. Avea să se obișnuiască cu el. Și, în timp ce telefonul suna din nou - putea fi oricine, dar mai ales putea fi iarăși femeia aceea insistentă -, se gândea cu disperare că, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
albi pluteau În jos peste Orașul de Granit, topindu-se imediat ce atingeau trotuarele sau drumurile. Dar aerul mirosea a zăpadă. Avea un iz metalic, care Însemna că o ninsoare masivă se apropie. Ediția de dimineață a Press and Journal lovise covorașul de la ușa lui Logan ca o piatră de mormânt. Numai că de data aceasta, Înmormântarea nu era a lui. Ci din vina lui. Chiar acolo, pe prima pagină, era o fotografie mare a inspectorului Insch În costumul lui de răufăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dă osteneala“, avea stil și era, cum și se cerea, inconstant. De fapt, regăsea În el toate calitățile romantice după care vârsta și Împrejurările o Îndemnau să tânjească. Se Întreba dacă pantofii de dans care descriau pași de foxtrot În jurul covorașului pufos din hol Îi aparțineau lui Amory. Toate impresiile și, la drept vorbind, toate ideile aveau pentru Isabelle un caracter extrem de caleidoscopic. Poseda acel amestec ciudat de temperament artistic cu temperament social, pe care-l Întâlnim frecvent la două categorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după statistici. - Nu mă lua peste picior, Doug. Au ajuns pe o stradă laterală necirculată și Alec a oprit mașina la umbra deasă. - Ce cauți aici În anotimpul rece, Amory? s-a interesat el, scoțând o butelie de Bourbon de sub covorașul de blană. Amory a ignorat Întrebarea. Nu avea nici o explicație plauzibilă pentru prezența sa pe litoral. - Îți aduci aminte de escapada noastră din anul doi? a Întrebat el În loc să răspundă. - Dacă-mi aduc aminte? Atunci când am dormit În pavilion, sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Probabil că el se încruntase la ea. Ea trebuie să fi considerat asta ca pe un reproș ușor. În acea noapte venise în camera lui. Cum a mai plâns când a dat-o afară! Dimineața a găsit-o dormind pe covorașul din fața camerei lui. Fără îndoială, mai era și Anrella. Pe Craig îl cuprinse convingerea nesigură că, dacă ea ar veni din nou, n-ar mai alunga-o. După un moment, privi crispat de-a lungul gardului pe care se cățărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fără păpușa iubităă - sunt consumatori de singurătate partajată. Fiecare personaj își găsește actorul care i se potrivește mănușă. Așa că luați primul tren spre Piatra-Neamț ca să vă-ntâlniți cu fericirea din gramele de nebunie adrenalinică ale unor oameni care staționează pe covorașele unor stări razna. Razna noastră cea de toate zilele. „Alecu Solomon e printre puținii care nu pun interesele lor de moment înaintea unui interes colectiv“ Florin Iepan Sunt prieten cu Alecu Solomon, dar nu mai știu când am devenit colegi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și stai cu picioarele goale, observă Cezar ca să-i distragă atenția de la secretul cafelei bune. Mă duc să ți-i aduc. Stai liniștit, că îmi place desculță ca să-mi amintesc de anii petrecuți în șatră. Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pustie și Cavanosa nu mai gân dește absolut nimic. Mintea lui Cavanosa refuză orice gând. Mintea lui alungă orice teamă și zece mililitri de lacrimi curate inundă brusc ochii lui Cava nosa, în timp ce în baie, Sophia pășește delicat pe un covoraș bej, Cawö. Prosopul alintă fiecare rotunjime a trupu lui ei, apoi cade moale pe gresia băii. Trupul Sophiei e primit de un halat pufos. Deschide ușa băii. Aburul inundă holul casei și o brumă de condens se așază instantaneu pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
