1,264 matches
-
lipsea privirea goală a modelului. Ea se gândea prea adânc. M-am așezat pe canapeaua de vizavi. Era tare și inconfortabilă și adânciturile făcute de nasturi se strângeau în mod neașteptat sub mine. Mă simțeam nesigură stând acolo pe micile cratere. Dar asta nu părea să o deranjeze pe gazdă. în spatele meu erau niște perne din tafta, dar erau și ele tari ca pietrele. Știu că ai ieșit în seara asta, am spus. Am stat în fața casei tale douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la aburi. Stăteam cu capul pe pieptul lui Nat, corpurile noastre aliniindu-se ca două lingurițe, picioarele lui întinse de-o parte și de alta a mea. Nici unul nu vorbea prea mult. Nu numai blugii se rupseseră. Aveam un mare crater spectaculos și sub pielea de sub ei, care sângera ușor. Mănușile mele arătau de parcă le dădusem prin răzătoare și nici mâinile nu-mi erau într-o stare mai bună. Aveam diverse alte vânătăi și julituri pe umeri și pe genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și În fiecare gură frământa, cu colții leviatanului, trupul unui om, scuturându-și capul cu violență și Împrăștiind În jur sânge și fâșii de carne. Cu scârbă, Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
danseze. Ca să se bucure de tinerețea lui, cel mai bine alături de Sophie. Anna, pe locul doi, nu‑i nici ea de lepădat, deși e cam uscățivă. Hans e sportiv și, fără îndoială, el e șeful. Mama se cufundă într‑un crater negru de tăcere, pe al cărui perete neted și uniform curbat se aprinde din când în când imaginea bărbatului ei ucis; fii vitează, eu mor, dacă trebuie să mor, pentru social‑democrație, pentru cauza muncitorilor - care sunt de fapt unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de la baza „Văratic”, de pe Neptun, într-un zbor de patrulare cu o navă „Romroyce”, pe o vreme senină, la orele 10,04 (ora locală), se rătăciră. La circa 10 minute după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și trânti un pumn în bord. Acul, spre deosebire de alte dăți, nu mai reveni însă spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată, Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată De-atîtea existențe și tot atâtea morți. LAVA Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere, O! tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DIN JURNALUL UNEI ZILE ( ÎN MIJLOCUL SINGURĂTĂȚII) Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului Craterul vulcanilor de deschidea amenințător sub povara gândurilor. „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic”! Bietul Nietzsche! Ars de suferințăa ridicat sabia împotriva „Dumnezeului” ce l-a lăsat singur în fața filosofiei sterile... Cum să poți locui într-o singurătate
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( ÎN MIJLOCUL SINGURĂTĂŢII) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364400_a_365729]
-
până-n zori, Noi alergam visând printre ele Văzându-ne viața-n dulci culori. - Acum, visez tăcut despre tine Călcând cu sfială pe pământ Ochii te văd aproape, lângă mine. Într-un trandafiriu veșmânt. - Simt urma mâinilor tale lin, Buzele ard, cratere nestinse, De ce ești crud strașnic destin Nu-mi spui secretul iubirii ascunse? - Mai așteptăm trandafiri să-nflorească Mai dă-ne Doamne timp să trăim, Ca-n viața asta omenească Să fim fericiți, să ne iubim. - Buzele-mi sunt mai însetate
PLIMBARE PRINTRE STELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361353_a_362682]
-
a lor. Hai, Prieteni! Să alergăm desculți, cu suflet curat, cu speranță Să vrem ca întreg Pământul să revină la Viață. Să vrem ca durerea mea, a ta, ...dar și a lor Să-i șteargă rănile sângerânde, Să-i stingă craterele fumegânde, Să-nmugurească frunze plăpânde. Hei, Prieteni!... Avem timp să spunem „La revedere” lacrimilor Ce-au tot necăjit ochii mei, ochii tăi, ochii lor?... Nu-i târziu să recăpătăm dorința de-a trăi ... Citește mai mult Hei, Prieteni!...Hei, Prieteni
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
