747 matches
-
mâini micuțe, neajutorate, învățând cu stângăcie să apuce primele obiecte. A continuat apoi să descrie mâinile copilului Isus, ținând o pensulă, sau un instrument de scris, încercând să caligrafieze literele alfabetului. Apoi mâinile dulgherului tânăr, mâini aspre, noduroase, cu unghii crăpate și cicatrici lăsate de ciocan și fierăstrău. Apoi mâinile lui Isus, vindecătorul. Emana din ele sensibilitate și compasiune, în așa fel încât oamenii pe care-i atingea puteau să simtă curgând prin ele putere divină. Mâinile Lui l-au atins
MÂINILE LUI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344881_a_346210]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DOR (DIN DEPARTARI) Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă doare lutul prispei de acasă, Îl simt departe, coșcovit, crăpat, Mă doare gura lacomă de coasă Și lanul când se-alintă legănat, Mă doare naiul, codrii verzi de brad, Mă dor Carpații-ncovoiați de trudă, Mă doare maiul cum bătea pe vad Și zeama aguridei, verde, crudă, Mă doare și
DOR (DIN DEPARTARI) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344991_a_346320]
-
mata, nea Petrică!... Ai corespondență, răspunse cel întrebat, cu emfaza-i caracteristică, în timp ce caută sîrguincios printr-un teanc de plicuri, prins la jumătate cu-n elastic bleu. - Ce am mă?... se prefăcu Petre că nu înțelege, lăsând găleata pe asfaltul crăpat și prăfuit. - O scrisorică, nea Petrică, o scrisorică!... se simți poștașul dator să traducă cele rostite anterior, fără a sesiza bășcălia cu care-l tratează interlocutorul său. - Așa zii, Neculae, tată!... Ca să-nțeleg și io!... Auzi?... schimbă el brusc tonul
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
ținută în zori, la răsăritul soarelui, când a strigat patriarhul: ,,HRISTOS A ÎNVIAT!” un fulger a lovit una din coloanele de piatră ale Bisericii Sf. Iacob de unde a țâșnit Lumina și de la ea și-au aprins creștinii lumânările lor. Coloana crăpată stă și astăzi mărturie celor întâmplate. Distanța de la Sfântul Mormânt până la Biserica Sf. Iacob este de 100 metri. - Nicu Dănăuț Florin Petrescu preia din Pelerinul Român știrea că turcii au pus de pază peste ei doi turci, generali de armată
LUMINA SFÂNTULUI MORMÂNT (I) de ION UNTARU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345822_a_347151]
-
FOST PRINTRE EI Soarele dogorea cu putere și eu locuiam către miazăzi. Zidurile blocului se încinseseră peste măsură, că m-au determinat să ies la plimbare prin parcuri, să mă răcoresc pe un lac într-o barcă. Trec pe trotuarul crăpat ca pe o mare schiță în alb-negru a vestitului arhitect al orașului. În stația de tramvai, care trece din zece în zece minute, sunt muncitori cu piepturi păroase care sclipesc în soare fie de transpirație, fie de unsoarea de pe fiare
AM FOST PRINTRE EI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347402_a_348731]
-
ard si mistuie negura. Zidurile trosnesc, vârtejul ridicat de nicăieri te smulge, te absoarbe nesățios. Liniște deplină ... În spate se întinde tunelul nesfârșit, ca un subsol din clădirile vechi, luminat slab cu câte un bec rătăcit pe alocuri pe tavanul crăpat și coșcovit. Te întorci cu ultimele forțe, te zbați ... culoarul îngust cu bolta rotundă te îmbie, pășești cu neîncredere, în urmă, ușile se închid ca o trapă, becurile se sting, puterile cresc. Nu-i speranță de revenire ... inevitabila trecere. Povestea
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
adunați în fața porții de peste drum cu care comunică din privire. Într-un târziu a inteles și și-a chemat bunicul. A apărut din fundul curții, de la treabă, ca într-un tablou al țăranului de altădată. Desculț, cu picioarele prăfuite și crăpate, cu un strat de pământ sub unghii și îmbrăcat în straiele din timpul sau. L-a început nu s-a arătat prea încântat de întâlnirea cu mine. Am intrat în curte numai la rugămintea mea și după un timp mi-
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
coboare erau fumătorii. Agitați, își pipăiau buzunarele căutând din mers țigările, bricheta. Imperturbabili de forfota din jur, cei doi navetiști: Pandele și Marian se concentrau asupra finalului partidei de table. Pandele era mai în vârstă. Îți dădeai seama după mâinile crăpate ce-i ieșeau din mânecile salopetei bleumarin încheiate corect până sub bărbie. Aplecat asupra jocului, cozorocul șepcii îi ascundea jumătate din față. Se putea zări mustața generoasă și bărbia fermă. Pandele scutură zarurile în palmă, suflă în pumn și c-
