3,021 matches
-
aparate de aer condiționat. — V-a mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a scurs lin și inutil, ca o picătură de șampon pe creștetul unui chelios, trecând de muchia dubei cam cu jumătate de ochi holbat, cât să poată privi Înăuntru. — Nu pricep, a spus el, acum câteva secunde... — ...mașinile de spălat jucau tabinet? l-a completat Gioconda. — Nu, a continuat ezitant Guido, sunt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avea puls, simțuri, conștiință, nedumeriri, sentimente, reflexe, necesități fiziologice, preferințe sexuale. Nu respira, nu transpira, nu bea, nu mânca. Nu se gâdila. Nici măcar nu se scobea În nas, lucru care a făcut numeroase somități medicale să se scarpine Încurcate În creștete. Nu putea fi Încadrat nici la catatonici, nici la autiști, nici la microbiști, nici la social-democrați, nici la vegetarieni. Pe scurt, viața Îl lăsa totalmente rece. Prezența lui putea fi caracterizată doar prin faptul că era permanent absent. Totuși, Îmbătrânea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
respectabilă, aștepta limuzina cu geamuri Întunecate, În care, mai mult ca sigur, se aflau Fred și Barney În varianta horror. Am mers la bluf și am trimis un salut larg În direcția parbrizului negru, scărpinându-mi apoi, ca din Întâmplare, creștetul, acolo unde bănuiam că malacul purta un bandaj cât o farfurie zburătoare. Pe hol, madame Kropotkina m-a interceptat, zâmbind cu toată claviatura. — Vai, domnu’ Igor, n-am știut ce familie numeroasă aveți. Au venit și cele trei verișoare gemene
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
arbitraj. Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă a lotului de judo feminin uda florile. Ei bine, vă Înșelați. Executa o operațiune pe lângă care cele mai elaborate tehnici tantrice ar părea un nevinovat pupic pe creștet. Vecina de dedesubt, după ce mi-a tras două portative lungi cu unghiile pe spate, a Început să le completeze cu notele unei fugi allegro appassionato. Cineva se străduia să-mi desprindă o ureche de cap, trăgând cu dinții de ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a pieselor cântate până nu demult de amicul meu. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște critici literari se Îndreptau Încet spre noi. Când ușile s-au deschis, Vasea a sărit În picioare și, mai iute decât o făcea cândva veverița din creștetul său, a țâșnit afară. Indivizii s-au așezat pe două scaune proaspăt eliberate, apoi ușile s-au Închis și am plecat mai departe. Nota lui Kuznețov. Dezertarea personajului principal nu-mi făcea, recunosc, nici o plăcere. O muncă de ani de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știi? Ești cumva scriitor? — Crede-mă, știu. Cei lipsiți de talent sunt Întotdeauna prolifici. Vera s-a oprit și s-a trântit pe suprafața albă. M-am așezat lângă ea și am cuprins-o pe după umeri, netezindu-i lăstărișul din creștet. Brusc, a Început să plângă și a ridicat spre mine o figură care i-ar fi dat junghiuri În inimă și lui Alice Cooper. Pe urmă a zis: — Și... ceeee... creeezi... ÎÎÎÎ... seee... vaaaa... ÎhÎÎÎÎ... ntââââmplaa... uuuuhuu... noiiiii... ÎhÎÎÎÎ? — Șșșș
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
personală, Învățată din cartea Energia care vindecă, a renumitului bioterapeut Viorel Olivian, din Pașcani, județul Iași. Grație acestei metode, energia odică găsea cu ușurință calea către chakras-ul coroană, de altfel cel mai important, deoarece este centrul intuiției pure, amplasat pe creștet, și prin el pătrunde energia care influențează partea de sus a creierului, ochiul drept și hipofiza. De fapt, metoda era cît se poate de simplă și consta În recitarea unei mici poezii, preluată de la Mikao Usui. Iat-o: Tocmai azi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și expirau din răsputeri, cu fețele congestionate și transpirînd din belșug, iar amețeala pe care le-o provoca exercițiul de respirație forțată semăna Îndeajuns de bine cu energia