16,921 matches
-
are mai multă forță decât lucrurile elaborate”7), simboluri ce transcriu propria condiție de ficționar într-o lume ce-și ascunde sub straturile de reprezentări, metafore și mituri realitatea intimă. Niște falsuri cu pretenții de sens. Dacă acceptăm existența unui Creator, atunci conceptul trebuie resemantizat. Creatorul ca ficționar de la gradul 2 în sus, care creează mituri după mituri, care rescrie cópii după cópii, căci instrumentele pe care le are la îndemână: arta, limbajul, știința nu sunt altceva decât simboluri variate nu
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
lucrurile elaborate”7), simboluri ce transcriu propria condiție de ficționar într-o lume ce-și ascunde sub straturile de reprezentări, metafore și mituri realitatea intimă. Niște falsuri cu pretenții de sens. Dacă acceptăm existența unui Creator, atunci conceptul trebuie resemantizat. Creatorul ca ficționar de la gradul 2 în sus, care creează mituri după mituri, care rescrie cópii după cópii, căci instrumentele pe care le are la îndemână: arta, limbajul, știința nu sunt altceva decât simboluri variate nu din realitate, ci din reprezentările
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
cele mai puternice idei ale postmodernismului. Borges merge și mai departe decât structuraliștii: nu doar moartea autorului, ci chiar moartea autorilor. Paradoxal, scriitorul argentinian scoate astfel literatura din câmpul de interferență al oricăror teorii ce-i prezic moartea. Căci depersonalizarea creatorului cu biografie, al autorului istoric presupune înnobilarea așa-zis transcendentală a oricărei creații artistice căreia îi lipsește însă tocmai iluminarea prin revelație. O concesie stranie între formația intelectuală clasică a lui Borges și previziunile, intuițiile postmoderne. Borges adaugă deseori „tocmai
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
înșelătoarelor ei chipuri. Scepticismul postmodernist își găsește în Borges cel mai strălucit precursor. De aici și analogia borgesiană dintre a descoperi, a aminti și a inventa. Borges este un iluzionist, butaforia lui e intens colorată, dar goală. Singura opțiune a creatorului este acceptarea existenței în și prin irealități („Să facem ceea ce nici un idealist n-a făcut; să căutăm irealități care să confirme caracterul halucinant al lumii” - Alte căutări). Această nouă condiție - inedită prin conștientizarea ei - este exprimată perfect de Jaime Alazraki
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
12), literatura nefiind altceva decât „iminența unei revelații care nu se produce”. Mai important i se pare, folosind vorbele lui Thomas de Quincey, descoperirea unei noi probleme decât soluția uneia mai vechi. Ficțiuni, Artificii, Căutări... sunt oare acestea titlurile unui creator resemnat?
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
în contextul literar al momentului, nu doar împrospătarea universului imaginar, pe care-l dorea adus la zi, adică în sincronie cu pulsul epocii mașiniste și ritmurile ei mecanice, în opoziție însă cu aceeași gramatică și logică nu de mult ironizate: “Creatorul nou a dărâmat deci și regulile cunoscute ale gramaticii. Imaginea nouă a creat și o construcție nouă. Și cât de admirabile imagini rezultă uneori din o greșeală de gramatică” - scria el într-un articol de referință, intitulat chiar Gramatică (în
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
sunteți însetate, coline și munți ca să vă găsiți adăpost în ele arbori, înalți ca să vă faceți acolo cuiburile; și fiindcă nu știți nici să coaseți nici să toarceți, tot El vă procură vestmintele trebuincioase atât vouă cât și odraslelor voastre. Creatorul v-o fi iubind pe voi mult de tot, dacă vă face atâtea favoruri! Astfel, dragele mele surori, nu fiți ingrate, ci sărbătoriți neîncetat, aduceți laude Celui ce vă copleșește cu atâtea faceri de bine... (27 0ct. 2003, Paris) Unul
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
o ingenioasă carte gen mozaic venețian - poezii, poeme, identificări biografice, microsioane lirice, pasteluri, fabule, caligrafii ale unui homo ludens, surprins În perioade diferite ale vieții (copilărie, adolescență, tânăr, vârstnic - cu Întrebări și enigme). Peste toate, se arcuiește sensul gândurilor unui creator (trăitor În două culturi), care vede și aude În imediatul canadian, altoit, fără drept de tăgadă, pe o matrice românească indubitabilă. Aflat la o vârstă a acumulărilor, a distilării sau a evaluării lor (născut la 7 iulie 1947, În comuna
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
