1,366 matches
-
s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea teorie incoerentă, când o idee Îi veni prin minte. Își aminti de urmele din cripta de la San Giuda, semnele și litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului, asupra profilului său de acvilă. Așadar el fusese cel care coborâse sub pământ, În căutarea forței iradiante a astrelor? Glasul lui răsunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceeași zi, pe la miezul nopții Dante aprinse una din torțele pe care străjerii le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se părea lui, simpla anticipare a unei astfel de stări a lucrurilor ar fi dus la anularea ei și, în consecință, a finalului maiestuos și potrivit cu sine pe care și-l prevăzuse, de a coborî de pe meleagurile vieții direct în criptele pline de genii ale istoriei literaturii. Dar un puști de doisprezece ani care să scrie cu mult mai bine și mai ușor decât o făcea el la această vârstă, asta i se părea pur și simplu o batjocură din partea universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eseuri Po-etica. 1973 - i se decernează Premiul revistei NIN pentru romanul Clepsidra. 1973 - este numit lector de limbă sîrbă și croată la Universitatea din Bordeaux pentru o perioadă de trei ani. 1976 - Îi apare unul dintre cele mai apreciate romane, Criptă pentru Boris Davidović (Grobnica za Borisa Davidoviča). 1978 - publică volumul-pamflet Lecția de anatomie (Čas anatomije). 1980 - este lector la Universitatea din Lille, unde va rămîne timp de patru ani. 1980 - obține premiul orașului Nisa „Grand Aigle d’Or“. 1983 - Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Prosveta din Belgrad Îi publică seria de Opere complete În zece volume: vol. I - Mansarda; vol. II - Psalm 44; vol. III - Suferințe timpurii; vol. IV - Grădină, cenușă; vol. V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X - Enciclopedia morților (Enciklopedija mrtvih). 1984 -marele premiu literar „Ivo Andrić“ pentru volumul de povestiri Enciclopedia morților. 1986 - este distins cu titlul de „Chevalier des Arts et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din călcîie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
XX-lea, zidirea până la acoperiș a fost abandonată și, în timp, s-a risipit și s-a trecut cu plugul pe deasupra. Biserica din zid, armată cu beton, era destinată pentru a fi necropolă pentru familia Rosetti; în interiorul bisericii era o criptă destinată odihnei de veci. Sălașele în documentele medievale din Moldova se vorbește de sălașe de țigani ca robi ai boierilor sau mănăstirilor. Sălașele de țigani nu formau sate separate, locuind pe lângă curțile boierești sau pe lângă mănăstiri, lucrând ca meșteri, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aplecă și acționă un obiect de pe marginea a ceea ce părea să fie o piatră funerară. Se auzi o pocnitură, apoi, cu un efort considerabil, Cecco urni piatra, scoțând la iveală Începutul unei scări care se afunda spre subsol. - E vechea criptă. Aici... Se Întrerupse. Apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umpleau Florența de sânge? Continuă să privească În jur, În acea peșteră a minunățiilor. Lângă un sarcofag, În pardoseală, se deschidea o crăpătură care dădea spre o altă cameră subterană. Se aplecă, coborând lampa În acel spațiu de trecere. Pe sub criptă trecea un coridor larg, cu pereți de cărămidă, care părea să se facă nevăzut către Arno. Fundul era acoperit cu apă. - E o veche cloacă romană. Duce spre vechiul puț din For. Pe aici trece Brandan, când nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răspundă la saluturi. Ajunse la biserică În timp ce clopotul abației vestea vecernia. Dinaintea porții secundare, după ce se asigură Încă o dată că nimeni nu Îi urmărise mișcările, intră cu Încărcătura. Înăuntru era pustiu. Profită ca să acționeze iute comanda ce dădea acces spre criptă și coborî În subteran. Își aminti unde fusese lăsat opaițul. Îl aprinse și porni În căutarea unei ascunzători. Sala nu oferea nici un loc prielnic. Pentru un moment, se gândi să dea drumul mașinăriei prin crăpătura subterană, dar se temu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai mică urmă de rugină. Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi, dând armele puțin mai la o parte, făcu pe fund un loc suficient pentru a așeza acolo mașinăria. Se pregătea să tragă placa la loc, când auzi o mișcare pe treptele criptei. În lumina slabă a opaițului, Îl văzu pe Cecco. Strângea În mană o spadă scurtă. Văzându-l pe Dante, lăsă arma jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul În timp ce Își termina treaba. Pe chipul omului se Întipări o caraghioasă expresie Îndurerată. - Ce vrei să spui? bâigui el, scărpinându-și burta proeminentă. - Cripta e plină de arme. Ce vreți să faceți cu ele, dacă scopul vostru e doar să stoarceți câțiva bănuți de la nătărăi? - Am aflat și eu de armele acelea. Dar nu știu pentru ce sunt ascunse aici, ți-o jur! