559 matches
-
ca specie muzical poetică). Faptul că, pe lîngă înțelesul etnic, au apărut și sensurile „iobag“, „soț“ și „creștin“, este consecința relațiilor sociale, familiale și religioase în care au trăit romînii: aservirea față de barbarii cuceritori, căsătoriile cu romani ale femeilor dace, creștinarea romînilor înaintea tuturor populațiilor înconjurătoare. Cît privește varianta rumîn, pe care unii o consideră singura autentică, populară (romîn fiind rezultatul intervenției etimologizante a Școlii Ardelene și a curentului latinist), trebuie menționat că în graiurile daco-romîne de est și în dialectul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ramura slavă, grupul meridional; accentuala, flexionara, SVO; articol hotărît enclitic (că în română și albaneză); sistemul cazual a disparut (cu exceptia vocativului); bulgară nu are infinitiv (verbele apar în dicționar cu forma de indicativ prezent, pers. I, sg.) glagolitica, chirilica (după creștinare) 55. bundeli N India (Madhya Pradesh și Uttar Pradesh) indo- europeană, ramura indo-iraniană, grupul central; considerată și dialect hindi devanagari 56. buriată OR Rep. Buriată (Rusia) / N Mongolia, China familia altaica, ramura mongola, grupul central; armonie vocalica; SOV; adj. - subst.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
culturală, punând bazele unor state în care rolul lor nu este suficient de bine cunoscut. Slavii vor fi asimilați în fosta Dacie Decebaliană, în Panonia, vor bate în retragere în fața ofensivei grecești și nu au avut nici o șansă în Albania. Creștinarea lor târzie nu explică menținerea lor și nici nu spune nimic despre capacitatea lor de a asimila populații diverse, unele cu o vechime apreciabilă și cu un trecut istoric. S-ar putea ca triburile lor numeroase să fi avut o
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Friesing: „Ungurii sunt oameni urâți, cu ochii scufundați, mărunți la statură, barbari și să lbatici în năravuri și în limbă; un fel de monștri omenești” . Bizantinii, care au luptat de mai multe ori cu ungurii , atât înainte cât și după creștinarea lor, numeau pe șefii lor „prinți turci” , iar țara cucerită, Turcia. Diplomația bizantină avea în vedere, desigur, pe șefii lor, aristocrația de stepă care era constituită dintr-o disidență kazară, și anume kavarii sau kabarii. Se știe că până în secolul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fie întreținuți. Șanse de supraviețuire au avut numai ungurii și bulgarii, nu pentru că ar fi avut o concepție de stat proprie (că ar fi avut o misiune de îndeplinit), sub acest aspect nu se deosebesc de ceilalți migratori, cât îndeosebi creștinării lor din rațiuni politice, venite din cele două Rome. Cei care n-au avut sau nu și- au însușit una din marile religii universale au dispărut, în orizontul lor rotund, unde nu era loc decât pentru cort și cumâs. S-
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
aspectul unui sat grupat . Pentru perioada amintită, spațiul românesc prezintă mai mult asemănări cu spațiul germanic, și mai puțin deosebiri, care se vor accentua după integrarea germanilor rămași între Rhin și Elba, în Imperiul Carolingian, când a avut loc și creștinarea lor. Și în Germania ca și în Galia, în perioade diferite, locul puterii de stat a fost luat de episcopi și călugări, care au avut curajul, tăria și cunoștințele necesare pentru a se substitui statului. Dimpotrivă, la noi, „biserica răsăritului
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și la albanezii schipetari din fondul comun indo-european . Este de înțeles de ce locuitorii satelor nu și-au spus paganus, ci săteni, denumire care nu înseamnă că toți locuitorii satelor erau creștini, ceea ce ar fi echivalent cu acceptarea sintagmei „Creștini înainte de creștinare”. Lipsa unei date precise în creștinarea daco-romanilor se datorează absenței factorului politic și în acest caz, trebuie să acceptăm ideea că răspândirea creștinismului la populația daco-romană s-a făcut din om în om, începând din secolul al IV-lea Dacă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
comun indo-european . Este de înțeles de ce locuitorii satelor nu și-au spus paganus, ci săteni, denumire care nu înseamnă că toți locuitorii satelor erau creștini, ceea ce ar fi echivalent cu acceptarea sintagmei „Creștini înainte de creștinare”. Lipsa unei date precise în creștinarea daco-romanilor se datorează absenței factorului politic și în acest caz, trebuie să acceptăm ideea că răspândirea creștinismului la populația daco-romană s-a făcut din om în om, începând din secolul al IV-lea Dacă ținem seama de ritul de înmormântare
