716 matches
-
enclavă de rezistență. Să te schimbi pe tine mai curând decât să schimbi ordinea lumii - ideea va deveni formulă sub pana lui Descartes: ea triumfă deja în proiectul epicurian. Când lumea se prăbușește, când cultura veche dispare, în ceas de crepuscul, zorile se vestesc: epicurismul înflorește într-o epocă de declin. Făurirea de sine ca singur și unic răspuns la dezintegrarea unei lumi - iată ceva ce ne face să ne gândim la alte perioade ale istoriei... Inventator al unor noi posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că, în loc să aureoleze o clasă și o orânduire pe care paharnicul le venerează, nu a făcut decât să le zugrăvească, în tente adeseori grotești, crepusculul și destrămarea. SCRIERI: Arhondologia Moldovei, pref. Gh. Ghibănescu, Iași, 1892; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Mircea Anghelescu, postfață Ștefan S. Gorovei, București, 1973. Repere bibliografice: I. Tanoviceanu, Studiu asupra „Arhondologiei” paharnicului Costache Sion, „Arhiva”, 1893, 1-2; Chendi, Scrieri, V, 292-293
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
Prisons, Oxford University Press, 1995. Kirschen, Leonard, Deținut al Justiției Roșii, Editura Enciclopedică, București, 2002. Kotek, Joel; Rigulot, Pierre, Secolul lagărelor, Editura Lucman, București, 2002. Kropotkine, Pierre, Les prisons, Bureaux des Temps Nouveaux, Paris, 1910. Kunstle, Mark; Vincent, Claude, Le crepuscule des prisons, Éditions Julliard, Paris, 1972. Lauderdal, Pat, A Political analysis of deviance, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1980. Lemère, Guy, Anatomie de la prison, Press de l'Université, Montreal, 1990. Leaute, Jacques, Criminologie et science pénitentiaire, PUF, Paris, 1972. Leaute
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
energie sentimentală” (Mircea Opriță). Vremea Mânzului Sec (1991), roman scris înainte de 1989, marchează trecerea lui P. la literatura non-SF. Semnând o prezentare pe coperta a patra, Ov. S. Crohmălniceanu vorbește de „o resuscitare originală a romanului picaresc”; rătăcirile personajelor în crepusculul lipsei de orizont ar justifica o astfel de etichetă. Cartea surprinde, într-un melanj ironic-melancolic, mecanica blazată care ritmează existența în anii ’80. Nimic nu pare să se întâmple, în afara unor nonîntâmplări (rutina unei slujbe inutile), a unor amoruri apatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
și astrologice, cît și de pildă în cele ale fenomenului nașterii. De asemenea, la vechii indieni roata reprezenta adesea timpul simbolic al ciclului solar, reprezentare păstrată pînă în zilele noastre. Istoria omenirii se supune marilor ci-cluri cosmice, cu aurorele și crepusculele lor, cu fazele lor de strălucire și de degenerescentă. Vechiul mit al eternei reîntoarceri, specific deopotrivă universului indo-european și celui semitic, repetiția timpului circular, între vîrste-le omului și cele ale umanității, ilustrează fatalitatea contingenței: aservirea întregii existențe și inspiră pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
asigură o stabilitate plină de amenințări, o securitate plină de frică, o prosperitate plină de sărăcie. Același spirit multicultural, aceeași imoralitate publică, același aer grandios-nihilist, aceeași impresie de sfîrșit de epocă. Așa cum mulți zei au murit atunci și astăzi vedem crepusculul unora nu-miți ideologie, politică, știință, umanism, iluminism, rațiune. Cum arăta Donald Worster, "Epoca noastră este o eră postmodernistă și poststructurală, cînd tot ce părea solid se topeș-te în aer" (în Wall Street Journal, 11.06.1994). În bună măsură, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pe verighetă de la vreo floare culeasă. Se poate ca aceste urme să nu fie decît În Închipuirea simbolică a celui ce-și privește verigheta acum, la un apus de soare, care-și adaugă și el semnificația alegorică la trăirea vreunui crepuscul intim. Amploarea asfințitului și frăgezimea polenului. Poate că verigheta este doar Însemnul logodnei ciudate și trainice a celor două. Multe poeme mimează datarea apelînd la sintagme de notorietate care numesc sărbători consacrate sau zile marcate În calendar de un anume
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu ajutorul unor aripi construite de el însuși, C. pare că intenționează prezentarea unui erou exemplar. Finalul este însă grotesc, nobila aspirație cade în ridicol, iar eroul este compromis definitiv. În romanul Amurg (1967), este înfățișată imaginea unei lumi trăindu-și crepusculul. Narațiunea derulându-se la Scheița și la Paris, reunește o societate internațională în care se intersectează George Enescu, Emil Racoviță, Tonitza, Rodin, Debussy, Anatole France, Monet, Degas. Scriitoarea nu părăsește în totalitate linia prozelor sale anterioare și introduce câteva personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
