1,970 matches
-
maleficul număr 13 bis, poeta trăiește singurătatea citadină care o determină să ia aminte la cîteva detalii consolatoare: un zid văruit care „nu spune nimic nimănui”, o fereastră „pictată în lumea fără iertare”, „un pui de cais/ răsărit copilărește prin crăpăturile cămășii de beton”, „un pisoi orfan, atît de liber/ că n-are ce mînca toată săptămîna/ decît din palmele mele” (My world). Firește, destinul personal e resimțit ca fiind „mic, mic, foarte mic”. Aici nu e însă, cum s-a
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
pe-un scaun curge rouă. Fluturii-mbracă-n pripă haine nouă. Și-n după-amiaza blînd-răutăcioasă Fecioarele fac dragoste pe masă Căci nu mai este loc pentru iubit! Iar Reparata,-abia ajunsă-acasă, Ducînd mîncare la furnici sub casă, Se uită-n crăpături cu un chibrit...
Amănunțimi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16082_a_17407]
-
tei Acolo vei vedea ochii mei Mari, Te vei scufunda în ei Si încolăcit în brațele mele Îți voi dărui două inele Sopti femeia. * Ileana, mama lui Petre, Cobora treptele casei. Sub tălpile ei Pietrele râului se-nfiorau Si prin crăpăturile lor Se uscau lacrimile Prelinse din cutele feței. Fiul meu aici se juca, Striga spre nucul bătrân Sub care fir de iarbă Nu mai creștea, Aici se juca. Într-un colț al grădinii O găină neagră Cu ochi galbeni, rotunzi
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
întoarce, desigur, s-au rătăcit, se spune, desigur s-au rătăcit, dar unii spun că cei plecați au găsit calea. Amprente în praful dintr-o odaie goală și un foarte albastru cer, ca un șiș lucitor simțit de retină prin crăpătura peretelui. Nici unul, nici măcar unul stigmatizat, să-l întrerupă. Praf, pustiu și obiectivitate *** (pentru Andreea Brumaru) Ce trist e azi nimicitorul, a întîlnit subiectivitatea scrum, nu te iubesc, i-a strigat, nu te iubesc, și nu i-a răspuns nimeni, chiar
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
mai grele, Mamuți scăpați din carte, coloși gonind prin somnul împăturit în satul copilăriei mele, Din vis în hău mă chiamă fiara. Feri-m-ar Domnul! POETUL Doamne, cum de-l mai înduri! De ore în patru labe, Cică printre crăpături I-au scăpat niște silabe. ALT POET Când timpul doare ca halca ruptă din vite, și zarea urlă pe șesuri cât strechea de iapă, El, bucați sub copita disperărilor, scapă într-un cer de vorbe cu stele potrivite. P O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de moartea care îmi e camarad/ mă fascinează speranța/ mă întorc în mine în același timp cînd mă retrag în afară/ trenuri marfare transportă între mine și exterior sentimente/ în diferite ipostaze, printre cartofi, lămîi și curcubeie veșnice/ intrate prin crăpăturile nesupravegheate" (în loc de moto). O astfel de "moralizare", convertită într-un principiu de poetică, se bizuie pe o consubstanțiere a eului auctorial cu lumea fenomenală, care, pentru a fi apt a emite imagini, trebuie să asimileze lucrurile iar nu "ideile", spre
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
eram nici în prăfăraia înecăcioasă a satului românesc obișnuit. Deși relativ mici, întru nimic mai spațioase decât casele de la noi, fiecare clădire avea un vino-ncoa inimitabil, sugerat de vegetația abundentă și de grija religioasă pentru curățenie. Nici urmă de crăpături în ziduri, nici o țiglă spartă, nici un centimetru de vopsea dusă. Era limpede că oamenilor le păsa de locul în care trăiau, fie că era vorba de micul business la care punea umărul întreaga familie, fie de căminul regăsit doar seara
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
Cuvîntul care ucide). Clipa cînd moartea vine pe asfalt instalează, în viziunea poetului, zidul care ne desparte de aproapele nostru, locul și timpul cînd fiecare rămîne singur și puțini mai speră să (re)descopere fanta, sufletul năzuind spre lumină "printre crăpături": locul și clipa cînd aburul întîlnește sîngele. Cîteva metafore obsedante însoțesc această structură subtil ealborată a poemelor cărții: zăpada (înghețul), încremenirea în raport tensional cu iubirea, căldura, topirea "frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm. Totul se adună, de