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fond, niște țărani mai înstăriți. În plan extern se manifestă revenirea, în forță, a bizantinilor la Dunărea de Jos, la sfârșitul secolului al IX-lea și în secolul al X-lea, care tempereză până la anulare veleită țile imperiale ale bulgarilor, creștinarea rușilor kieveni și înfrângerea lui Sviatoslav, care intenționa să se așeze le Dunăre, potențează marșul românilor spre organizarea statului . Cum întreaga activitate de producție, muncile agricole, creșterea animalelor, meșteșugurile casnice, creația spirituală, se desfășoară în interiorul comunității, dar și între
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și întregește Dacia Ripensis cu partea care-i lipsea, cea de pa malul stâng, așa cum sovieticii considerau Basarabia ca parte ce-i lipsea Republicii Autonome Moldovenești de pe teritoriul Ucrainei. Pentru epoca postconstantiniană, documentele vremii vorbesc despre preoți și sate, despre creștinarea goților de către Ulfila, episcop care predică în limba gotă, greacă și latină. Se vorbește de preotul Gutica și Sansala, de Sfântul Sava Gotul, martirizat prin lemn și apă (legat de cruce și înecat) în apa Buzăului, de către prigonitorii păgâni
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
origine a mitologiei din țara noastră există trei direcții, după cum arată Romulus Vulcănescu. O primă direcție susține că nu ar fi vorba de o mitologie În sensul clasic al termenului, ci numai un substrat mitologic care reflectă Îndelungul proces de creștinare a daco-romanilor. Susținătorii acestei opinii au mers până la a spune că românii au fost precreștini, adică un popor cu mentalitate creștină, Înainte chiar de recunoașterea istorică a creștinismului, care a găsit totuși În această zonă un tărâm prielnic dezvoltării. O
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tîlharilor care bîntuiau prin acea regiune (cf. Cîntul 17, 245 și urm.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Wulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 pentru că era nu episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau în regiunile unde locuiau goții, probabil prizonieri ai barbarilor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai era cel din vremea lui Traian, de aceea s-au oferit diverse soluții pentru problema barbarilor. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încît, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. în ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o problemă dificilă și foarte discutată; știm ceva mai mult despre goți, care se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. în acest nou context social și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stat apoi în Egipt și a fost trimis ulterior ca episcop în Etiopia. S-ar fi dus după aceea în Arabia Felix, unde ar fi obținut multe succese în convertirea iudeilor la creștinism. Această poveste ar putea fi legată de creștinarea omeriților din Yemen, intrați sub stăpînirea etiopienilor în epoca lui Iustinian. Dar nu putem fi siguri nici măcar că Gregențiu a existat. Pe noi ne interesează în măsura în care sub numele său a fost vehiculată scrierea intitulată Legile omeriților (al cărei început s-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
motive pentru a dezbate în public natura credinței lor. Președintele Coolidge a afirmat că religia Americii este o dovadă a bunelor sale intenții ("Legiunile pe care le trimite ea sunt înarmate nu cu săbii, ci cu cruci") și a proclamat creștinarea lumii drept obiectivul național al țării ("Ea [America] urmărește ca întreaga lume să fie supusă unei condiții superioare care nu este de origine umană, ci divină 27). Cei care au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu sunt oamenii
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
paranteze dăm volumul, din ediția citată în notele de la final, și pagina. footnote> etc. Nu puteau lipsi nici popa Vasile și dascălul Andronache, responsabili cu ceremonia botezării, dar nici Lemeș, evreul lautar din Bălți, responsabil cu petrecerea ce urma ceremoniei creștinării. Intenția vizibilă a autorului este de a ne prezenta situația boierimii basarabene. De o parte erau vîrstnicii, care în astfel de momente își aminteau că sînt moldoveni; însuși mareșalul nobilimii „uitîndu-și fumurile de mareșal al nobilimii din împărăția rusă“ (1
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
astrologi și practicanți ai unei religii străine și ei validează nașterea divină. Altfel, cuvântul mag are o conotație negativă în Noul Testament 159. Credința în realitatea puterilor oculte și necesitatea unor ritualuri creștine s-au perpetuat până în zilele noastre. Adeseori în timpul creștinării Europei, magia era asociată păgânismului așa cum era ea întâlnită la celți, germani, scandinavi. În același timp întâlnim în manuscrisele monahale formule creștine amestecate cu ritualurile populare, ingrediente naturale folosite împotriva otrăvurilor, posedării demonice, atacului elfilor și a altor forțe invizibile
