286 matches
-
soldații lui, cât și de vitellieni. Continuă să înainteze până când fu sigur de victorie. Când văzu însemnele legiunilor Rapax și Italica, atacă liniile inamice, stricându-le alinierea, și îi fugări pe vitellieni. În cele din urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă mai bine chipul generalului. Barba nerasă îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă mai bine chipul generalului. Barba nerasă îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de bătălie de lângă Cremona, acoperit de cadavre sub cerul de octombrie. În lumina blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă o adunare și îi convinse pe soldați, care erau prea obosiți și înfometați, să amâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
octombrie. În lumina blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă o adunare și îi convinse pe soldați, care erau prea obosiți și înfometați, să amâne pentru a doua zi atacul asupra Cremonei, unde se refugiaseră vitellienii. Dar Titus și Errius se întoarseră dintr-un raid cu câțiva cremonezi pe care-i prinseseră în afara zidurilor orașului. Aceștia povestiră, înspăimântați, că în ajutorul vitellienilor soseau de la Hostilia nu mai puțin de opt legiuni. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cele mai multe erau ale dușmanilor. Auzi strigătele victorioase ale soldaților sirieni care, potrivit cultului lor, salutau soarele - zeul soare, Sol Invictus - ce răsărise și risipea negura. În clipa aceea, armata lui Antonius rupse rândurile inamice și începu măcelul. Supraviețuitorii fugiră spre Cremona, trecură de valul de pământ din fața zidurilor cetății și intrară pe porțile pe care cremonezii le lăsaseră deschise. Porțile fură închise după ce intrară cu toții. Bătălia fusese câștigată de Antonius Primus, care acum lua cu asalt zidurile, încercând să cucerească orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
signiferi, pentru ca toți soldații să știe că bătălia se sfârșise și că învinseseră. Titus îi ridică ușor capul, ca să-i umezească buzele uscate cu apă și vin. Cu un gest obosit, Antonius împinse cupa. — Opriți atacul!... Se predau. Văzu porțile Cremonei deschizându-se. Ofițerii vitellieni ieșiră ducând însemnele, gata să le predea. Soldații îi urmau cu privirile în pământ, în insultele învingătorilor. Apăru și Caecina; lanțurile de la mâini și de la picioare străluceau în lumina soarelui. Mândru și disprețuitor, striga în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Arrius Varus. Cei doi își strânseră mâinile, uniți în cultul lui Mithra. — Am învins. Antonius zâmbi ușor. Nu era un surâs de mândrie, ci de ușurare. — A fost o victorie nemaipomenită. Când am văzut bucățile de pânză albă pe zidurile Cremonei... când i-am văzut pe generalii vitellieni ieșind pe porți și pe Caecina în lanțuri... când am înțeles că am învins cu adevărat, i-am mulțumit zeului nostru. El ne-a apărat, el ne-a purtat spre victorie. Cinci legiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așeză în fața lui. — Nu înțeleg, spuse Antonius privind în jur. Pe noi patru ne unește pactul sacru al zeului nostru, care e un exemplu de forță bărbătească și de eroism... Deodată izbucni: — Nici unul dintre voi nu are curaj să vorbească? — Cremona, zise Titus, aplecându-se spre el. Tu erai pe moarte, iar soldații tăi... Soldații mei? îl întrerupse Antonius furios. Cei pe care îi numești soldații mei ți-au fost tovarăși de arme... Au fost cei mai credincioși aliați în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldați au dat năvală în cel mai frumos și mai bogat oraș italic, care în trecut a respins nu o dată hoardele galilor, care a rezistat în fața lui Hannibal când a ajuns aici cu elefanții lui, după ce a trecut peste Alpes... — Cremona, care l-a susținut pe Brutus împotriva lui Caesar și pe Marcus Antonius împotriva lui Augustus... Nu uita asta. Și apoi l-a susținut pe Vitellius împotriva lui Otho... Nu uita asta, mai ales! Glasul lui Antonius era șfichiuitor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius împotriva lui Otho... Nu uita asta, mai ales! Glasul lui Antonius era șfichiuitor ca un bici. Ei bine, ce s-a întâmplat? — ...un oraș cu case cu o arhitectură superbă, plin de temple, sanctuare, piețe și școli faimoase... La Cremona a învățat și poetul Vergilius... — Ce s-a întâmplat? întrebă din nou Antonius. — Ei bine, Antonius... pe când tu zăceai în cortul ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au dat năvală în Cremona. Au siluit femei, au ucis, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sanctuare, piețe și școli faimoase... La Cremona a învățat și poetul Vergilius... — Ce s-a întâmplat? întrebă din nou Antonius. — Ei bine, Antonius... pe când tu zăceai în cortul ăsta și te luptai cu moartea, soldații noștri au dat năvală în Cremona. Au siluit femei, au ucis, au jefuit casele, au furat bani, obiecte de cult din temple, aur... Au devastat locuințele una după alta, căutând cine știe ce comori... Au omorât bărbați, femei, bătrâni, copii... Antonius își ascunse fața în mâini. — De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noștri îl ridicau, cremonezii aruncau în ei cu verdețuri putrezite, îi insultau și îi umileau? Uiți că aici a organizat Caecina luptele de gladiatori în cinstea lui Vitellius și că Valerius a trebuit să lupte? Soldații noștri au intrat în Cremona orbiți de ură și au vrut să se răzbune. Caecina a ales de două ori orașul ăsta ca bază de operațiuni, și de fiecare dată a fost primit cu brațele deschise. Cremonezii au fost întotdeauna de partea lui Vitellius: au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și de fiecare dată a fost primit cu brațele deschise. Cremonezii au fost întotdeauna de partea lui Vitellius: au dat armatei sale alimente, s-au alăturat soldaților în luptă... Până și femeile lor au luptat ca niște tigroaice împotriva noastră. Cremona nu a luat parte la luptele externe, dar în războaiele civile a luat întotdeauna poziție și a plătit scump... De data asta a fost împotriva noastră. — Încerci să justifici cruzimea armatei noastre? întrebă Titus cu ochii în lacrimi. — Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trezit invidia celor mulți. Dar tu, Allius Cerpicus, și tu, Vinicius Crulpus, știți că noi nu depindem de nimeni. A noastră e victoria, a noastră responsabilitatea ce decurge din ea. Asta înseamnă că Roma va avea aceeași soartă ca și Cremona? întrebă Allius cu glas molcom; cuvintele lui erau însă mușcătoare. Antonius izbucni: — Eu voi lupta să pun Roma la picioarele împăratului meu, nu s-o distrug. Și eu i-am trimis mesaje lui Vitellius, cerându-i să abdice. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că avea să lupte cu Skorpius - ordinul împăratului îi fusese comunicat solemn cu o zi în urmă, de către mai-marele instructorilor de la Ludus -, o mână înghețată părea să-i strângă stomacul. Senzația aceea îl irita. De când îl învinsese pe Flamma la Cremona, arena nu-l mai înspăimânta. Și învinsese de fiecare dată. — Vestea că vei lupta cu Skorpius face mai multă vâlvă decât orice altă știre politică. Marcus veni lângă Valerius să verifice dacă toate detaliile echipamentului său erau perfecte. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scris că tu ai pornit cu legiunile din Pannonia și Maesia, că tu ai trecut peste Alpes, că tu ai învins la Bedriacum, alungând dușmanii împreună cu soldații tăi călare, și că ai cucerit Italia. I-ai spus că nenorocirile de la Cremona se numără printre ororile războiului civil. Ai scris că nu vrei să știrbești cu nimic gloria lui Mucianus, dar că tu lupți pentru împăratul tău cu faptele, nu prin mesaje și rapoarte. În încheiere, spui că, datorită ție, toți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
proastă în fața lui Vespasianus te vor acuza că nu ai așteptat ordinul lui ca să treci peste Alpes. Te vor acuza că l-ai pus pe Julius Civilis să-i ridice pe batavi împotriva Romei și îți vor imputa nenorocirile de la Cremona. Te vor acuza că te-ai oprit la Ocriculum exact când nu trebuia, ca să sărbătorești Saturnaliile, și că l-ai lăsat astfel pe Flavius Sabinus în mâinile lui Vitellius, că din cauza ta a ars Capitolium-ul... — Deci în loc să-mi fie recunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gât de cureaua din piele când soldații erau susținuți sau trași în spate de tovarășii lor (vezi Mutatio ordinis). Bedriacum: localitate care nu poate fi identificată cu certitudine (poate Calvatone), situată la sud-vest de Verona și la 25 km de Cremona, spre Ostiglia. Bracae: pantaloni strâmți din piele groasă de vițel; nu trebuie confundați cu bracae celte sau barbare, care erau mai lungi și mai largi. Aveau rolul de a-i apăra pe soldați de frig și, mai ales, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