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
vre-un bivol, pește câmpul ars - doar coarnele au mai rămas netopite. Un aer hoituit care-ți gheruie nările, biruie zarea și-ți țintuiește soarele în creștetul capului. Cadavre dospite, colcăinde încă cu viața putrezindă Ce se descompune în țărâna crăpata, cum s-a descompus ultima privire din ochii, de un vânat maț, hăcuiți de groază că de o răzuire brutală cu hârtie abraziva pe pupile. Groază asta se mai vede încă, ultima urma de la ultima picătură de viață, disperare încrâncenata
BILINGUAL POEMS (1) / POEME BILINGVE (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345339_a_346668]
-
drag! Am sărutat și eu florile și le-am aruncat în apă Prutului...cu gândul tot la câmpul meu cu flori din lunca casei....“ ................................................................................................................................................................................................ Silueta Oliei stătea dreapta în bătaia vântului.Se înălțase și formele i se rotunjiseră. Privea crucea crăpata de ploi și soare. -Iartă-mă Bunelule drag, că nu am putut să ți le aduc mai devreme....! În mână ei, un buchet din flori de câmp și o panglică albă pe care cineva ei scrisese citeț: Pentru PETRE A LU
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
principală în orașul de provincie cu singurul său cinematograf - mișună nestingheriți șobolani uriași și câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întuneric și mănâncă popcorn din pungile jumbo size în orașul de provincie o pisică tărcată se furișează pe lângă zidul crăpat al unei alimentare - e atât de slăbită încât i se văd coastele și burta îi e lipită de șira spinării - doar foamea i se mai vede în ochii lărgiți de frică în drum spre tomberoanele de gunoi în orașul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
una din cel mai întunecos colț al pivniței, strâmtă că părea mai degrabă o crăpătură în rocă, cu sporgențe. Își înfundase mâna în acea crăpătură, zderlindu-și pielea de colții de stâncă, pipăind interiorul care părea a se lărgi în spatele rocii crăpate și astfel, a dat cu mâna de o suprafață plană și lucioasă cu mici încrustații în relief, plăcută la pipăit. Faptul în sine l-a intrigat pe copil și cum tatăl său deja îl chema nerăbdător din capul scărilor, a
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
îl luă în balon și el: --Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu! --Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau, vă răstorn pe masă un tir. Să mâncați până crăpați. Am cu ce, băă, am cu ce! --Băi, Bucă, bombăni cu gura plină Firfirică. Dar de băut, tot castraveciori? Adică...cum? Asta ne dai, zeamă de castraveți? --Ce, bă, nu-ți place cornișonul de Murfatlar? râse Pleșcan, făcând pe bețivul
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
m-am urcat în podul casei, primul lucru pe care l-am avut în vedere pentru a-l pune la adăpost a fost „cartea cu coperți scorojite și cu poze alb-negru și-o lanternă cu geamul spart, corpul de ebonită crăpat, beculețul ars și cu bateriile topite”, ascunse într-o nișă din „crucea de bârne” a casei care susținea o parte din acoperiș. M-am furișat sus pe deal, la coliba lu' Niță Achim din Valea Dăii și am ascuns-o
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
după ce pleacă! Nici nu știi când a dispărut și ce ți-a luat de prin casă. - Văzuși, Petrică, ce frumoasă e? spuse Mărgăreta, încântată de tânăra lăiață, de parcă vorbea de fata ei. Nu miroase deloc a țigancă. N-are palmele crăpate, nici unghiile murdare, parcă n-ar face nimic la cort și vorbește ca noi. Când o mai veni, o s-o descos și o întreb eu mai multe și ce hram poartă! Ce crezi?... O fi fost furată de mică, de la
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
2303 din 21 aprilie 2017. Plecați de jos, cu-avântul tineresc, Trecut-au anii noștri, nesimțitor de iute, În prag de-amurg, cu jind la ei privesc, Trecut-au toți, cu vrute, cu nevrute. Un pic mai sus, cu mâinile crăpate, Am ridicat o casă și am trăit nevoi, Și-n prag de amurg, le-aș aruncă pe toate Și aș lua tinerețea și ne-aș lua pe noi. Se strâng copii la masă...și are mama doi. Și mi-aș
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