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvîrle piatra legată cu pînză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gîndului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat printre picăturile repezi,/ te va găsi oriunde te-ai ascunde/ te va îmbrățișa cu lumina lui în tăcere./ Căci privirea e marginea ființei mele,/ iar tu ești marginea visului meu" (Cel care privește). Dansul cu moartea
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
fier, am făcut trei pași ușori. Se auzea un geamăt, ritmat de un alt zgomot, ca o coasă retezând iarba. - În noaptea aceea, Vladimir era emoționat povestind, am descoperit nobilul viciu al privirii. Să participi fără să te murdărești! Prin crăpătura dintre scânduri ieșea o lumină palidă. Mi-am lipit ochiul de ea. Mi-au trebuit clipe lungi să văd ce se petrecea acolo, lumina, pornind de la o lumânare, era slabă și pâlpâitoare, spectacolul, extraordinar: Balduin, dezbrăcat, cu o cârpă petrecută
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
muscă. Intimitatea, confesiunea au devenit cu neputință. N-am mai vorbit între patru ochi despre poezie, subiectul implică dragoste. De câte ori ne vedeam, se stabilea între noi un soi de complicitate malefică. În loc să ne apropie ne depărta. Ochiul meu, introdus prin crăpătura zidului, ochiul-martor al liturghiei perverse, era un organ vinovat, transmisese creierului o plăcere clandestină. Ne-am revăzut. Am început să merg regulat la cenaclul "neoficial", al cărei stâlp era Balduin, al Păunei Manoli.
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
dintr-o mlaștină", se cufundă în umilință, se socotește nu altminteri decît ,o vînătaie ce apare pe-un steag nou-nouț/ și care nu iese la spălat", un ins care moare ,micronic în cratimă în firul de ceai de pe buze/ în crăpătura geamului afumat prin care eclipsa mă orbește" (Parastas). Gestul său caracteristic e cel al închiderii porților către lumea cumplit decepționantă, în spatele cărora poate practica nestingherit ritualul tăcerii: ,am lăsate jaluzelele am încuiat poarta/ acestei case tăcute ca un sicriu/ acestei
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
surpriză distinsului nostru coleg din Ottawa, doctorul scriitor Francisc Ion Dworschak, apărătorul savantului Paulescu: În București, lângă Piața Gemeni, privirea trecătorului este atrasă de o cladire impunătoare, cu o arhitectură deosebită. În curte, în fața clădirii, se află două busturi. Printre crăpăturile de la gard, am putut să citesc ale cui: unul este al lui E. Lancereaux (1829-1910) și altul al savantului de renume mondial N. C. Paulescu (1869-1931). Am vrut să fac poze, dar paznicul de la poarta nu m-a lăsat, cu toate că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de nevastă. Deși îmi ciulesc bine urechile, n-aud nici un fel de centaur. Dincolo de ferestre vuiește cascada străzii. Aud zgomotele obișnuite ale orașului - ele pătrund în cameră, se învolburează ușor ca un vârtej în inima lumii, apoi se strecoară prin crăpăturile ușii, o dată cu furnicile și gândacii. Pe patul de lângă perete doarme fata soră- mii. Lăsându-mi gândurile s-o ia razna, văd somnul cu degete reci palpând chipul copilului, înfiorându- se pe sprâncenele ei ori plimbându- se iute, ca o lumină
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
o deschidere de umbră undeva în dreptul unui perete nu știi niciodată care așa că adormi și-n capul tău se perfectează uraganele. Într-o dimineață cînd m-am urcat pe scaun să omor un păianjen (păianjenul s-a retras într-o crăpătură a tavanului) ceva s-a rupt în mine și-am privit pe fereastră lumea din care lipseam, retras în această odaie le fac silă pereților cu creierul meu de putregai, în timp ce afară oamenii trec pe străzi pur și simplu pentru că
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
devorez încet chiar pe el mestecându-i organele sugându-i oasele dulci îl mănânc - așa gândesc când mestec alimentele fără gust din farfuriile de plastic refugiat în toaleta rezervei în care e izolat de o săptămână întreagă. îl privesc prin crăpătura ușii și deși îl văd cum doarme cu cartea lui frank herbert pe piept (cartea și-a făcut cuib și clocește în mintea lui un alt mântuitor) știu că el e acum în vintrele mele îl port acolo ferindu-l
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică și crezu pentru o clipă
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