decât un joc secund în mări apus.” Rigoarea și cizelura formei devin pandantul obligatoriu al unui cosmos armonic, ale cărui principii sunt lumina (solară) și muzica, euritmia. „Panta clasică din miazăzi” coexistă cu melosul și plasticitatea divină a „viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată cu scrupul prozodic: „Vioara-i ca din lemn de trandafiri / și are umăr suplu ca Madona. // Cioplindu-și-o cu mâinile subțiri, / neîntrecutul meșter din Cremona, / încă-nainte de-a o isprăvi, / i-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
cu melosul și plasticitatea divină a „viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată cu scrupul prozodic: „Vioara-i ca din lemn de trandafiri / și are umăr suplu ca Madona. // Cioplindu-și-o cu mâinile subțiri, / neîntrecutul meșter din Cremona, / încă-nainte de-a o isprăvi, / i-a ascultat în vise melodia. Cu dălți subțiri a rotunjit-o și / cu-amurguri dulci i-a poleit cutia.” Tentația zborului în azur (cu sugestii din simboliști) se înscrie de data aceasta într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
Neglijarea Imperiului s-a datorat și politicii italiene a acestui suveran și, în mod egal, a succesorilor săi. Ei au încercat să organizeze și aici instituții ale statului de stări. În anul 1156, Frederic I a convocat o Adunare la Cremona, iar doi ani mai târziu, Dieta de la Roncaglia (1158). Urmașul său, Frederic al II-lea, și-a stabilit reședința la Neapole, în sudul Italiei, de unde dorea să conducă regatul. Prin Constituțiile de la Melfi (1231) a instituit convocarea periodică a Dietelor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
înlocuit cu fratele Elia. În același capitul, a fost exonerat și fratele englez Ioan din Reading, ministru [provincial] al Saxoniei, și a fost înlocuit cu fratele Ioan din Pian del Carpine. Fratele Leonard, custodele Saxoniei, a murit în timpul călătoriei la Cremona, orașul său, în timp ce se întorcea de la capitul, și a fost înlocuit cu fratele Bartolomeu de Höxter. Fratele Elia, după ce a fost numit ministru general, dorind să finalizeze lucrările începute la biserica pe care o construia în cinstea Sfântului Francisc, a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în care am trăit mulți ani, ca preot și predicator, am văzut multe lucruri și am locuit în multe provincii și am învățat multe lucruri (p. 53). ...M-a acceptat în Ordin fratele Elia, pe când se afla în călătorie spre Cremona pentru a-l întâlni pe împărat, trimis de papa Grigore al IX-lea, în anul 1238. ...Atunci tatăl meu s-a dus la Assisi, unde locuia fratele Elia, și a încredințat ministrului general scrisoarea împăratului, care începea astfel: Pentru a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de Adam, din orașul Parma, am intrat în Ordinul Fraților Minori. Era 4 februarie, sărbătoarea Sfântului Gilbert. Am fost acceptat în seara ajunului Sfintei Agata, chiar în orașul meu, de către ministrul general, fratele Elia. Acesta se afla în călătorie spre Cremona, ca delegat al papei Grigore al IX-lea către împărat, el fiind prieten apropiat cu amândoi. Un ambasador foarte oportun, fiindcă, așa cum spune Sfântul Grigore: Atunci când este trimisă o persoană care displace și jignește, sufletul celui care este deja supărat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
arătat cu degetul ca un nemernic și diabolic. Dar ceea ce contează mai mult este faptul că, în timp de doar câteva zile, se abătea asupra acestuia o nenorocire: ori murea, ori se îmbolnăvea foarte grav. Doar Pellavicino, ce guverna la Cremona nu a vrut, împreună cu cremonezii săi, să accepte acea mare binecuvântare și pietate... (p. 675-676). În același an, trebuia să înceapă împlinirea doctrinei abatelui Ioachim, care împarte lumea în trei ere. În prima, acționase Tatăl, prin intermediul patriarhilor și al fiilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
patrimoniu cultural, iar principalele areale de concetrare a centrelor urbane preferate de turiști sunt: Roma cu Vaticanul și împrejurimile; Toscana (Florența, Siena, Pistoia, Arezzo, Volterra, Lucca, Pisa); Umbria (Perugia, Assissi, Gubbio, Spoleto, Orvieto); zona Câmpiei Padului (Mantova, Parma, Modena, Pavia, Cremona, Bergamo, Verona, Bologna sau mari orașe: Torino, Milano). Întrucât patrimoniul turistic cultural al acestor orașe este imens, se vor trece în revistă doar câteva dintre aceste centre turistice urbane. * Roma este unul dintre cele mai frumoase orașe din Europa și
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]