umană sunt la îndemână noastră"spune Sábato96. Nu avem altă lume, spune Sábato, singura de care suntem responsabili este asta, "singura care ne rânește cu durere și necaz, dar care ne și dă plenitudine; care ne oferă o grădină la crepuscul, atingerea mâinii pe care o iubim; sângele acesta, focul acesta, iubirea această, aceasta așteptare a morții. Dorința această de a transforma viață într-o glie umană"97. Oamenii-personaje din românele lui Sábato sunt "mici absoluturi", desprinse din "Marele Absolut" din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
opera lui Sábato, apare în Tunelul, ca parte a conflictului în relația dintre Castel și María, apoi o întâlnim că declanșator al tragediei în Despre eroi și morminte, problemele Alejandrei provenind din faptul că menținea relații sexuale cu tatăl său. Crepusculul este văzut ca un proces psihic sau ca un moment din viața asociat tristeții, melancoliei, sau a ceva care se apropie de sfârșit. Este un moment intermediar, care s-ar putea asocia la Sábato cu dualitatea rațiune-intuiție, sau cu măsura
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ceva care se apropie de sfârșit. Este un moment intermediar, care s-ar putea asocia la Sábato cu dualitatea rațiune-intuiție, sau cu măsura dreapta, sau cu apocalipsa civilizației, cea anunțată de îngerul exterminator, Abaddón. Și Cioran avea o obsesie pentru crepuscule, în care vedea începutul sfârșitului: "când oamenii nu mai cred în ei înșiși", când apare înțelepciunea și începi să înțelegi. Statuia enormă pe care o descoperă personajul lui Sábato, Fernando, este o zeița imensă (La Gran Deidad), cu corp de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu par a avea vreo legătură cu problema respectivă. Pictorul Ludwig Richter (secolul al-XIX-leaă descrie modul apariției momentului inspirației în timp ce era implicat într o altă activitate: „Într-o zi citeam cu mare interes Legendele germane de Grimm. Cand, la căderea crepusculului, pusei cartea deoparte și mă apropiai de fereastră, compoziția mea, la care nu mă gândisem câtuși de puțin, îmi apăru fără de veste înaintea ochilor, gata terminată și ca si cum trăia singură formă și culoarea. Transportat de încântare, am luat în grabă
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
acea pornire de a obține arta prin cât mai multă sinceritate, prin sacrificarea vanității, a rușinii și a amorului propriu, pentru a cădea în cealaltă vanitate, a realizării artistice. Confesiunile sunt cea mai josnică literatură”.) Cu Lunatecii, roman flamboaiant al crepusculului și declinului, situat în descendența prozei lui J.-K. Huysmans, Oscar Wilde și Mateiu I. Caragiale, scrisul lui V. se întoarce la rădăcinile obscure ale modernismului literar. Implicat în toate tendințele și mișcările de prefacere extrem-modernistă a artei, cochetând chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și Premiul Fundațiilor Regale (1935). Marea vânătoare (1935) accentuează latura simbolist decadentă a poemelor, marcate pe de o parte de un „lirism dezinvolt și spontan” (Ov. S. Crohmălniceanu), iar pe de alta, de sintaxe imagistice insolite: „Columna unui arbore-n crepuscul/ Împrăștie-n fereastră balsamul evocării./ Odihne rubinii în piscină/ Pe luna șoldului Salomeei,/ Și tolăniri pe tigri jupuiți,/ O roabă siriană/ Să-i treacă pântecul regesc/ La rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
cu un deget atinge oceanul cu o mînă tăcerea / din viețile trecute printr-Însul alcătuiește un lanț de revelații”, „În slovă-ntîrzie visul și seva din legumă”, „e o emoție-n vîntul care apleacă trestia”, „o transfuziune pală din mînă În crepuscul”, „vorbele sunt ca lampioane În sărbătoarea pădurii”, „atîtea invizibile călătorii te leagă de-o formă virtuală” etc. etc. pretutindeni sînt căutate interferența, ecoul, reverberația culorii, conjugarea straturilor temporale: Să-ți amesteci cu cioburile ecourilor amintirea și sîngele Atunci În palma
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surîs ca o mănușă, uitat În pian, În fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, PÎnă-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii PÎnă-n părul conducînd În mansarda din flaut, PÎnă-n omida odihnită pe crepusculul mîinii, PÎnă-n versul acesta În care te cînt și te laud. Nici un vers nu este Însă un punct terminus al itinerariului imnic: poezia rămîne deschisă. Un asemenea discurs „infinit” ce-și caută pretextele pretutindeni, pînă la a lăsa impresia de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tril limpezimea sîngelui Din deget izbucnește În jedou curcubeul Din mormînt ploaia se desface ca o păpădie legendară Și Într-o adiere de vînt trec orașele Africei Ca foile calendarului ucis de o mișcare neprevăzută a pupilei Ca Întîlnirea În