vă pregăteați s-o rostiți. Bărbatul răcit se poartă cu sine ca și cum ar fi un bibelou. Pășește ușor și cu grijă, ca nu cumva să se spargă, are o privire care exprimă suferință și se ferește cu agilitate din fața oricărei crăpături prin care ar fi posibil să poată pătrunde o adiere de curent. Cel mai în siguranță se simte atunci când stă în pat, sub plapumă, iar iubita îi cară, la pat, ceiuțuri și pâinică prăjită cu untuleț. Bărbați când e vorba
Când o bubiţă e mai grea decât un război by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18584_a_19909]
-
stelele pier/ și cântă țiganul mai tare..., când deodată m-am auzit rostind: “Aș vrea să nu se mai termine nici drumul, nici noaptea!”, după care m-a cuprins o rușine năpraznică, dorința de a mă ascunde undeva în vreo crăpătură a căruței, de a mă pierde prin fânul înțepăcios. El a tăcut o clipă, cred că a zâmbit, din delicatețe s-a ferit de comentarii ca și când n-ar fi auzit, după un moment în care cuvintele mele ca niște baloane
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
în spatele unei perdele topite-n amiază într-o fereastră cu cercevele scorojite de căldură! Ce patimă ascunsă-n gestul dumnezeiesc al unei femei ce ține o găleată roșie sub o cișmea! Numerele caselor dezvăluind, poate, enigme! Secretul adînc al unei crăpături într-un perete galben! Taina cutiilor goale, strălucitoare, cu puțină apă-n ele, ale conservelor aruncate-n gunoaie imunde! Străduțele întortocheate, subțiri, cu nume incredibile! Să ai un amor înfocat c-o fetișcană deocheată de pe strada Pompei (nu Pompéi, ci
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
mereu zi de zi Un gând negru ca un gândac cu opt picioare și o pereche de aripi îmi trezește ura mișcându-se printre resturi de pâine și zahăr ura cea de toate zilele care-și ascunde ouăle mici în crăpăturile gândurilor ura care se-nchină smerită când aprind lumina sau stropesc cu otravă masa de bucătărie ura mea împotriva ta singura mea împlinire Eu Îți mulțumesc pentru bucuria slăbiciunii mai mult decât pentru tristețea puterii, Îți mulțumesc pentru fiecare clipă
POEZIE by Dana Ranga () [Corola-journal/Imaginative/13685_a_15010]
-
un câine cu limba scoasă. Noi locuiam spre capătul străzii, la mai puțin de zece case de calea ferată. De-a lungul căii ferate era o pajiște cu iarbă, unde ne jucam sau culegeam mușețel. Și tot acolo, din fiecare crăpătură, cu ajutorul unei caramele, prindeam tot felul de gândaci. Casa unde locuiam era una dintre cele mai frumoase de pe stradă, cu o grădină plină cu pomi și viță, înconjurată de un gard înalt, cu plopi de-a lungul lui, înspre stradă
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
de lângă calea ferată! ne-a spus pe un ton, care suna mai mult cu un ordin, ce trebuia executat. Îmi cădea greu ordinal lui, dar nu aveam încotro; trebuia cel puțin ziua aceea să-l accept ca șef. -Trebuie căutate crăpăturile și găurile în pământ. Băgați carameaua în gură, o sugeți puțin să se înmoaie și după ce o legați cu ață, îi dați drumul înăuntru! ne-a spus în timp ce și-o pregătea pe a lui. -Și după ce scoatem primul gândac? l-
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
afecta siguranța traficului feroviar. Dintre deficiențele majore constatate în timpul inspecțiilor la podurile de cale ferată din ambele județe menționăm: infiltrații în bolțile de piatră datorită degradării hidroizolației, degradarea betonului și armături descoperite la casetele betonate dintre bolțile de piatră; fisuri, crăpături la culei, zid de gardă burdușit, eroziune la pereurile de protecție a culeelor, dislocări de cărămidă etc. l în județul Arad au fost controlate 19 poduri (din 130 existente), la nici unul dintre acestea nefiind descoperite deficiențe grave. Reamintim că în
Agenda2005-38-05-general3 () [Corola-journal/Journalistic/284203_a_285532]
-
hainele de pe noi. Apa «potabilă» o scoteam dintr-un puț din apropierea latrinelor. Era tulbure și mirosea urât”, își amintește ea. Primii bolnavi de dizenterie și tuberculoză își dădură curând duhul. Alții se îmbolnăveau de tifos. Ploșnițele se adunaseră ciorchine în crăpăturile paturilor. Carele care-i transportau pe cei plecați într-o lume mai bună nu mai făceau față la solicitări... Morții erau dezbrăcați, iar hainele le luau supraviețuitorii. „Într-una din zile”, îmi povestește, „vagonul pe care-l încărcam cu cărbune
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]