398 matches
-
spectrele Altora, oameni care nu sunt capabili să zâmbească și să glumească în ciuda muncii grele din mină, ar fi evitat să se uite mai de aproape pentru a putea sublinia diferențele (și nu lucrurile comune), astfel încât cititorul să fie șocat. Crane trece cu eleganță peste aceasta, atunci când ne dezvăluie intenția sa jurnalistică, notând că lumina slabă "crea" numai un "efect" a doi lupi care mârâie unul la altul. Rezultă un portret ambiguu, care are în primul rând o tentă întunecată, dar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un portret ambiguu, care are în primul rând o tentă întunecată, dar are în același timp momente de echilibru. Ambiguitatea nu este departe de cea a lui Lacadio Hearn atunci când relatează despre afro-americanii din Cincinatti. Jurnalismul literar narativ al lui Crane rezonează pentru că implică un paradox în portretul său de complexitate ontologică. Acest paradox se ascute când Crane notează în următorul paragraf, după ce se referă la cei doi lupi care mârâie, că în altă parte în mină, "întâlnea același efect al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de echilibru. Ambiguitatea nu este departe de cea a lui Lacadio Hearn atunci când relatează despre afro-americanii din Cincinatti. Jurnalismul literar narativ al lui Crane rezonează pentru că implică un paradox în portretul său de complexitate ontologică. Acest paradox se ascute când Crane notează în următorul paragraf, după ce se referă la cei doi lupi care mârâie, că în altă parte în mină, "întâlnea același efect al zâmbetelor stranii, satanice și albul ochilor sălbatic sclipind în scânteierea palidă a lămpilor" (595). Singură, sintagma "zâmbetele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în care arată minerii e numai un efect al luminii. Rezultatul e fundamental uman cu toate că ceea ce caracterizează este fundamental Altcineva. Dacă minerii sunt într-adevăr satanici, atunci sunt mult mai mult în linia teribil de umanului Satana al lui Milton. Crane și-a dorit ca această investigație jurnalistică să fie în același timp în bună măsură (deci conform canoanelor) și literatură. Cu siguranță felul în care Crane privește minele de cărbuni nu este lipsit de un potențial văl de senzație, poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atunci sunt mult mai mult în linia teribil de umanului Satana al lui Milton. Crane și-a dorit ca această investigație jurnalistică să fie în același timp în bună măsură (deci conform canoanelor) și literatură. Cu siguranță felul în care Crane privește minele de cărbuni nu este lipsit de un potențial văl de senzație, poate cu atât mai flagrant în ultima parte a ultimei fraze a articolului, când, digresiv și didactic, observă: "În această sinistră luptă, din adâncurile îndepăratate nu ajunge
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vorbește mult mai convingător - chiar dacă nu mai profund - decât mesajul didactic care acompaniază povestea publicată. O asemenea concluzie ar fi fost mult mai convingătoare tocmai pentru că se referă la cititor și la ceea ce acesta nu știe. Din nefericire, intențiile lui Crane nu au făcut decât să înrăutățească situația. Pentru a concluziona el a atacat într-o formă mult mai decisă pe proprietarii minelor. Dar acest pasaj a fost tăiat de editorii de la McClure's Magazine ca fiind "prea caustic pentru marii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Agee a îndrăznit să descindă emoțional în adâncurile acestora. A îndrăznit să-și riște propria emoționalitate, ceva ce London nu a putut. În cele din urmă problema nu este dacă Riis se află în aceeași categorie din care fac parte Crane și London. În loc de aceasta, ar trebui să ne întrebăm cât de bine utilizează el și ceilalți scriitori retorica strategică pentru a reduce sau anula distanța dintre subiect și obiect - sau de ce nu reușesc s-o facă. Succesul retoric de a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cel literar sau jurnalismul de senzație care folosesc modul narativ, subliniind diferența dintre subiect și obiect, ori încercând să diminueze distanța care le separă. În acest punct se suprapune cu jurnalismul literar narativ. Cred că acesta e cazul articolului lui Crane despre minele de cărbuni. În cea mai mare parte a reușit să micșoreze distanța, și puținele pasaje discursive și în scăpările ocazionale de judecăți de valoare senzaționaliste sunt aplanate de greutatea retorică a întregului și "privirea lui de aproape" în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ai secolului (al XIX-lea) a apărut în literatura americană un grup de tineri, jurnaliști în cea mai mare parte a lor, care în acel moment promiteau o revoluție" (396). Printre ei îi include pe Frank Norris, Hamlin Garland, Stephen Crane și Richard Hardin Davis. Pattee continuă: "Grupul a fost un fenomen trecător. Mulți dintre membrii lui sunt morți... și alții, cum ar fi R. H. Davis, spre exemplu, s-au îndreptat către romanul istoric și alte teritorii convenționale" (396-97). În
