278 matches
-
egoiste. Nu se zărește nici un tutore prin preajmă, deci totul e permis, poți să‑i dai fetei o lecție; cât despre cei doi derbedei care o însoțesc pe fufa asta mică, se vede pe ei că până la urmă n‑o să crâcnească în fața unei persoane cu autoritate. Persoana cu autoritate este el, un funcționar de bancă cu perspective de a avansa în postul de director de filială. Numai în caz de bună purtare, desigur, dar n‑o să‑i lase el pe puștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și dea seama că aici, în locul ei, ar putea fi o alta (o fată mai drăguță decât ea) și în nici un caz doar ea, ea, Anna. Din păcate, în sinea ei înțelege lucruri, pe care alții le înghit fără să crâcnească, și suferă din cauza asta. Oh, Hans, Hans, spune ea împotriva propriei voințe, ceea ce el acceptă însă fără probleme. Așa‑l cheamă, da. E aici. În persoană. Ne‑o tragem imediat. Atunci o să tacă și ea, în sfârșit, că de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
slăbuți de tot, ia, ca mărunțeii lui N’jamo să zicem, vor fi căpătat puterea prin vorbe. Asta dorea nesăbuitul ăla de Moru, fir-ar să fie: să Împartă aceleași vorbe tuturor, numai ca să asculte unii de alții fără să crâcnească. În clipa aceea, un negru se Înclină În fața mea. Avea ochii ageri și mușchii precum frânghiile. - Vindecătorule, Începu el, fără să mă privească În ochi. Supus, mă apucă de picior și de barbă. Fir-ar să fie, asta voia Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alta popii burduhoși, râgâind de sănătate, cu mâinile întinse după parale, iar din spatele lor dacă ești atent, vezi ițindu-se marii hoți ai României, în frunte cu politicienii de azi știind că atâta timp cât omul este cu gândul la credință, nu va crâcni oricât de tare l-ar apăsa pe grumaz. Oare, când din nou cuvintele cântate de Ceaușescu în pragul morții, vor căpăta în sfârșit un sens pentru adormitul nostru popor și vor putea și ei întona în cunoștință de cauză „Sculați
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la fel ca la televizor, așa cum vedeam pe canalele sârbești înainte de ’89? Dar dacă nu e așa? Dacă lucrurile s-au schimbat? Îmi strecoară limba în ureche, îmi șoptește: vino, iubitule! Ce mă fac? Mă cufund în păcat fără să crâcnesc? Unde e Leo cel care se ruga o oră dimineața, o altă oră seara, care bătea o sută de mătănii la amiază? Leo, care-l învățase pe tatăl lui, preotul, să postească...Vino, Leo, intră în mine! Mă apropii, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să avanseze, numai că între "a vrea" și "a putea" e, acum, o prăpastie. Tot ce izbutesc e să consimt că n-are rost să mă lamentez. Viața îmi prezintă nota de plată. Și trebuie s-o achit fără să crâcnesc. Ziua se întunecă încet. Ciorile au dispărut. Până anul acesta, n-am avut decât dispreț pentru oțetari, arbust cu o vitalitate agresivă, care-l ajută să crească oriunde. Oțetarii sunt varianta botanică a câinilor vagabonzi din București. Cred că e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vine, vine și autobuzul roșu, deși nici el nu vrea să vină, nici călătorii la uzinele Grivco să suie în el, și cu toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin celelalte stații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
luînd-o de la început. Și de fiecare dată, amintindu-și tot ce a greșit și tot ce n-a izbutit și tot ce a terfelit. Amintindu-și, și încercînd din nou. Încă o dată. Încă o dată. Așa cum încercați și voi. Fără să crâcniți, fără să obosiți. Dar amintindu-vă tot ce s-a întîmplat, toate înfrîngerile, toate umilințele, toate trădările. Am oftat amândoi, și von Balthasar întoarse repede capul spre noi. - Într-o mie de ani, copiii voștri au să-și amintească de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