aceea aproape lichidă care ar fi trebuit să li se scurgă prin creștet În trup, adunîndu-se ca Într-un pahar. Singurul risc era ca, acumulînd prea multă energie cosmică, vreuna din doamnele mai corpolente să leșine, lucru care, din fericire, nu se Întîmplă. În schimb, În grupul doamnei Agneta, lucrurile nu mergeau deloc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din aproape În aproape, pînă la persoana care avea asupra sa cristalul de cuarț adus special de Joanna-Jeni. De aceea, Joanna-Jeni le porunci participanților să se așeze mai Întîi În șir indian și fiecare să apese cu mîna dreaptă pe creștetul celui din fața sa, adică taman În punctul unde se afla chakras-ul coroană. În acest fel, energia gîndurilor fiecăruia interacționa În cristal cu energia cosmică și cu cea telurică, iar gîndurile respective se modulau și luau forme armonioase. PÎnă cînd toate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să țină ochii mai mult Închiși. La spatele ei, Joanna Jeni alesese să stea Pablo, În speranța că energia lui debordantă s-ar fi putut dovedi folositoare. Palma mîinii drepte a lui Pablo, Întinsă și perfect orizontală, apăsa ușor pe creștetul Christinei, mai precis pe chakras-ul ei coroană. Pe cît de agitat și dezordonat fusese cu puține minute mai devreme, pe atît de disciplinat și hotărît era acum. Îl urma, oarecum surprinzător, soțul doamnei Eftimia, bătrînul acela chel. Chel este un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
consumat În numai cîteva momente. Mai tîrziu, unii dintre ei Își vor aminti, sau doar vor crede că-și amintesc, că la Început au simțit niște Înțepături plăcute și o dogoare ciudată În buricele degetelor, unda unui flux coborînd din creștet pe gît și pe umeri, În așa fel Încît musculatura li s-a relaxat spontan și, vreme de cîteva minute, aproape că n-au mai respirat - fiindcă nici nu mai era nevoie. Lumina din jurul lor, devenită nefiresc de compactă, Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
privi, a văzut În clipele acelea - sau a crezut că vede - cum Pablo o ridicase cu o singură mînă pe Christina, care atîrna În aer, la aproape jumătate de metru deasupra pămîntului; părea că o ține fără nici un efort de creștet sau de păr, dar palma mîinii lui abia dacă o atingea și nici măcar nu era Închisă. Și atunci - cum o ținea? Ea scăpase cristalul din mînă, iar pantofii Îi căzuseră din picioare; trupul fragil, eliberat de propria povară, se legăna
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de recunoscător. Își ținea În continuare pălăria În mîini, rotind-o neîncetat, pentru a-i verifica marginile. — Totuși, de ce ai venit? Îl Întrebă. — Eram lîngă dumneata cînd te-ai ridicat și ai plutit, În timp ce eu Îți țineam palma lipită de creștet, răspunse Pablo. După aceea, toți au fugit, iar eu m-am trezit singur și nu știam ce caut acolo. După aceea, mi-am dat seama și am venit să-ți spun. — Știam asta. Înseamnă că vii din visul meu, spuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cum nici doctorul nu știa nimic despre adevărata misiune a maiorului. Ajuns aici cu raționamentul, maiorul se pomeni copleșit de un gînd nou, care i se ivi mai Întîi În tălpi, ca o presimțire neplăcută, și urcă apoi pînă În creștet, sub forma unui leșin fierbinte cu furnicături, sau mai precis, ca atunci cînd descoperi brusc că ai comis o gafă de mari proporții. Dacă Între timp doctorului i se Întîmplase ceva rău - și, judecînd după ultima lui discuție cu Nut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oricum ratat, lipsit de semnificație. Constituie totuși dovada faptului că eram prezent acolo, Încă lucid și observam atent... realitatea ca efect. De exemplu, Înainte de a ne despărți, Pablo i-a cerut voie să-i țină palma un pic lipită de creștet, În amintirea Marii Spirale, iar ea a acceptat. Au stat astfel aproape un minut, pînă cînd cei doi, care se apropiau dinspre capătul aleii, au ajuns lîngă noi. Nu erau niște pensionari, cum crezusem. Spre