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care le văzuse afară. Probabil că atacatorii Îi dovediseră pe asediați fără prea multe greutăți: morții nu purtau platoșă și nici nu se zăreau arme pe jos, semn că armata lui Dumnezeu nu avusese timp să ridice spadele ascunse În criptă. Dâre de sânge marcau traseul atacatorilor, care acum se năpusteau pe treptele turnului. Dinăuntru, din dreptul primului balcon, veneau alte gemete și rugăminți de Îndurare. Dante se trase și mai mult În umbră, nehotărât. Orice idee ar fi avut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că există? exclamă. - Poate mai mult de atât. Cheia unei Împărății. Celălalt Îl fixă dezorientat. Exista Într-adevăr ceva de preț la abație. Și extrem de periculos. Ceva ce poetul nu putea abandona, cu nici un preț. Mașinăria lui al-Jazari, ascunsă În criptă. Din momentul În care soldățimea avea să Înfrângă ultima rezistență și să treacă la jaf, era doar o chestiune de timp să ajungă la sarcofage. Iar șeful gărzilor văzuse mașinăria, chiar dacă Îmbucățită, și ar fi putut-o recunoaște, denunțându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prag se opri, ținându-l pe Cecco În urma lui. Înăuntru părea să nu fie nimeni, strigătele și zgomotele de pași erau acum mai Îndepărtate. Se strecură În tăcere spre intrarea În subterană, trăgându-și prietenul de mână după el. În criptă, ridică lespedea, scoțând lada cu ajutorul lui Cecco. În răstimpul operațiunii, sienezul continuase să fixeze obiectul cu un ochi lacom, Însă Dante Îi ignorase toate Întrebările nerostite. - Trebuie să fugim pe acolo, zise arătând spre deschizătura din capăt. Ajută-mă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce ar putea Încolți din ochii morților, lipicioase la atingere și cu o mireasmă grețoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce ar putea Încolți din ochii morților, lipicioase la atingere și cu o mireasmă grețoasă. Amory ar fi dorit să se simtă „William Dayfield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Domnișoara Hus sau spre largile sale poeme de pitoresc balcanic. Nu este hazardat să-l privim pe d. Barbu paralel cu valoarea sa de poet al ideii, ca pe un baladist, ca pe un romantic colorist, așa cum apare în Riga Cripto și lapona Enigel, în Nastratin Hogea la Isarlîk și chiar în Domnișoara Hus. În poemele sale, construite retoric, pe figurație conturată, poezia nu mai captează esențe, satisfăcîndu-se într-un pitoresc nostalgic; la baza acestui ciclu parnasian poate fi o idee
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
culori, Cruci ce poartă a lor nume Cer ce plânge al lor dor. Și suflă cu putere vântul În ochii tăi înlăcrimați Și-o salcie sărută creștetul Celor mai demult plecați. Mai stai puțin și vrei să pleci, Îți pare cripta prea murdară; E-o poză ștearsă dar îi vorbești Și-ai vrea ca mama să apară. Spui deja că pleci deși te doare Și promiți că ai să revii, Îți tremură vocea și picioarele Și să li te-alături ți-
LOC DE PACE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361551_a_362880]
-
sau luna, Cum să iau atunci bani, avere, casă? Sau poate voi vorbi să am sicriu mai mare Să încăpem noi doi, și un buchet de flori, Îmi doresc cu grijă în groapă să ne lase! Să ni se scrie cripta în multe vii culori! Sper să nu plângă nimeni că n-am lăsat nimic! Ce să fi lăsat? Nici de luat n-am luat; Nu că n-aș fi vrut, dar nu aveam nimic, Așa cum m-am născut, așa m-
ORICUM, NU PIERD NIMIC de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363894_a_365223]
-
-mi plăng durerea. Și am să te răzbun iubire scumpă! Eu știu în ce chinuri te-au ținut. Păcat de prietenia dispărută Din inima celor care te-au vândut. Apoi, am să revin la tine, Cu capul greu, căzut pe criptă, Voi veghea asupra ta; Să știi mereu că a ta iubită Nu te părăsește-așa! De nu voi rezista durerii Ce-n lipsa ta o voi simți, Voi muri în taina serii Acolo jos, ne-om întâlni! Căci „din țărână
PENTRU TOTDEAUNA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363949_a_365278]
-
petale, se usucă, Pe cine va iubi, tot va muri, iar după moarte-ncepe un alt basm, din fulger fulguia misterul, de ce din fulger, știe el , Messerul, magistrul în Cabala și-n sanscrită, el a văzut un fulger într-o criptă, vorbea cu cineva din altă lume, noi suntem fulgere venite din genune, față de nemișcarea aparentă, trăim o clipă rece ori ardentă, așa cum fulgerul din depărtare nu ne-atinge, în timp ce altul, fulgerat, se stinge, precum și tunetul, în zări, pare o notă
VANITAS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362812_a_364141]
-
e cu nimic mai prejos de un alt cimitir aflat pe rol, adică un cimitir în viață, cu humusul lui, mai humus decât în alte părți, cu putrefacțiile lui normale, mai ptrefacții decât în alte părți, și cu nișele și criptele lui neaoșe...Și, cu toate că în urmă cu zeci de ani, grilajele forjate și împrejmuirile de pe morminte, fuseseră descompletate treptat și cărate de cei care urmau să le folosească fie la cotețele de porci, fie la consolidat garduri și boxe în
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
lumea de vise ce mi-o cream. deschide întâiul poem al dragostei noastre acum când toamna hoinărește prin noi și udă cu lacrimi o floare din glastre, nostalgice gânduri prin vânturi si ploi... saturn îmi trecuse prin zodie viața și cripta din mine privea către cer, natura, săraca, schimbase iar fața și eu, făt-frumosul, veneam să te cer. deși era toamnă, o toamna de vise, stele si lună si cerul rebel dansau printre noi ca dulci paradise când ți-am pus
RITUAL DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362956_a_364285]