410 matches
-
și după o conversație fără subiect cu contesa, cei doi rămăseseră puțin În urma trăsurii, discutând aprins. Se apropia seara, iar drumeții Începeau să tragă la hanuri. Se opriră cu toții la un han ce semăna cu o fortăreață: ziduri Înalte, cu creneluri, ferestre mici, prin care cu greu puteai zări vreo mișcare În interior. Camerele erau și ele mici, dar curate. Moș Onofrei rămase În curte să deshame caii, când auzi În spatele lui o șoaptă: - Lasă caii, moș Onofrei, și cheamă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
drumurile de negustori, acum pustii, depășiseră caravane adormite și ascultaseră clopotele de vecernie ale mănăstirilor. Nicăieri, nici o urmă de năvală străină. Și totuși, pentru căpitan, senzația primejdiei creștea. Era, poate, o uneltire de curte. - Garda Măriei Sale! Deschideți! strigă căpitanul spre creneluri, trecând podul lăsat peste șanțul de apărare. O cușmă se ivi deasupra porții. - Apăi, dacă ești garda Măriei Sale, de ce păcatele nu ești cu Măria Sa?... mormăi oșteanul morocănos. Stăi numa... După câteva clipe, o voce strigă de la crenel: - Sunt stegarul Balotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
strigă căpitanul spre creneluri, trecând podul lăsat peste șanțul de apărare. O cușmă se ivi deasupra porții. - Apăi, dacă ești garda Măriei Sale, de ce păcatele nu ești cu Măria Sa?... mormăi oșteanul morocănos. Stăi numa... După câteva clipe, o voce strigă de la crenel: - Sunt stegarul Balotă, șeful pazei! Ascult! - Iisus! strigă Oană parola zilei. - Deschideți! porunci stegarul. Mai repede! Porțile se deschiseră cu un scârțâit prelung, iar călăreții intrară În curtea cetății. Oană sări din șa și urcă În fugă treptele spre camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zorii. - Mai e până În zori... spuse căpitanul, Întorcându-se și mergând repede, cu dreapta pe mânerul sabiei. Nu găsi decât liniștea, liniște de noapte cu stele aprinse, cu miros de fân cosit și cu adieri de toamnă apropiată. Urcă la creneluri, Întâmpinat de stegarul Balotă. - Nimic? Îl Întrebă. - Liniște deplină! răspunse acesta, asemenea spătarului Albu, păzitor al somnului Măriei Sale. De sus, noaptea moldovenească nu era decât puzderie de stele deasupra murmurului Încet al codrului. Lume de dealuri molcome și doinite. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ordine scurte. Afară se auziră pași repezi, zgomot de scuturi și de zale, nechezat de cai. Un grup de călăreți ieși din cetate la posturile de veghe din jurul târgului. Se auzi zornăit de arme pe scări, la donjoane și la creneluri. Apoi, zgomotele se apropiară. Ștefan deschise larg ușa spătăriei și văzu cum oșteni În mantiile albe cu semnul scutului și al spadei ocupă coridoarele palatului, blochează intrările și se fac pavăză În jurul odăii În care se ține sfatul. Pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Pe fereastra odăii se puteau vedea alți oșteni, răsăriți parcă de nicăieri, Închizând cu trupurile lor leite, În zale grele, de război, toate căile care duceau spre palatul domnesc. Porțile cetății se Închiseră și ele cu un huruit greu. La creneluri se iviră tunurile și falconetele. Apoi se făcu liniște. Atâți câți mai rămăseseră după plecarea căpitanului Oană, Apărătorii vegheau. * Ștefănel se trezi În hurducăiala măruntă a căruței și deschise puțin pologul, cât să vadă pe unde treceau. Soarele era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doua zi, devenea domn. Din toate aceste Întâmplări, căpitanul Oană nu putea desprinde, totuși, firul unei răzbunări care să ducă până la el. Deocamdată, nici nu mai avea timp de asemenea deslușiri. Seara cobora pe nesimțite deasupra munților Transilvaniei, iar la crenelurile Castelului Bran se aprindeau făclii. Oană se ridică, puse șaua pe cal și se Îndreptă, pe drumul care venea dinspre cetatea Râșnovului, spre porțile castelului. Nu era singur. Doisprezece cavaleri cu mantii albe, purtând semnul scutului și al spadei, călăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