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de către autoritățile militare spaniole cu puțin înainte de izbucnirea războiului americano-spaniol. Davis a fost și modelul după care s-a inspirat Gilded Age pentru a realiza un gentleman, Gibson man73 (Rogers, 337), și a fost un prieten apropiat al lui Stephen Crane. Simțul onoarei l-a făcut odată pe Davis să ia cu promptitudine apărarea onoarei lui Crane când aceasta a fost atacată de o cunoștință a lui Davis (Churchill, 195). Davis a continuat să scrie jurnalism literar narativ până cu puțin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care s-a inspirat Gilded Age pentru a realiza un gentleman, Gibson man73 (Rogers, 337), și a fost un prieten apropiat al lui Stephen Crane. Simțul onoarei l-a făcut odată pe Davis să ia cu promptitudine apărarea onoarei lui Crane când aceasta a fost atacată de o cunoștință a lui Davis (Churchill, 195). Davis a continuat să scrie jurnalism literar narativ până cu puțin timp înaintea morții sale, în 1916, aceasta contribuind la crearea unei continuități în perioada de acalmie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
restabilite" reflectă tipul de detașare lingvistică - volatilizarea lui Nietzsche - pe care o adoptă curentul dominant al jurnalismului obiectiv, având ca efect mărirea distanței dintre o subiectivitate alienată și moartea obiectivată, printre alte abstractizări. Acest articol amintește de observația lui Stephen Crane cum că mortalitatea obiectivată din curentul dominant al jurnalismului devine, în cele din urmă, puțin mai mult decât "cifrele din suma interesantă a oamenilor uciși" (Regulars get no glory, 171). "Detaliul intuit" al lui Hemingway este într-un contrast puternic
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
adevărat oamenii cu care vorbesc (ix)". Anderson și Caldwell ne arată în suficiente ocazii în ce măsură ambiția lor narativă este de a schimba propria lor subiectivitate cu cea a subiecților lor - nu cu a obiectelor. Cu patruzeci de ani înainte, Stephen Crane spunea în lucrarea An Experiment in Misery (O incursiune în sărăcie, n. trad.) că voia să scrie despre cum este să fii un om al străzii după ce ai văzut unul - "Poate aș reuși într-o oarecare măsură să aflu care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
menit să incite la conștientizare socială, abia prin anticiparea anilor '60 ai secolului al XX-lea a devenit celebră în unele cercuri de critici (Fishkin 147). Astfel, ea a reușit ca o carte ce își propunea, asemeni lucrării lui Stephen Crane, An Experiment in Misery, un schimb sau o împărtășire a subiectivităților, nu numai prin observarea de la distanță a modului de viață al "celeilalte jumătăți" obiectivizate, ci și prin încercarea de a o experimenta prin tehnica "detaliului simțit" al lui Trachtenberg
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
originea fenomenologică și mijloacele de creație. Totuși, în această a doua perioadă de liniște a jurnalismului literar, ziarul New Yorker a continuat să își publice lucrările descriptive, cum ar fi relatările lui Joseph Mitchell, destul de asemănătoare cu cele ale lui Crane, despre viața lipsită de evenimente din orașul New York. După cum afirma Norman Sims, "Mitchell și câțiva colegi de-ai săi de la New Yorker sunt cei care au ținut în viață jurnalismul literar de la jumătatea secolului al XX-lea" ("Joseph Mitchell" 83
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
călătorit timp de o lună prin Sudul segregaționist dându-se drept negru. Drept consecință, efigia lui a fost ulterior spânzurată în public. Când a întreprins această călătorie, Griffin s-a gândit încă o dată la efortul pe care îl făcuse Stephen Crane în An Experiment in Misery - de a încerca să înțeleagă subiectivitatea suferințelor altcuiva. Dar în mod evident, Griffin a fost mai ambițios: "Cum ar putea spera un alb să afle adevărul dacă nu devine un negru el însuși?... Nu vedeam
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încredere ca și cel mai de încredere reportaj, deși caută un adevăr mai mare decât se poate obține prin simpla compilare a unor informații ce pot fi confirmate" (vii). Talese este unul din numeroșii reporteri ce repetă observația lui Stephen Crane din timpul Războiului Civil Spaniol că numărul de victime publicat în ziare, "informație" cu un statut fenomenalist, era corect, existând o singură scăpare: includea și singura victimă ce trebuia să figureze pe lista morților. Dar această informație reprezenta o singură