02.2016 ... Citește mai mult Plecați de jos, cu-avântul tineresc,Trecut-au anii noștri, nesimțitor de iute,În prag de-amurg, cu jind la ei privesc,Trecut-au toți, cu vrute, cu nevrute.Un pic mai sus, cu mâinile crăpate,Am ridicat o casă și am trăit nevoi,Și-n prag de amurg, le-aș aruncă pe toateSi aș lua tinerețea și ne-aș lua pe noi.Se strâng copii la masă...și are mama doi.Și mi-aș da
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
vină de a lăsa așa neîngrijit mormântul părinților. Abia când a terminat de curățat tot, când a pus în apă florile aduse de Anne, a sărutat lemnul uscat al crucilor murmurând: -Sărut-mâna,mama -Sărut-mâna ,tata... Amândoi ,îngenunchiați, mângâiau ușor lemnul crăpat, de parcă ar fi atins obrajii celor de dincolo de cruci... Spre asfințit, pe drumul de întoarcere, Petre a oprit mașina pentru a privi lung la femeia de lâgă el. -Ce este Peter? -Îți mulțumesc ,draga mea , că m-ai înțeles și
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
Din Enion sămînță vieții se revarsă, iar moartea e în toate mădularele-i, Si înghețate-n pîntecul lui Tharmas aleargă rîurile chinului lui Enion. El tremurînd culcatu-s-a, umflat de tot potopul, înăbușindu-se în suferință. ¶5 În stînci crăpate deschizîndu-se, amestecîndu-se-mpreună ei se unesc în arzătoare suferință 349, Amestecîndu-și beznă cea grozavă 350 cu tandrele ei mădulare; apoi spre nalturi ea pluti, Țipînd peste ocean: minune luminoasă-n fața căreia natură se cutremura, Femeie jumătate și jumătate fiara 351
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
XIX, versurile 825-826 (The Sun has left hîș blackness...cloudless night) repetate din America, 6, 13-14. 345 FRAGMENTE SUPLIMENTARE: Primele patru fragmente sînt scrise pe ambele părți ale unei foi mici de hîrtie de notițe; al 5-lea ("În stînci crăpate deschizîndu-se...") se află pe o bucată de hîrtie ruptă dintr-o foaie a manuscrisului. Ultimul fragment este scris pe o bucată de hîrtie mai subțire; este o versiune diferită a pasajelor din Noaptea a Opta (268-347), cum vom arăta în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acum să alerge, încercând totodată să se prindă de clenciul mare de fier. N-a durat decât o secundă, dar a avut timp să zărească chipurile împietrite ale celor care scăpaseră, lacrimile fiicei sale și, cu o claritate supranaturală, lemnul crăpat al peretelui vagonului... S-a poticnit, a căzut în genunchi. Restul a fost atât de rapid, încât i s-a părut că nu atinsese pietrișul alb al terasamentului. Două mâni au strâns-o cu putere de coaste, cerul a descris
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai putea niciodată să cred că șinele din fața mea sunt nesfârșite, iar seara asta este unică, cu mirosul ei puternic de stepă, cu cerul imens, cu prezența mea inexplicabilă și ciudat de necesară aici, lângă calea ferată cu traversele ei crăpate, exact în clipa asta, cu ecoul acestui cu-cu în văzduhul liliachiu. Altădată, totul îmi părea atât de firesc...” Noaptea, înainte de a adormi, mi-am adus aminte că aflasem, în sfârșit, sensul formulei enigmatice din meniul de la banchetul dat în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se instaleze pe taburetul ei, a venit să se rezeme de balustradă, lângă mine. Așa stăteam altădată cu sora mea, ascultând poveștile bunicii, să privim cum se scufundă stepa încet în noapte. Da, s-a rezemat în coate pe lemnul crăpat, a contemplat întinderea fără hotar, colorată într-un violet străveziu. Și, deodată, fără să mă privească, a început să vorbească cu o voce îndepărtată și gânditoare, care, parcă, mi se adresa mie și altcuiva decât mine: - Vezi ce ciudat e
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei aripi la ceruri le întinde. [ANDREI MUREȘANU (B)] ANDREI MUREȘANU Tablou dramatic într-un act 2254 [PERSOANELE] MUREȘANU MORS INDIFERENTIALUL (NIRVANA) GENIUL LUMINEI IRIS (Scena înfățișază un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci crăpate, unele țepene, altele răsturnate, de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a[unui] sat de colibe, risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trimit În viitor. Abia trecuse o iarnă geroasă și urmau secetele 4. A fost botezat, cum Își va reaminti În aceste memorii, la Biserica Neagră din orașul lui natal, acolo unde, o știm din alte surse, „bolta a fost tare crăpată mai ales deasupra altarului”5 la cutremurul din 6 aprilie 1790, a treia zi după Paștele ortodox. Nici clopotul cel mare nu mai suna, la botezul lui Honigberger, ca Înainte de 1770, când un elev, la iarmarocul de Rusalii, l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]