literaturii „generației ’80”, inclus în analiza prozei lui Mircea Nedelciu: „Noua proză - și Mircea Nedelciu este unul dintre exponenții ei, poate cel mai marcant în această direcție - inversează raporturile «clasice», le contestă și, implicit creează o altă figură a «spiritului creator»: pe scurt, coborîrea se petrece în literatură unde autorul vine însoțit de un număr de persoane care, singure, vor decide dacă și, mai ales, cum vor deveni personaje: e o «coborîre care nu se mai termină» a vieții în literatură
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
Oglinzi ale invizibilului/ Miroirs de l'invisible, pentru a aduce în discuție și conotațiile exploatate de marketingul comercial pentru cateva simboluri brîncușiene: "În anii din urmă, formele imaginate de artist s-au Ťreîncarnatť în obiecte de consum investite, în intenția creatorilor lor, cu o plus-valoare de ordinul inefabilului, grație referinței la universul Brâncuși: gentile de damă Nina Ricci, montate pe o pagină de publicitate că două elemente ale Coloanei fără sfârșit; Torsul de bărbat, ca flacon pentru parfumul NEMO de Cacharel
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Starck în periuța de dinți; Coloana, imitata în creația de lampadare sau de socluri de lampă; Coloana, din nou, reprodusa pe o cutie de medicamente ce promit ridicarea la zenit a potentei masculine; în sfârșit, un bloc-notes Brâncuși, realizat de creatorul de obiecte Peter Larsen plecând de la soclurile zimțate ale artistului. Toate acestea sunt o demonstrație strălucită a faptului că formele aduse pe lume de Brâncuși au intrat de pe acum în memoria vizuală a modernității, dar și că fenomenul este însoțit
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
există decât pe scena artei. Căci acesta este sensul vieții lui Nicolae Breban: Opera, Creația monumentală. Nu viața, ci "construcția magistrală a Vieții și a Ființei". De aceea opera lui Breban ia fața comunismului în aceste memorii în care umanismul creatorului ar fi trebuit să-i învingă pe fiecare pagină vanitatea. Abia acela ar fi fost semnul unui scriitor cu adevărat mare. Sensul vieții este cea mai slabă carte a lui Nicolae Breban și nicidecum un op autobiografic incitant, care să
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
primarul Craiovei, și Tudor Nedelcea care nu-și poate reține extazul liric și-l numește încă din titlu "dumnezeescul poet". l Revista ARGEȘ, nr. 1(271). Jean Dumitrașcu ne sfătuiește cu aplomb: "Eminescu trebuie urmat și ca om de către orice creator (și nu numai). Avem de învățat de la poetul național cum poți fi român adevărat, cum te poți pregăti la școli străine, asimilând ce are mai bun lumea, pentru a turna, în limba ta și acasă la tine, o nouă simțire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în universuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
Săndulescu împrumută sintagma "puncte lucii" pentru titlul volumului său de comentarii, Acele puncte lucii...Să fie critica un "fascicol de lumină" orientat spre operă, să aibe ea menirea de a limpezi semnificații ascunse într-un text, obscure chiar și pentru creatorul său? Este posibil ca autorul să fi privit lucrurile în acest fel. Volumul însumează recenzii și articole critice "despre scriitori români de înaltă valoare și despre critici literari de largă audiență." Mai lipsește "larga respirație" și setul ar fi complet
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
dar și să suporte o suită de dispariții ireparabile, de intrări și ieșiri pe o poartă pe unde se părăsește realitatea pentru a se pătrunde într-o existență ne-explorată care seamănă a vis. Intrări și ieșiri prin care orice creator și-a exercitat dreptul la geniu, la imaginațiile lui bizare, la magnificele sale extravaganțe. Nu e musai ca un compozitor să fie exclusiv pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Dimpotrivă, practica muzicală, cel puțin a ultimului veac, a promovat specia
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
și-a exercitat dreptul la geniu, la imaginațiile lui bizare, la magnificele sale extravaganțe. Nu e musai ca un compozitor să fie exclusiv pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Dimpotrivă, practica muzicală, cel puțin a ultimului veac, a promovat specia creatorului cameleonic, în stare să gliseze amiabil, pe parcursul existenței sale componistice, de la o ipostază la alta a călătorului. Aceasta chiar dacă istoria muzicii savante a afișat o consecuție de modele (sau de mode) ale compozitorului-călător, modele (sau mode) ce au purtat în
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