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o pădure de inadvertențe ce ar orbi eforturile unui istoric" (243). Michael Herr, corespondent de război în Vietnam, a înțeles rapid cât de inutilă era folosirea formulelor tipice/jargonului tipic jurnalismului tradițional predominant când relata despre război. El citează din Crane: "Presa deține toate informațiile (mai mult sau mai puțin); are chiar prea multe informații. Totuși ea nu a reușit niciodată să relateze despre moarte într-un mod plin de înțeles, ceea ce era, evident, tocmai ideea principală" (214-15). Iar mai târziu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
conotații. O astfel de cercetare este necesară dacă dorim să înțelegem de ce forma modernă, care s-a dovedit a fi atât de durabilă, de la schițele lui Lafcadio Hearn despre viața afro-americană în anii '70, până la schițele orașului realizate de Stephen Crane în anii '80, a fost foarte puțin cunoscută de academie. De asemenea, o astfel de cercetare este folositoare pentru a contura si a defini forma prin prezența pe care nu trebuia să o aibă în plan istoric, și pe care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ultimii ani ai acestui secol, dintr-o dată, a venit în America un grup de tineri, cea mai mare parte dintre ei fiind jurnaliști, care, pentru un moment, păreau să declanșeze o revoluție" (History 396). Printre aceștia, Pattee amintește de Garland, Crane, Frank Norris și Richard Harding Davis, însă nu îi menționează pe Steffens, Hapgood sau Dreiser. Pattee continuă: Ar fi dat naștere unei noi literaturi americane, o literatură fără urmă de rușine și convenții; s-ar întâlni cu Oamenii și le-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru inima literaturii. Era o bătălie care a început cel puțin din momentul în care Longstreet și-a cerut scuze pentru tolerarea vulgarului și profanului. În condescența critică a lui Longstreet poate fi observată reducerea naturalismului literar - iar cei precum Crane, Norris, Garland și Davis au fost, într-un fel sau altul, jurnaliști literari narativi - ca Alții, deoarece au îndrăznit "să se amestece cu Oamenii". Este o atitudine elitistă care transformă "Oamenii" în sălbaticii Ceilalți. Alungarea lui Crane, în special, privită
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
iar cei precum Crane, Norris, Garland și Davis au fost, într-un fel sau altul, jurnaliști literari narativi - ca Alții, deoarece au îndrăznit "să se amestece cu Oamenii". Este o atitudine elitistă care transformă "Oamenii" în sălbaticii Ceilalți. Alungarea lui Crane, în special, privită ca un fenomen trecător, a amuzat cu siguranță pe cei care au aplicat pentru o bursă Crane, ce a fost introdusă apoi în universități. Iar comentariul despre Davis denotă, de asemenea, curente critice schimbătoare. Puțini își mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deoarece au îndrăznit "să se amestece cu Oamenii". Este o atitudine elitistă care transformă "Oamenii" în sălbaticii Ceilalți. Alungarea lui Crane, în special, privită ca un fenomen trecător, a amuzat cu siguranță pe cei care au aplicat pentru o bursă Crane, ce a fost introdusă apoi în universități. Iar comentariul despre Davis denotă, de asemenea, curente critice schimbătoare. Puțini își mai amintesc astăzi de opera fictivă a lui Davis, deși a fost unul din cei mai populari scriitori ai vremii. Comentariul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
noile aventuri istorice ale lui Davis pune în lumină existența unor probleme mai complexe, una foarte importantă fiind diferența dintre perspectiva critică a lui Pattee și literatura americană din acele timpuri, precum și situația inițială la care a ajuns înlăturarea lui Crane și a lui Norris și ignorarea jurnalismului literar. După cum spune Pattee însuși, "noul realism a rezistat foarte puțin. Deși în timpul propagandei... se zvonea că Walter Scott era mort și că Dumnezeul lucrurilor a venit la putere, o nouă perioadă romantică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literaturii "din punct de vedere organic", cu o foarte mică deosebire, sau chiar una inexistentă, între practicarea concretă a curentului principal și versiunea literară mai subiectivă. Aceasta a fost situația, în ciuda încercărilor adepților formei (Lincoln Steffens, Hutchins Hapgood și Stephen Crane) de a diminua prăpastia dintre subiectivitate și obiect. Într-adevăr, persistă suspiciunea conform căreia Hawthorne a susținut exact această evitare, încercarea de a pune capăt distanței dintre subiect și obiect. Poziția lui Hawthorne este anticipată într-un fel în articolul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]