408 matches
-
un "haloimăs", "cu figuri", care îi stârnește mila: "Săracul, era mereu necăjit...". În compania lui se plictisește căci: Nu era om de înțeles, cum era să mi-l iau de pe cap? Penciulescu, disprețuitor și arogant, îl consideră „dobitoc", "imbecil", poet "cretin" și lipsit de talent. Imaginea finală, după cum o surprinde Fred , este: În notele din subsolul paginii, autorul îl descrie astfel: În același ton admirativ, continuă: Cu sinceritate se autocaracterizează: Pentru alții Fred este superficial, insensibil, un ins care le poate
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să vă suflați nasul! Mă, cretinilor, parc-ați avea sînge de cucuvaie! Las-că v-aranjez eu, mă, corcituri smolite! țipă acum Îmbunat la perspectiva unei bucurii viitoare. Las-că v-arăt eu vouă cînd v-oi băga-n linia-ntîi și v-oi Înșira În fața nemților să se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd v-oi băga-n linia-ntîi și v-oi Înșira În fața nemților să se-aleagă praful de voi, măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după asta, mă corcituri nenorocite de... maimuță și... cocoașă de cămilă, mă, nemernicilor, mă cretinilor, mă... — Șefule! Nu-mi spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem În văgăuna asta-mpuțită, șefule! se smiorcăi altul. — Vrem să mergem În Franța cu matale! Nu ne lăsa, șefule! Facem orice dacă ne iei cu matale! Cum mă, cretinilor, palavragiilor?! Vedea-v-aș pe toți În iad! Cum dracu’ credeți că mai pot să fac ceva În ultima clipă! țipă el, cuprins de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de energie al populației. — Ascultă! spuse Lanark, o să telefonez la fiecare dintre cei cu numele Wilkins din listă pînă o să... nu! Nu! O să-l sun pe Monboddo și el o să-mi spună numele complet; el mă cunoaște, dacă roboții lui cretini, nu. îmi cer scuze că-i atît de devreme, dar... Ezită, pentru că vocea îi suna din nou neconvingător iar sergentul clătina iar din cap: — Dă-mi voie să dovedesc cine sînt! spuse Lanark înnebunit. Servieta mea e în camera Răutăciosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se înfășură în pături și se întinse pe o platformă într-un colț și adormi. Și acum era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău, prost, ticălos, prost, cretin cretin cretin cretin și prost, prost! Și totul s-a întîmplat tocmai cînd mă consideram un ins cu totul special și minunat! Cum s-a întîmplat? Am vrut să mă întîlnesc cu Wilkins și să discut cu el rațional, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în pături și se întinse pe o platformă într-un colț și adormi. Și acum era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău, prost, ticălos, prost, cretin cretin cretin cretin și prost, prost! Și totul s-a întîmplat tocmai cînd mă consideram un ins cu totul special și minunat! Cum s-a întîmplat? Am vrut să mă întîlnesc cu Wilkins și să discut cu el rațional, dar femeile m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pături și se întinse pe o platformă într-un colț și adormi. Și acum era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău, prost, ticălos, prost, cretin cretin cretin cretin și prost, prost! Și totul s-a întîmplat tocmai cînd mă consideram un ins cu totul special și minunat! Cum s-a întîmplat? Am vrut să mă întîlnesc cu Wilkins și să discut cu el rațional, dar femeile m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
drept, în pământ, însoțite de ușoare chicoteli. „Ce faci ?“, l-am întrebat, punându-i cu blândețe mâna pe umăr. „Bufnesc“, mi-a răspuns el clătinând din cap, pierdut parcă de fericire, dar fără să se oprească din țopăit. „Bătrânul e cretin ?“, l-am întrebat atunci pe domnul Sima. „E senil“, mi-a răspuns acesta. „La vârsta lui, nici nu poate fi altfel; dar te ajută cu vasta lui experiență, mișcându-se în luminosul întuneric al minții îngropate în sine, ca o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mic, tata a murit când nu împlinisem încă doi ani, așa că n-a avut când să mă bată. Pe mine m-a bătut numai mama, care sunt convins că avea sentimente...“. Vizitatoarea mă privea derutată. Nici vorbă că mă socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