noastră sau a lor.Hai, Prieteni! Să alergăm desculți, cu suflet curat, cu speranțăSă vrem ca întreg Pământul să revină la Viață.Să vrem ca durerea mea, a ta, ...dar și a lorSă-i șteargă rănile sângerânde,Să-i stingă craterele fumegânde,Să-nmugurească frunze plăpânde.Hei, Prieteni!... Avem timp să spunem „La revedere” lacrimilorCe-au tot necăjit ochii mei, ochii tăi, ochii lor?...Nu-i târziu să recăpătăm dorința de-a trăi... XXI. ÎNGER ȘI SUFLET - VERSURI, de Maria Ciumberică
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
mele, crezând ca poate să-mi înțeleagă clipa. Dar atunci când mizeria socială îți este risipită în sânge amorțindu-ți gândurile, este imposibil ca cineva să poată să-ți înțeleagă prezența și te transformi într-o substanță de Lumină ascunsă în craterul unui vulcan ce plutește în fluidul nopții. Și astfel, viața mea a ajuns o groapă de jăratec. Oare câți se vor încumeta să sufle și vor reuși să scoată scânteile de care avem nevoie, să aprindem cugetul pentru a ne
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
găsi... și au sărit doar scântei de tăcere, nu au putut în așteptarea lor să afle în care clipă a universului pot fi. Fiindcă flăcările-mi sunt impalpabile, nu m-au priceput ce cuget, intuind că în adânc sunt un crater, cineva a început să sufle mai mult, dar când lava albastră a început să curgă, revărsând lumini și peste alții, nimic nu a mai priceput. Și viața mea rămâne în adâncul de jăratec, vorbind pentru toți în șoapte, sau poate
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
un alt imperiu vine să scormonească în munții brăzdați de galerii, să exploateze ceea ce a mai rămas, dar de data asta, definitiv. Din acest paradis nu va mai rămâne nimic, decât un deșert otrăvit cu cianură de potasiu și un crater cu aspect selenar care va lua locul satelor răspândite prin munți. O dată cu zăcământul, vor dispărea bisericile, clădirile, animalele și oamenii - însăși civilizația. Cea mai mare exploatare de aur la suprafață din Europa va fi la Roșia Montană. Localnicii au început
MILENARA ABURNUS MAJOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360920_a_362249]
-
o rază de soare. Egoismul, dimpotrivă, și-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevărată minciună în realitate s-a ascuns după curcubeu!), iar Pasiunea și Dorința în craterul unui vulcan. Neatenția... pur și simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important! Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu își găsise încă o ascunzătoare^ pentru că fusese atât de ocupată ... până când a
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
că ziua-ncepe iar cu tine, Cu anotimpuri calde-aș cocheta, Să-mi împrumute ploi diamantine. Cu ele ne-am spăla păcate vechi Dintr-un destin confuz, invariabil, Am strânge picăturile-n perechi, Sub giulgiul unui soare perisabil. Pe-un crater nou stă partea ta de cer, Eclipsă văd în inima-ți de gheață, Se zbat făclii absurde în eter, E noapte-n noi, afară-i dimineață!... (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: NOAPTE ÎN NOI / Camelia Ardelean
NOAPTE ÎN NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367506_a_368835]
-
nu știu câta speranța curge, dar simt că sunt eternul ce nu, în van, l-alinți - în nervii-mi argintii oricare clipă greu trudește și așteptarea, dorul, patimă profund vibrează - și-i cert: din visu- mi metafizic lacrima acidă în crater se prelinge, ori iedera se-ntinde pe o rază - Referință Bibliografica: ELOGIU VISULUI METAFIZIC / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ELOGIU VISULUI METAFIZIC de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366892_a_368221]
-
mai frumoase perioade din viața mea și-a fiecăruia dintre noi - copilăria - și amintindu-mi spusele lui Pearl, iau ușurel de mână copilul din mine lăsând deoparte cotidianul și problemele lui, frământările și temerile, furtunile de vise, zidurile sparte și craterele de suflet ciuruite de neîmpliniri - și fermecată de magia întâiului de iunie 2011 mă alătur milioanelor de suflete curate de pe întreg pământul, trăind bucuria de a fi din nou, măcar pentru o zi, copil! E ziua lor - „Ziua copiilor” din
RĂMÂI CA UN COPIL! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367196_a_368525]
-