olăcar, călăreți În zonele de câmpie, cu puncte secrete de schimbare de ștafetă sau de Împrospătare de cai. Adunarea se sfârși târziu, când Calea-Lactee se ascunsese În infinitul nopții, iar Luceafărul-de-Ziuă răsărea de după cetinile groase ale brazilor. Oană ieși pe crenelurile castelului, privind umbrele masive ale munților. - S-ar putea spune că e un succes... spuse Angelo, apropiindu-se, și el, de creneluri. - Angelo... sufletul meu se bucură de această Întâlnire, răspunse Oană, Îmbrățișându-l. Acolo, sunt singur. Tot mai singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
când Calea-Lactee se ascunsese În infinitul nopții, iar Luceafărul-de-Ziuă răsărea de după cetinile groase ale brazilor. Oană ieși pe crenelurile castelului, privind umbrele masive ale munților. - S-ar putea spune că e un succes... spuse Angelo, apropiindu-se, și el, de creneluri. - Angelo... sufletul meu se bucură de această Întâlnire, răspunse Oană, Îmbrățișându-l. Acolo, sunt singur. Tot mai singur. - Știu, spuse Angelo cu tristețe. Știu tot ce s-a Întâmplat și Îmi pare rău. Dar e un drum din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fugă incredibilă, drumul spre ruși mi se pare extrem de riscant. Hanatul Crimeii are multe forțe spre nord și est, iar prinderea fugarilor e o chestiune de zile, dacă nu de ore. Oană nu mai spuse nimic. Se sprijini de piatra crenelului, pe care o simțea rece, trecută prin ploi și prin timp, și asupra căreia brațele lui nu aveau nici o putere. Jos, În văi, se așternea ceața. Zorile erau prea aproape pentru ca visele să mai poată prinde viață. Seara de 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
către principii europeni, domnul ieși În curtea mare a cetății, unde cei cinci sute de Apărători Întorși de peste Nistru, aliniați pe două rânduri, așteptau nemișcați. Printre ei, răniții, În frunte cu stegarul Simion, legați În feșe albe, noi. Trâmbițașii de pe creneluri sunară Ieșirea din palat a Măriei Sale. În curtea mare ieșiră și curtenii, boierii Sfatului și invitații, printre care domnița Erina. Apoi se așternu liniștea. Ștefan trecu Încet prin fața luptătorilor, gândindu-se că nu știe ce cuvinte ar putea veni asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cetății. Și cinci sute de săbii scoase din teacă și aduse În dreptul pieptului străluciră, În aceeași fracțiune de secundă, În razele blânde ale soarelui. Ștefan sorbi frumusețea acestei izbucniri ca pe o revărsare de bucurie. Ridică privirea În sus, pe creneluri. Întorși spre zările munților, lângă tunuri, la ferestrele arcașilor, deasupra porților, ceilalți cinci sute de Apărători vegheau. Pentru ei, nu era decât una dintre zilele În care viața voievodului stăruia cu mult dincolo de viețile lor, În depărtările senine ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cavaleri mai avură de mers două ceasuri la trap, căci caii erau prea obosiți pentru continuarea galopului. Intrară pe podul de lemn al Cetății Sucevei când clopotele băteau pentru slujba de dimineață, iar căpitanul Îl chemă pe șeful pazei la creneluri și la porți. Ieși la poruncă hotnogul Calotă, comandant peste pedestrime și sulițași În oastea mare. - Măria Sa? Întrebă Oană, descălecând. - Plecat pentru judecăți În Țara de Jos, răspunse hotnogul. - Mișcări de oști? Unde e spătarul Albu? - Mișcări de oști nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luptători luați de la antrenamente așteptau sub comanda căpitanului Gâlcă. Se alăturară celor din cetate și, la comanda Garda Măriei Sale, la galop, În formație de luptă, se lansară Într-o goană nebună, care ridică până departe praful drumului spre Siret. Deasupra crenelurilor de la poarta mare, hotnogul Calotă se Întrebă, Îngândurat: - Să fie primejdie de moarte asupra Măriei Sale? 6. Atacultc "6. Atacul" 21 mai 1459, Câmpia Nistrului C aravana lui Uzun Hassan formase un careu În care, În cazul unui atac, se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
auzeau doar valurile Mării Marmara, bătând furioase la picioarele donjonului de pază. Deși fereastra era Închisă și focul ardea În cămin, În Încăpere se lăsase frigul. Cei Patru Cuceritori nu spuneau nimic, dar simțeau parcă o mare ușurare. Afară, la creneluri, se auziră pașii santinelelor patrulând, cu bătaia cozii de suliță la sfârșitul fiecărui rond. Noaptea era liniștită, dar o furtună izbucnise undeva În largul mării. Palatul sultanului Mahomed al II-lea se zguduia parcă sub biciuirea rafalelor de vânt rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Hârlău să iasă spre ajutorarea oamenilor, să salveze ce pot. Dar să evite orice ciocnire cu tătarii. Retragere totală În spatele zidurilor. Să plece semnalul! Hotnogul Nechifor, chemat la sfatul domnesc după lupta Împotriva lui Petru Aron, se repezi afară, la creneluri, ca să dea poruncile de semnalizare. - Linie de apărare pe Prut! Două mii de arcași, cinci mii de călăreți. Oastea cea mare se strânge dincoace de Ștefănești, pe Prut. Avangarda, călăreții spătarului al doilea, Filip Pop. În spate, se strânge oastea răzeșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