avut curajul să te secondeze pe tine, când m-ai operat, de această dată a acceptat să fie numărul unu În echipă. Iar eu am fost pe post de „ține cal”. Adică, căpitanul ordonă și „ține cal” execută, fără să crâcnească. „Dă-i calului ovăz, adapă l, țesală-l, Împletește-i coma și coada, verifică potcoavele, lustruiește șaua și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-un hohot de râs... Cât era de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tocmai cele câteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? Și totuși, iacă, declar aici solemn, deși sunt om sărac, că într-un caz de nevoie, eu pun la dispoziția țării peticul meu de moșie, fără să crîcnesc! Ești mulțumit? Am fost clar? ― Evident, cum să n-o oferi și statului, dacă ai putut s-o arendezi îndată ce ai luat-o? făcu Iuga apăsat, fără a-și ascunde disprețul. Jignit și scandalizat că s-a găsit cineva, ba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să stoarcă pe țărani, ba chiar face bine unde poate și când crede de cuviință. Nu mai vorbesc de dărnicia lui pentru biserică, pentru școală și, în sfârșit, pentru orice lucruri de interes obștesc. Firește, în schimb, nu admite să crâcnească nimeni, convins că numai ce crede și face dânsul poate să fie bine... Vasăzică nu e vorba de un caz care ar fi mai rău, ci poate dimpotrivă. Și totuși vezi bine și dumneata că suntem de fapt robi! Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că prin unele părți s-au mai urcat arenzile. Dar acolo se speculează țăranii până la exasperare și nu se știe dacă nu vor avea urmări triste. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pământ și nu mai rabdă fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește nimeni nici cu o para, se codesc, și se frământă, și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
evenimentele politice se intensifică, Roșu îi multiplica întruna însărcinările. Ca să ridice Drapelul, ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi și, neavând alți redactori docili, punea pe Herdelea la contribuție, iar el, zelos, primea fără a crâcni. Așa a devenit titularul unei rubrici de curiozități, al alteia de ecouri politico-mondene și al cronicii teatrale, singura pe care o făcea cu plăcere, fiindcă îi era drag teatrul și acuma se putea duce mai des și gratis. Dar îndată ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
micșora mereu. Boiangiu răsuflă ușurat c-a scăpat de-o grijă mare. Acuma explica mai blajin oamenilor adunați: ― Credeți că eu fac de capul meu?... Dacă vine porunca de sus, trebuie s-o împlinesc, că sunt soldat și soldatul nu crîcnește! ― Apoi asta așa-i! aprobară câțiva țărani. Mulțimea totuși rămase în șosea, vorbind, sfătuind, întrebînd. Deodată Nicolae Dragoș izbucni amărît: ― Stați, stați și sporovăiți ca babele, în loc să mergeți la boierul Miron, să vă rugați să nu-l năpăstuiască pe bietul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-și vina, procurorul Grecescu îl declară arestat pentru a fi trimis în judecată tribunalului. Maiorul însă protestă: ― Pardon, domnule procuror! Până la judecată, bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci! Și, pe când Matei Dulmanu primea bătaia fără a crâcni, Tănăsescu explică domnilor civili că tâlharii ăștia numai de bătaie înțeleg, că închisoarea e o adevărată recreație pentru ei și că, în orice caz, osebit de ancheta civilă, el trebuie să aplice tuturor sancțiunile drastice cuvenite, pentru că au îndrăznit să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu afle Europa și lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit din temelii sate multe, puștile au trosnit neîncetat... Victimele sunt aruncate în gropi colective, fără cruce, să nu lase nici o urmă... Și nimeni nu poate protesta, nimeni nu cutează să crâcnească, fiindcă sunt în joc interesele țării și fiindcă interesele țării cer ca atâtea milioane de țărani să muncească flămânzi și goi pentru a procura câtorva mii de trântori bogățiile care să fie risipite în lux și luxură! ― Dacă n-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-i dea să mănânce și să-l șteargă întruna pe bărbie de firimiturile scăpate printre buze și de zeama doar pe jumătate nimerită, să-i caute mereu cărți noi și să netezească marginile umezite ale paginilor. De aceea, nu crâcnise atunci când Golea îl proptise, deunăzi, pe căruțul cu rulmenți și îl lăsase în fața magazinului Cocor, la cerșit. Se bucura de fiecare bănuț pe care trecătorii i-l strecurau în tolba atârnată de