e singura soluție. ― Atunci am să-i telefonez. Doru Matei își prinse umerii în căușul palmelor. ― Ai grijă cum vorbești... ― Oh! Bătrâna râse cochet: E suficient să-i spun că vreau să-l văd. ― Scleroză! șopti disprețuitor Popa. Sclerozați și cretini! Sculptorul înfășură tablourile și le introduse în tainiță. Vorbi cu spatele întors: ― Te înșeli, papa! Ai să te convingi în curând... Și-acum, cred că putem merge la culcare. Nu-i răspunse nimeni. Se răsuci surprins. Oamenii îl priveau apăsat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o doneze Voluntarilor Americii, împreună cu alte câteva articole din îmbrăcămintea favorită a lui Ignatius. — Înțelegi, eram atât de copleșit de grosolănia desăvârșită a acelui așa-zis „director“, încât am ieșit pușcă de la el din birou, în mijlocul uneia dintre divagațiile lui cretine și m-am repezit în cea mai apropiată toaletă care s-a nimerit să fie cea a „profesorilor“. În orice caz, mă așezasem într-una din cabine, după ce îmi pusesem canadiana peste partea de sus a ușii când dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-se de ce nu-l putea niciodată mulțumi pe sergent. După plecarea lui, sergentul se întoarse spre un detectiv și-i spuse: — Trimite-ntr-una din serile astea vro doi oameni la Bucuria Nopții. Cineva de acolo se poate să fi fost destul de cretin ca să vorbească cu Mancuso. Da’ lui nu-i spune nimic. Nu vreau să i se recunoască neisprăvitului ăstuia nici un merit. Să rămână deghizat până-mi aduce un individ suspect. Știi că am mai primit azi o plângere împotriva lui Mancuso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar exista mai multe întreprinderi ca Levy Pants, cred că forțele de muncă ale Americii ar fi mai bine adaptate pentru sarcinile lor. Angajatul pe care te poți evident bizui nu este deloc hărțuit. Domnul Gonzalez, „șeful“ meu, deși cam cretin, este totuși destul de amabil. Pare tot timpul îngrijorat, mult prea îngrijorat ca să mai critice felul cum își fac datoria ceilalți. De fapt, e gata să accepte aproape orice și, în consecință, este admirabil de democrat în felul său înapoiat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
globul plin de gunoi al lustrei de sticlă mată. O dată ce i se ceruse unei persoane să pășească în secolul acesta brutal, orice i se putea întâmpla. Peste tot stăteau la pândă capcane ascunse ca Abelman, luptători insipizi pentru demnitatea maură, cretini ca Mancuso, alde Dorian Greene, reporteri de ziare, stripteuze, păsări, fotografii, delincvenți minori, pornografi naziști. Dar mai ales Myrna Minkoff. Va trebui pusă la punct fufa aceea cu miros de mosc. Cumva. Cândva. Va trebui să plătească. Orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu tupeu, cu un fond fiduciar și accent nazal de Newport. Dar, în ciuda aerelor ei aristocratice, nu reușise decât să o pună cu profesorul de tenis, la fel ca toate fraierele cu silicoanedin oraș. Dar se potrivea perfect cu avocatul cretin de lângă ea - acel labă-tristă de Bob Wilson, tipul clasic de la Ivy League, îmbrăcat în costum cu dungulițe și o cămașă încheiată la toți nasturii, cu o cravată cu model în relief și niște pantofi stupizi, cu șireturi și mici perforații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
te ocupi la New York? Întrebă el cu ochii Închiși. Era ciudat că abia acum vorbeau despre lucrurile normale la o Întâlnire normală. — Sunt scriitoare. — Despre ce scrii? — În cea mai mare parte a timpului, despre crime monstruoase și despre știri cretine. — Pentru cine? — Pentru televiziune și reviste. — Pentru televiziune? Ce emisiuni? — Crime and Charisma și Crime at 5 o’clock. — Eu am lansat-o pe prima, pe vremea când eram președintele rețelei, cu ani În urmă. Se uită admirativ la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e minunat, zise Kitty, simțindu-i supărarea. Nu pari prea veselă. Cum a fost la verișoara