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
conul Ionuță Răutu, stabilit după răpirea Basarabiei la Botoșani, [...] sosit anume de peste graniță etc. Nu puteau lipsi nici popa Vasile și dascălul Andronache, responsabili cu ceremonia botezării, dar nici Lemeș, evreul lautar din Bălți, responsabil cu petrecerea ce urma ceremoniei creștinării. Intenția vizibilă a autorului este de a ne prezenta situația boierimii basarabene. De o parte erau vîrstnicii, care În astfel de momente Își aminteau că sînt moldoveni; Însuși mareșalul nobilimii uitîndu-și fumurile de mareșal al nobilimii din Împărăția rusă, Îi
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
politice a imaginarului colectiv, relativ coerent și unitar, cu numeroase aspecte comune între fazele sale istorice. Acest fapt derivă, pe de o parte, din teoriile despre organizarea cetății prezente în discursul antic, pe de altă parte, din evenimentul istoric al creștinării imperiului roman. Textele filosofice grecești nu au exercitat o influență directă asupra viziunii colective despre putere și nici asupra exercițiului politic, dar, pentru că au marcat gândirea ulterioară, fie în direcția neoplatonismului, fie a filosofiei stoice, fie a creștinismului timpuriu (sinteza
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
botezat familii întregi de convertiți: „casa lui Ștefana”, a temnicerului din Filipi, a Lidiei (Fap. 16, 14-15, 30-34; 1 Cor. 1, 16) etc. Cu alte cuvinte, nou-născuții și copiii puteau fi botezați ori odată cu părinții lor, ori mai târziu, după creștinarea părinților lor. O altă operă ce face referire la pedobaptism este Apologia lui Aristide. Ea a fost scrisă probabil în timpul domniei împăratului Adrian (117-138). Aristide dezbate în amănunt viața morală și socială a creștinilor din timpul său, ca manifestare practică
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
barbarilor din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tâlharilor care bântuiau prin acea regiune (cf. Carme 17, 245 sq.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Ulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 nu pentru că ar fi fost episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau deja în regiunile unde locuiau goții, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai era cel din vremea lui Traian, și de aceea problemei barbarilor i-au fost găsite diverse soluții. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încât, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. În ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o problemă dificilă și foarte discutată; știm ceva mai mult despre goți care se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. În acest nou context social și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stat apoi în Egipt și a fost trimis ulterior ca episcop în Etiopia. S-ar fi dus după aceea în Arabia Felix, unde ar fi obținut multe succese în convertirea iudeilor la creștinism. Această poveste ar putea fi legată de creștinarea omeriților din Yemen, intrați sub stăpânirea etiopienilor în epoca lui Justinian. Dar nu putem fi siguri nici măcar că Gregențiu a existat. Pe noi ne interesează aici în măsura în care a fost vehiculată sub numele său scrierea intitulată Legile omeriților (al cărei început
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
franceză, abandonând practicile ocupaționale tradiționale și preluând modul de gospodărire propriu al sașilor. * Difuziunea forțată apare atunci când o cultură subjugă o altă cultură (prin cucerire sau aducerea în starea de sclavie) și când obiceiurile sunt impuse prin forță populației cucerite. Creștinarea forțată a populației indigene din cele două Americi de către spanioli, francezi, englezi și portughezi. * Difuziunea indirectă presupune transmiterea unor obiceiuri și practici culturale în mod indirect, printr-un intermediar, întrucât între prima și ultima cultură nu există un contact direct
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
bulgar, condus de o elită turcofonă, dar care s-a impus peste o populație slavă, a reușit să pătrundă adânc în Balcani. S-a extins îndeosebi spre sudul peninsulei în detrimentul Imperiului bizantin. Într-un astfel de context, poate fi explicată creștinarea slavilor, de către frații Chiril și Metodiu, ca petrecându-se undeva mult spre miazăzi, respectiv în zona Salonicului. După victoria de la Kleidion asupra țaratului bulgar, Bizanțul și-a recuperate teritoriile, reușind fie să asimileze din populația slavă, fie să o împingă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]