crepuscul a sălciilor cu portocala de sînge al Îndrăgostiților... Și poate e locul să notăm aici, anticipînd unele considerații privitoare la dinamica imaginii poetice, că ochiul nu vede doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc. a formelor, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Barbismul" se impune Îndeosebi În primele versuri ale Întîiului sonet, În stilul invocativ-exclamativ și În cîteva imagini circulate În Jocul secund, precum cea a "scutului" și a "lutului ars": Ilustre ziduri, mări transfigurate! Și voi, rănite ziduri pe un scut Crepuscul din lut ars, crescut Spre mîini ce-n cer și-aici vor fi curate. O! CÎmpuri fericite. Munți ce-ascut Noi zări... Combustia purificatoare, percepția nouă, aurorală a lumii transfigurate pot trimite la același reper. Geometrizarea formelor naturale notate În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din umbră chipuri și mâini, de a reprezenta scene sordide, umile sau indecente, poate sta alături de maeștri-gravori de talia unor Lasne, Callot, Poilly. Spre deosebire de pictorul Claude Lorrain, cu care se împrietenise la Roma, Meaume evită academismul culorii, refugiindu-se în crepusculul intens al viziunii. Imaginile se smulgeau din tenebra zbuciumului launtric, din tumultul său sufletesc, sub al căror dicteu își plămădise crezul artistic și legenda. Secvențe de adevăr despre viață, opiniile și opera lui Meaume ne sunt oferite de feluriți referenți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din plin viața în banalitatea ei, și alergase tot timpul să prindă mirajul formei și culorii, chiar și în perioada de precară boemă a rodiilor, motiv obsedant al unei serii de tablouri. El merge spre moarte ca spre un calm crepuscul de vară, aproape incapabil să se deconecteze de lume, spre deosebire de Ivan, protagonistul celebrei povestiri a lui Tolstoi, care preferă să se retragă într-o lungă singurătate de reflecție și evaluare, poate pentru prima oară, a celorlalți. În schimb, în jurul lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din trunchiul comun indo-european, sensurile primare ale unor cuvinte s-au uitat, mitologia fiind rezultatul unei „boli a limbajului”. Descinzând din „erori de limbă”, miturile n-ar fi fost altceva decât denumiri voalate ale corpurilor și fenomenelor cerești - soarele, aurora, crepusculul. Îmbrățișată și de unii autori români (At. M. Marienescu, Aron Densușianu, Grigore Silași, George Coșbuc), teoria naturistă a fost aplicată la basmele românești în prefața lui Leo Bachelin la Sept contes roumaines (1894), în care se arată, între altele, că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
cerul nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în comunicațiile prin radio. Crepusculul Crepusculul este fenomenul succesiunii culorilor pe fundalul cerului la trecerea treptată de la întunericul nopții spre lumina zilei și invers de la lumina zilei la întunericul nopții. Datorită rotației Pământului în jurul axei sale avem zilnic o „eclipsă" de Soare denumită noapte, însoțită
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
nocturn. La fel ca în cazul fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise razele de lumină. Acest experiment a adus noi informații despre efectele ionosferei în comunicațiile prin radio. Crepusculul Crepusculul este fenomenul succesiunii culorilor pe fundalul cerului la trecerea treptată de la întunericul nopții spre lumina zilei și invers de la lumina zilei la întunericul nopții. Datorită rotației Pământului în jurul axei sale avem zilnic o „eclipsă" de Soare denumită noapte, însoțită de
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
pe fundalul cerului la trecerea treptată de la întunericul nopții spre lumina zilei și invers de la lumina zilei la întunericul nopții. Datorită rotației Pământului în jurul axei sale avem zilnic o „eclipsă" de Soare denumită noapte, însoțită de două fenomene spectaculoase denumite crepuscule. Dacă Pământului i-ar lipsi atmosfera, Soarele ar răsări și ar apune imediat, am avea o trecere bruscă de la întuneric la lumină și invers. Profităm de o trecere treptată de la lumina zilei la întunericul nopții, printr-o succesiune de culori
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
imediat, am avea o trecere bruscă de la întuneric la lumină și invers. Profităm de o trecere treptată de la lumina zilei la întunericul nopții, printr-o succesiune de culori gingașe ce se perindă pe fundalul cerului. Ziua este astfel străjuită de crepusculul de dimineață (aurora) și crepusculul de seară (amurgul), cele mai importante repere ale timpului pentru om. Cum se explică fenomenul de crepuscul? Seara și dimineața când Soarele se află sub orizontul locului, razele sale nu mai cad pe suprafața Pamatului
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]