fost aceeași dezamăgire pe care Terry Fletcher a simțit-o în fața străvechii petroglife care-l înfățișează pe dansatorului cu flaut, Kokopelli, și pe care o zărise înainte imprimată pe cravate și lucind pe vasele de plastic pentru câini. Brodată în covorașele de baie și pictată pe capace de W.C. Când s-a dus în cele din urmă în New Mexico să vadă originalul sculptat și pictat pe o stâncă, primul lui gând a fost: Ce banal... Toate picturile astea vechi, capodoperele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
despărțeau de ea doar o boxă minusculă și W.C.-ul. Am ieșit pe coridor. În fața camerei aceleia, prins de perete, ardea un bec în jurul căruia încremeniseră câțiva fluturi de noapte minusculi. Petru zăcea ghemuit în dreptul becului, lângă ușă, pe un covoraș cât palma, un preș de șters picioarele adus, pesemne, de el. Își respira tânguirea, zgâria cu unghia panoul ocru al ușii. * Pedro Miguel da Silva, dintr-un sat de la nord de Bahia, a trăit 40 de ani înlănțuit de trunchiul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
perete, fluturașul a fugit de pe conturul umbrei mele, ai fi zis că eram gata să mă ridic, să bat în ușă, deși n-aveam de gând să fac asta. „Nu, nu...“, s-a opus Petru. Ieșise din scoică, ședea pe covoraș cu picioarele strânse sub el ca un derviș în fața coșului cu șerpi, nu îi depășea nici cu un milimetru marginile. Lumina gălbuie a becului sclipea pe ceața ochilor săi. „Nu, nu... Să nu se sperie... Tu nu știi cât de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acoperise fața cu palmele. „De ce mă bați ?“ „Taci dracului din gură“, i-am spus, „că doarme lumea...“. Mă temeam să n-o trezească pe Zenobia (era atât de obosită !), dar el a tăcut brusc, s-a chircit din nou pe covoraș, și-a reluat tânguirea: „Nathalia ! Deschide, Nathalia...“. M-am uitat spre odaia noastră. Zenobia se afla în prag, mi-a făcut semn : „Lasă-l în pace“, l-am lăsat în pace, am intrat la noi, am închis ușa, era foarte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tâmplar, în vârstă de 26 de ani, a părăsit cușca cu șerpi veninoși în care a trăit timp de 50 de zile la grădina zoologică din Hartebee-Spoort, în apropiere de Johannesburg. 15. Dimineața, când am coborât după pâine, am găsit covorașul lui Petru în fața ușii noastre. De obicei și-l lua cu el. Mi-am spus că poate ni-l lăsase nouă, cine știe, sau poate îl găsise Zenobia, la plecare, și-l mutase la noi ca să-mi atragă atenția... Jos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ți-ar veni, poți s-o mai transformi, am și-un sacou pentru tine... a, pot să aduc la tine și niște ferigi?”, „Eu rămân în Franța, ia-l pe Călinescu, n-am ce să mai fac cu el... și covorașul ăsta, poate-ți trebuie, ce număr porți la pantofi?”, „Mi s-au aprobat actele pentru Noua Zeelandă... uite-aici, televizorul, e încă în garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
deasupra chiuvetei, am văzut într-un pahar agățat de un suport de fier o periuță prea mult folosită. Împreună cu scârba pentru firele acelea crăcănate m-a cuprins scârba de mine însumi. Pe marginea vanei mici de tot era așezat un covoraș de gumă. Perdeaua din plastific mucegăită a dușului atârna pe bara de susținere, înfășurată pe jumătate. Săpunul era perfect aranjat în savonieră. Pe etajera de sub oglindă se afla doar o cremă de mâini și un borcănel de sticlă opacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să nu-mi fie dor de tine, iar tu ești o femeie prudentă. Ștergătorul de parbriz este oprit. Pe geam e o perdea de murdărie, un văl tulbure care ne separă de lume. În mașină se simte mirosul mașinii, al covorașelor, al pielii de pe scaune care în dimineața asta este mai întinsă și foșnește la fiecare mișcare, și acela îndepărtat al unui vechi arbre magique decolorat de soare, se mai simte puțin din parfumul meu, cel de aftershave, din impermeabilul rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apă. Ajută-mă să mă nasc, ajută-mă să renasc, iubita mea. Voi avea mai multă grijă de mine însumi, te voi iubi fără să te chinuiesc. Am deschis ochii, am privit puținul care se afla în jur, caseta lăcuită, covorașul spălăcit în dungi de lângă pat și dincolo de ferestre pilonul gri al viaductului. Apoi fotografia unui bărbat, sprijinită de oglindă. — Cine este? — Tata. — Trăiește? — Nu-l văd de foarte mulți ani. — De ce? — Nu era un bărbat făcut pentru familie. — Și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