nu mai sunt situate pe aceeași linie, ci pe mai multe planuri, ceea ce le dădea posibilitatea realizării unor teme cu sentimente profund omenești. Amforele erau vase cu două mânere pentru vin și untdelemn, mai existau și Hydria - vas pentru apă, Craterul - vas deschis la gură pentru amestecarea vinului cu apa, Lecitul - cu o singură toartă, vas mic pentru păstrarea uleiului. Vasele de aici sunt și cele de început, cu desene negre pe fond roșu și cele mai târzii, cu figuri roșii
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Strofe > Delicatețe > ALCHIMIE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului detest iarbă halucinanta care îți crește din ochi privirea aceea persiflanta iedera siliconată în jurul căreia se rotesc nori aselenizați mâinile că două cratere pline de lavă (cu o singură atingere îmi scutură cenușă din plete spre ceafa) anduranța ta patetica eroismul trivial gură prin care înoată pești muți cuvinte lichefiate mai vine iubirea monodeistă în vizită la tine camuflata în halat și păpuci
ALCHIMIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349559_a_350888]
-
89 din 30 martie 2011 Toate Articolele Autorului CONTRADICȚII DORITE - îmi lipsesc multe lucruri - dar chiar le vrei? - aș vrea câteva - nu multe - dar intens parfumate: aș vrea o primăvară care să-și explodeze mugurii pe pielea mea - ca niște cratere de sudoare - aș vrea stelele - miriade - să se ciocnească-ntre ele în jurul lămpii de pe masa mea - și să aprindă perdelele... aș vrea ca lucrurile din jurul meu să nu pălească - atunci când le privesc - de parcă și-ar lua un sfios - dar definitiv
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
Fuseseră clipe frumoase, trăite din plin, emoționante. Într-o seară, am ascultat un album cu piese care constituiseră fondul reușitei noastre romance, apoi, târziu în noapte, am adormit. Am avut următorul vis: Se făcea că ajunsesem pe Planeta Blestemelor Eterne. Cratere uriașe din care țâșnea lavă se deschideau în fața mea, pe care de-abia reușeam să le evit. Înotam apoi într-un râu plin de Iepuri Luptători morți, care pluteau în derivă. Mâinile mele se izbeau de cadavrele lor, începusem să
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
care, în 1958 a proiectat, realizat și zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătățit și este folosit (cu o autonomie de 30-40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine și pentru supravegherea zonelor forestiere... Un crater de pe lună poartă numele lui... Spiru Haret. Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne. Mai putem semnala
ROMÂNI GENIALI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348998_a_350327]
-
că o tratează ca pe o simplă curvă la care apelează doar când are nevoie. Ștefan, indignat de insolența salariatei și totodată amantei sale, a aruncat cu scrumiera după ea făcând-o țăndări în urma impactului cu peretele, unde lăsă un crater adânc în tencuială, descoperindu-și astfel temperamentul său coleric. Timpul le-a rezolvat însă pe toate cum știa el mai bine. Gina s-a calmat, amintindu-și că doar nu-i prima dată când se întâmplă așa ceva între ei. Pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > (LOG)OS DIAFAN Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului plămânii pământului respiră solemn nonculori aerul incert îmi doarme ca un șarpe fără piele la piept crater siliconat avid de iubiri consumiste inspiră oxigen din lobul tău drept lumina difuză îmi șoptește erezii mă dezbrac de sentimente ca de niște aripi conabii cu mâinile îmbibate de verde instanțe supreme ale magmei din mine împart harul cuvintelor spânzurate
(LOG)OS DIAFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349430_a_350759]
-
în câmpie fecioarele sechestrează soarele în anafoarele ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele de ciudă sângerând în palmele copiilor fluieră craterele noaptea pe lună iar în crânguri boncăluiesc cerbi cu coarne de mătase a venit vara în câmpie mușcată în cer parcă de un câine turbat căci aleargă desculță pe ... Citește mai mult CALULstatuie a zvâcnetuluicalul reazemă bolta în năriși copita
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]