gât, gândindu-se că asta îi face ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își spune mereu că flirtul nu e decât un joc, că nu trebuie s-o dușmănească pe Zoé. Cu toate acestea, după cum îi mărturisește într-o zi lui Astrid, "mi-e jenă, dar mi-e greu să accept fără să crâcnesc să-mi fure "boyfriend"-ul". Scrie în jurnal că o îmbolnăvește gândul că, poate cu niciun minut înainte, Zoé îl sărutase pe André. Acesta este motivul pentru care, în timpul vacanței petrecute la Trouville, în iulie 1947, Bab flirtează atât cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rămîn fără grai: un fel de credo quia absurdum"514. Ca orice altă masă, cea a evreilor rezistă cu atît mai puțin cu cît este roasă de amintiri neplăcute, acest virus periculos care lasă sufletul fără puteri. Cedează fără a crîcni și primește cu brațele deschise ceea ce mai întîi refuzase cu violență. Întregul popor trece de la credința în mai mulți zei, văzută acum ca greșită, la cea într-un singur dumnezeu, presupusă a fi adevărată. Este cea de-a treia și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din sânul familiei: pe de o parte, bărbatul, lucrând puțin în cadrul propriei gospodării, este numai bun pentru a deveni un eficient sclav al sistemului capitalist industrial; pe de altă parte, socializați de mici să fie ascultători, să execute fără a crâcni muncile din gospodărie, ei vor fi, de asemenea, buni salvatori ai sistemului exploatator capitalist. Fără să fie total lipsită de adevăr, această imagine este ridicol de simplistă în condițiile societății moderne și postmoderne; - varianta mai dulce, amarxistă și „apolitică”, larg
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
modifice considerabil propunerile executivului, precum Congresul Statelor Unite, fac aceasta doar într-o măsură limitată și, în majoritatea cazurilor, amână cererile Administrației în loc să le respingă. Legislativele nu au inițiativă; ele se supun. Diferența este între cele care se supun fără să crâcnească și cele care se supun fără tragere de inimă și abia urnindu-se. Există totuși o influență ascunsă și în această privință. Pentru a o putea determina complet și pentru a putea distinge între legislative din punct de vedere al
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este un indice exact al modalității scripturale alese aici de Dumitru Spătaru; nu știu, însă, dacă acesta l-a și exonerat în fața unora dintre "amicii" parodiați în ultima secțiune a cărții, care nu cred că i-au primit fără să crâcnească reverența auctorială. În orice caz, genul parodic pe care îl cultivă de o vreme autorul Clondirului de mastică (prima?) îi șade foarte bine. Pentru că acest gen poetic (pe care numai ignoranții l-ar mai putea astăzi considera minor) solicită de la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
măcar) mai multe centre de comandă, divergente, pentru fiecare grup parlamentar (o galerie mai diversificată de mici cozmânci, adică), iar parlamentarii, aleși finalmente uninominal, pe banii lor, în câte o circumscripție unde pot fi trași la răspundere, mai îndrăznesc să crâcnească și chiar să-și facă propria agendă (inclusiv prin traseism politic), spărgând "unitatea de monolit" a partidului sub flamurile căruia au reușit să intre în Parlament. Mai mult, în timp ce Nicolae Ceaușescu cerea să fie judecat de Marea Adunare Națională (știind
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
zilnic, o astfel de știre nu putea fi asumată decât, inevitabil, pe linia faptului divers. Aflăm deci, de peste tot, că ieri, 7 aprilie, Cioran a fost scos la mezat și că un român patriot a scos din buzunar, fără să crâcnească, peste 400.000 de euro (de patru ori mai mult decât cele mai optimiste evaluări ale casei de licitații) pentru a intra în posesia celei mai consistente arhive de manuscrise, diplome, fișe de lectură, scrisori și obiecte care au aparținut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fie serviți, întinzîndu-i cîte o sapă, cîte un harpon, cîte o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar fi fost înseși bătăile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]