ta? — Nasol! Iar ne-am certat. — Iaaar? I-am povestit despre cearta mea cu Charlie și mi-a sărit În cap. Doamne, ce călătorie cretină! Un coșmar. Și asta nu e tot. Sunt foarte, foarte speriată. — De cine? — De poliție! murmură ea. — De poliție? repetă Kitty. — Femeia aia din New York mă tot pisează cu telefoanele. S-a dus la poliție. M-au sunat ieri, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Își Întrerupsese lucrul ca editor la primul ei film artistic ca să meargă la L.A., iar această hotărâre o băgase În multe necazuri. Pe lângă faptul că Dana Diamond, clienta ei, o hărțuise cu telefoane zilnice la L.A., mai avusese și ideea cretină de-a suna la poliție. Desert Rose oftă. Polițiștii Îi telefonaseră când era În L.A. și Îi ceruseră să se prezinte imediat la secția din New York, de parcă ar fi fost o criminală. Nemernica de clientă Îi mințise că Desert Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
A, Irlandezul Netrebnic și Ursul Polar. M-am Întors la secția de poliție de pe West 54th Street să-mi ridic telefonul și geanta. Au rămas surprinși să vadă că m-au eliberat. Fitzgerald mi-a adus geanta cu un rânjet cretin, victorios, de parcă ar fi fost de partea mea de la Început. Și mi-a urat mult noroc. Presupun c-ai refuzat te aducă ei acasă, nu? — Da, am venit cu metroul. Kitty văzu chipul fragil al prietenei sale Încordându-se. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
comandată exclusiv de spiritul timpului: „un stil arhitectonic nu ia naștere pe planșa unui arhitect comandat și nu se impune ca mobilele lui Brumărescu, ci e rezultatul necesităților materiale și al efortului colectiv al unei epoci. Stilul impus de edilii cretini pornește și din concepția greșită că neamul românesc și-a trăit epocele de adevărată și mare glorie. Adevărul este că întregul trecut din piesele lui Delavrancea nu valorează cît răstimpul scurt al celor patru ani din care a ieșit statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aici e Ise Sagichō... Aia-i primăria... Gaston a rămas cu fața lipită de fereastră, prea absorbit de ceea ce vedea ca să mai răspundă. Mai deschidea, când și când, gura lui mare de crocodil și râdea de unul singur. Același râs cretin care a scos-o din sărite pe Tomoe de cum l-a zărit pe vapor. Tomoe și-a dat seama că, o dată sosit în Japonia visurilor lui, pe Gaston îl impresiona tot ce vedea pe străzile Yokohamei, atât de diferite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se apucase să Înalțe un vulcan pentru Kevin și apoi construise o pistă pe care să se joace cu acele alge spinoase În formă de cartof și se jucase cu el și Îl lăsase să câștige. Amabilitatea profului În fața fanteziilor cretine ale fratelui ei o debusolase. Era un om atât de simpatic. Colegele ei de clasă erau toate Îndrăgostite de el și sperau ca profesoara titulară să nu se Întoarcă Încă din concediul de maternitate, pentru a-și relua postul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
numele. Voia să știe numele acelui tip. Doar numele, nimic altceva, apoi avea s-o lase În pace. Crezând că va pune capăt astfel - Îi era somn, era trezită de la răsărit -, Emma i-l spuse. Se numea Manilo. Ce nume cretin, izbucni Antonio. Iar ea se Îmbufnă, căci nu-i plăcuse că-l insultase pe bărbatul căruia ea Îi dăruise virginitatea. Tăcerea ei Îl deranjă pe Antonio, care voia să știe cine era acela, colegul de bancă? Un păduchios de licean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
strigă Emma. Era Îngrozită la gândul că Sasha, arheolog și viitor scriitor, ar putea-o considera dependentă de televizor, una de un nivel scăzut, din moment ce În loc să urmărească programul ecologic Raggio Verde al lui Michele Santoro urmărea programul acela măsluit și cretin, atât de populist, destinat unui public mai puțin culturalizat. — Îți jur Sasha că nu-l urmăresc niciodată pe Mister Verità! strigă. O ușă se trânti, se deschise și se izbi din nou. — Prezentatorul e atât de fascinant, spuse Olimpia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]