obicei, grupa era alcătuită numai din femei. Când au intrat, Adriana a cercetat încăperea cu ochi de expert și, după ce a ajuns la concluzia că arăta cel mai bine și era cea mai mișto tipă de acolo, și-a întins covorașul și i-a ținut loc și lui Leigh. Se simțea mândră că în sala aceea cu femei frumoase — toate de douăzeci-treizeci de ani, toate la greutatea ideală sau o idee mai slabe, toate super aranjate în ciuda faptului că era duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atât de plină încât invitații începuseră să se-mprăștie pe terasă, spre piscină. Toată grădina era luminată cu felinare pe care Daphne le achiziționase din Maroc, într-una din călătoriile ei pentru cumpărături, iar pe gazon erau așternute peste tot covorașe brodate și pernițe. Nici n-am apucat bine să asimilez scena, că Zach a și cârmit spre colecționarii de fotografii, lăsându-mă singură în mijlocul petrecerii. Deodată, Daphne m-a prins de braț și m-a prezentat unei tinere actrițe, Betthina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
gâtului mai multe diamante decât un întreg alai de starlete pe covorul roșu de la Hollywood. Cred că afișa versiunea FdRÎ a genului hippy șic. —Jean-Jacques! îl strigă ea pe băiatul care curăța piscina. Vrei să-i aduci prietenei mele un covoraș? Apoi se întoarse spre mine și adăugă: Nu-i bine să fii văzută pe un scaun la piscina asta. Aici se poartă salteluțele albe. —Mă gândeam să închiriez o cabină, i-am zis. —Să nu faci asta, mă sfătui Jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
deja de zile bune în the promise land și tot ceea ce ne fusese dat să vedem era un codru superb, o mănăstire de maici, colegii americani care își puneau dimineața caseta video cu exercițiile de aerobic și se căzneau pe covoraș să le imite, câteva mașini de-ți rupeau fața, o seră, camerele care nu se încuiau, că de, era transparență de mănăstire, două căprioare, un nene care păzea codrul învecinat și m-a amenințat că trage: „No mam’am, this
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din Încăperile rezervate oaspeților de seamă. Cu toate acestea, el a refuzat oferta și, invocând căldura, și-a exprimat dorința de a se instala În vastele grădini ale legației. Își adusese, a spus el, În acest scop, un cort, un covoraș, câteva cărți. Cu buzele strânse, cu sprâncenele fremătând, gazdele i-au urmărit despachetatul. A doua zi, alți treizeci de negustori au venit, În același mod, ca să beneficieze de dreptul de azil. După trei zile, pe 23 iulie, erau opt sute șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cumpărat radioul, acum opt ani, și a pus ceasul să-l trezească la ora 6 dimineața, a reușit să se scoale întotdeauna înainte ca sirena să sune. Așa că nici măcar nu știe dacă alarma funcționează sau nu. Lionel e deja pe covorașul de lângă pat, unde face cea de-a patruzeci și opta flotare din seria de cincizeci executată zilnic. Se simte în formă maximă. Flotările terminate, ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Energia pe care o degajă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
țârâie de ora 6, Lionel sare ca un arc în capul oaselor și-l oprește; radioul începe imediat să difuzeze o muzică ritmată. Un zâmbet victorios se întinde pe fața lui Lionel, de la un obraz la altul. E deja pe covorașul de lângă pat, unde face cea de-a zecea flotare din seria de cincizeci executată zilnic. Își amintește cu mare plăcere, iuțind ritmul, cum, câteva ore mai înainte, făcea același exercițiu, cu o femeie sub el, femeie care a insistat să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]