gradul chunin din grup. Daimyo Ishiro Katsumo a fost ucis, gărzile castelului, la fel. - Numărul adversarilor? - Cincizeci În serviciul de gardă, două sute aflați În rezervă. - Strategia folosită? - Escaladarea zidurilor tenshu 1 cu tehnica ashiko, eliminarea fără arme a gărzilor de pe creneluri, trecerea În incinta exterioară, sotobori, și În cea interioară, uchibori, În grupuri de câte doi, declanșarea exploziei În sala armelor. Eu și Kenzo-san am urcat la nivelul superior, Kenzo a eliminat gărzile prin tehnicile silențioase happo undo2. Eu am pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile Țării de Jos. Pe poarta cetății ieșiră curierii cu câte o escortă de cinci oșteni, dispărând și ei spre nord. Oștenii spătarului Mihail ocupară crenelurile. Poarta se Închise asupra unei așteptări grele. Ziua Începuse parcă demult, dar mai avea până să se sfârșească. Aceeași zi, ora 15.00, malul Dunării - Mai repede! Mai repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață, purtând trupul lui Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea de a renunța la etichetă și de a trece la comunicarea firească Între doi comandanți de oști. Angelo se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pulbere și de foc și, În jurul lor, o mare de cenușă. Și totuși, ceva se Întâmplase. Ceva de o importanță covârșitoare. Cetatea Sucevei nu căzuse. După mai bine de două săptămâni de asediu, după lupte crâncene la porți și la creneluri, după sute de valuri de asalt și mii de ghiulele care măcinaseră o parte din zidurile exterioare, Cetatea Sucevei nu căzuse. Oană nu putea ști dacă celelalte cetăți erau sub asediu, se predaseră sau fuseseră cucerite. Dar Suceava rezista. Contraforții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu glasul ei metalic, ca și când ar fi fost conștient că transporta frânturi din infern. - Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din turn, care Încerca să se uite În jos Întinzând torța printr-un gol al crenelurilor. În lumina crepusculară, șirul de cai și de oameni istoviți era o masă confuză de forme Întunecate. - Și nu mai trageți de timp! Executați ordinele mele imediat! mai strigă poetul. - Du-te naibii! Îi strigă drept răspuns omul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bargello nu reușise să Își Înăbușe un zâmbet. Între timp, atrași de larmă, pe bastioane Începuseră a se Îngrămădi ceilalți soldați din corpul de gardă, care căscând sonor, care zornăind din armuri. Fețe vineții și Încă somnoroase se iveau printre creneluri, azvârlind sudălmi și făcând gesturi obscene În jos. - Deschide poarta, canalie! se hotărî până la urmă să strige bargello, lăsându-se recunoscut. De sus, zbieretele Încetară pe dată, Înlocuite fiind după câteva clipe de zgomotul lanțului dat la o parte. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
expira, corbii se umflau În pene. Trebuia să fie mai precaut. Iar după miezul nopții, avea să fie vital să nu trezească suspiciuni. În momentul acela, arbaletierii, după ce Își terminaseră laborioasele operațiuni de Încărcare, Începuseră să Își lanseze proiectilele spre creneluri și spre ferestruicile deschise În turn. Nu se putea Înțelege spre cine sau spre ce trăgeau, cu excepția câtorva umbre care se Întrezăreau pe sus. După toate nici o căpetenie nu coordona focul, fiecare părea să tragă după bunul plac. Râsete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ceva se fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o mică secțiune a crenelurilor se Înclină cu iuțeală crescândă spre exterior, prăvălindu-se peste capetele asediatorilor cu un bubuit ca de tunet. Dante Încă mai estima efectele tirului executat de arbaletieri. Instinctiv, Îl apucă pe bargello de un umăr, trăgându-l sub o streașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]