mirarea mea, unul dintre ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mizeria asta despre care se poate discuta în perfectă cunoștință de cauză, atunci acela este încrederea domnului Președinte, zice Gulie. Avea el așa un nimb de lumină în jurul lui și niște îngerași îl păzeau în permanență fîlfîind din aripioare deasupra creștetului alesului, îi putea vedea oricine cu ochiul liber. Vorba lui Dendé, vă respect pe voi, pentru că luptăm pentru o cauză comună, dar mai mult mă respect pe mine însumi, așa că n-am să mă las indus în eroare de povestioarele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai mult de zece, cincisprezece minute puse cap
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca să nu mai vorbim că în seara asta e un pot cît toate zilele, se dă de gol zbughind-o pe ușă în cea mai mare viteză. — Informația e putere, Părințele, zice Roja, așezîndu-se în genunchi și trăgîndu-și patrafirul pe creștet. — Cine ești? îi răspunde Părințelul cu un tremur în voce aproape insesizabil, ne cunoaștem de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și asta cu pețitul era doar o șmecherie nouă de argou, ceva nu merge în viața ta, Părințele, eu nu vreau decît să te izbăvesc, să te scot din belea, aude. — Te înșală, Părințele, zice Roja lovindu-l parcă în creștetul capului. — Cine, Angelina? Cine altcineva? Nu era posibil, unde vrea să ajungă? Obsedatule, bolnavule, de ce mai stau eu de vorbă cu tine? Pentru că îți face plăcere, zice Roja, ar trebui să lași canarul să zboare, sfîntulețule, să deschizi ușița coliviei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în Piața Palatului și atît, pe drum ne-am întîlnit cu tot felul de grupuri dubioase care înjurau în rusește. O fi simțit camerele televiziunii asupra lor, și lunetiștii ăia care luaseră la ochi întreaga zonă, mă apăsa ceva în creștet, își amintește Părințelul, și la CC să nu-ți vină să crezi, debandadă totală, un du-te-vino de oameni și autovehicule, că nu se mai ține mitingul, ni s-a spus să ne cărăm pînă la noi ordine. Eu nu primesc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că nu e de glumă, eu în locul vostru n-aș mai face mulți purici pe-aici. Nu merită riscul, adăugă pregătindu-se să iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plângând un pahar cu apă, dar nimeni nu o mai bagă În seamă. Antoniu ridică privirea spre cer, bucurându-se câteva clipe soarele care-i Încălzește obrajii, apoi părăsește terenul. Un tramvai proaspăt vopsit, cu steagul Uniunii Europene Înfipt În creștet, alunecă pe șine. Bancnota de un leu a lui Antoniu poposește În buzunarul unui băiat fără picioare, ce se mișcă prin mulțime cu dexteritate, folosindu-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor, cu tot acel freamăt al după-amiezii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi vrut până și măselele din gură. Ei și? Au renunțat, au văzut că nu le pot lua și au renunțat. Antoniu are câteva clipe senzația că luna plină a intrat În Încăpere și i s-a așezat fetei pe creștet. Îl dor ochii de la lumina orbitoare și Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i Întinde o jumătate de măr din care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-un an m-am pierdut În aglomerația unui bâlci și megafoanele au strigat numele meu. Mă dusese un milițian Într-o curte la Constanța, plină de găini cu gâtul golaș. Uitasem de părinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu nervii tăi Întinși la maximum. Omuleții au devenit stăpânii tăi, noaptea Îi vezi dansând, grotești nu-ți dau pace, te privesc cu ochii lor bulbucați și câteodată, În mijlocul lor ca Albă ca Zăpada apare ea și Îi mângâie pe creștet, dansează cu ei. Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de așteptare. Odată dizolvate imaginile În lumina nisipie a candelabrului, Îți revii Încet, Încet. Sfârșit de octombrie. Bruma a căzut devreme și mirosul de gunoi ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]