sau în Plăinești, în fieful Niculeștilor aprigi, de unde provenea nu mai puțin apriga mamă a artistului de mai târziu. Cea care ținea morțiș să-l vadă pe adolescentul Mihai Berechet medic militar - în ciuda inaptitudinilor acestuia. Mihai Berechet este un veritabil creator de atmosferă. El surprinde admirabil spiritul epocii dinainte de război într-un oraș cosmopolit ca Brăila: "un port în plină efervescență în acei ani de după primul război", "Lume cosmopolită de armatori cerealiști și negustori bogați de toate neamurile." Și domnii cu
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
a gîndurilor, de a face ce nu place, de a nu face ceea ce place". Relaxări ale unei lumi rezonabil așezate! La noi, jocul de-a morala a fost (și este, în continuare!) un joc cinic. Ana Blandiana e unul din creatorii care și-au asumat reflex estetica, înțelegînd că e singura cale onestă de-a se realiza printr-o disociere atît față de odiosul "realism-socialist", cît și față de feluritele compromisuri ale fazei național-comunismului. Specificul lirismului d-sale îl alcătuiește o viziune a
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
rădăcinile malefice ale dezumanizării și alienării totalitarismului comunist, transpuse în romanul "1984"? Exemplele pot fi continuate. Arta nu poate fi morală sau imorală, - arta nu se realizează cu bune intenții - dar nu este posibil să facem abstracție de raportul dintre creator și creație. "Primatul esteticului" nu este altceva decît o strategie prin care se încearcă în mod ipocrit ascunderea compromisurilor pe care le-au făcut unii scriitori cu Puterea dinainte și după '90. Deci! Să începem cu... începutul, adică cu "autorul
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
operelor, curățindu-le de straturile frazeologiei respectuos-didactice, ale truismelor pe cît de "admirative" pe atît de parazitare. E nevoie, o nevoie presantă, de-a împrospăta periodic abordarea critică a trecutului. Căci, în pofida impresiei, că "totul s-a spus" în legătură cu un creator, rămîn totdeauna piste necercetate, raporturi ori măcar nuanțe inedite în structura creației sale, pe care un analist înzestrat e capabil a le pune în valoare. Caracterul exhaustiv al unei cercetări n-ar putea fi decît o iluzie. E tocmai ceea ce
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
de ficționalizare a memoriilor lovinesciene, având drept consecință denaturarea portretelor, inautenticitatea lor, invenția în marginea realității până la calomnie. Semnalul critic al prozatorului ar merita comentat mai pe larg, ca un efect de falsificare a realității sociale și morale în procesul "creator" al oricăror memorii, susceptibile de lipsă de exactitate și de onestitate. Narcisismul memoriilor lovinesciene face ca autorul să denunțe numai vanitatea altora, dar nu și vanitatea proprie, prezentă în germene în chiar numele său "Eugeniu", ascuns zadarnic sub inițiala E.
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
am străbătut niciodată așa. Din centru spre margine, de la kilometrul zero, la Mîntuleasa, Pache Protopopescu, Obor, Lacul Tei și retur. E dramatismul poetic al lui Cristian Popescu, înăuntru și afară. Bucurii, euforii, bahice și nu numai, boieri și aurolaci, angoase, creatori, familia, scrisul, Arta Popescu, iubiri, iubite. Ca și pe stradă. Lumi care se pot urmări în oglindă, de multe ori. Chiar și burțile sau speculațiile pe care le face spectacolul mi se par timpi necesari de aduceri aminte. Toată lumea asta
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
astfel unei abisale nevoi de ordine și rînduială. Avea dreptate Spengler atunci cînd afirma că implantarea în teoretic duce inevitabil la decadență, la abstractizarea speculativă a valorilor și, implicit, la de-concretizarea lor. A încerca să-ți salvezi condiția de creator, conjugînd substantivul operei cu verbul teoretizării, înseamnă, în ordine componistică, derogarea de la menirea principală: aceea de a face sunetele să cuvînteze și nu de a determina cuvintele să sune. Incitantele și spectaculoasele piruete metafizice ori estetice, detentele explicative și testimoniale
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
Pia Brînzeu Într-o frumoasă seară de noiembrie, timișorenii au participat la premiera de excepție a unei piese simfonice zămislită din forța conjugată a doi mari creatori: compozitorul Remus Georgescu și sculptorul Peter Jecza. Mângâind cu ochiul formele și volumele în bronz expuse de Peter Jecza, Remus Georgescu le-a auzit vibrația sonoră și le-a transpus în sunete: astfel s-a născut "Triade. Sculpturi dintr-o
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]