461 matches
-
Gheorghe Grigurcu Pentru Virgil Diaconu lumea pare o fantezie delicată a Creatorului său pe care se străduiește a o aproxima prin propria-i fantezie lirică, domoală, înduioșată, de-o agreabilă muzicalitate lăuntrică. La antipodul crispării expresioniste, starea d-sale de spirit e, în cele mai numeroase din versurile pe care le semnează, detensionată, gata a accepta, a îmbrățișa, toate cele ce sînt. O ușoară solemnitate ironică nu reprezintă decît distanța trebuitoare pentru ca sentimentul să nu
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
prin casele noastre prin fumul/ ridicat din scrumiere..." (Viziune prin aripă străpunsă de glonț, p. 19) sau: "Fulgere cădeau pe acoperișuri ca rochii de bal" (Golit, p. 261). O poezie ce echivalează în întregime cu gestul smulgerii măștilor, traversată de crisparea neputinței și a eșecului, marcată parcă de limitele constrictive ale realității obiectuale, și care "se aude(ca) un sunet/ același/ prin coaja uscată a copacilor/ fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
a lungul a peste trei decenii în jurul unei viziuni perfect unitare și al cîtorva coordonate mari. În primul rînd, pictorul și-a identificat spațiul de interes în zona de confluență a unui anumit spirit popular, ingenuu și lipsit de orice crispare, cu un reflex religios generic, în permanență viu și nefundamentat pe o dogmă anume. Din această perspectivă, pictura sa este o adevărată epopee în imagini, un imn închinat spiritului neîngrădit de vreo constrîngere, dar mereu protejat, printr-un fel de
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblînzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
Chloé. Poate și ea, Lăură, simte pentru prietena ei ce simte această pentru ea, dar nu îndrăznește să-și mărturisească. Revărsările de tandrețe, de iubire ale impetuoasei Chloé întâlnesc reticența, indecizia Laurei, fără a se ajunge totuși la tensionări, la crispări. Ambianța naturală a sudului îmblânzește și ea trăirile, cu prietenoasele culori vii, cu îmbătătoarele parfumuri vegetale. Ba chiar se poate spune că un farmec nou pare să dobândească, pentru Chloé și Lăură, după destăinuirile primei, sejurul la Stromboli, ca și
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
aș socoti cel mai mare impostor din cîți au fost vreodată". Ori disociativ: "Impostura se manifestă acolo unde excesul de luciditate nu e însoțit de conștiința nefericirii". La un moment dat, binomul sinceritate-ipocrizie e supus unei mișcări speculative care diminuează crisparea etică. Vulnerabilității proprii îi ia locul vulnerabilitatea lumii, care are menirea a scuza forma de precaritate a eului. "Mă gîndesc tot mai mult la suferințele ce n-au nici un sens, ce nu servesc la nimic, și mă revolt contra iluziei
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
credința în păcatul originar, năzuința spre sublim și vituperația discursiva. Dar mai presus de ele, ceea ce ii definește pe toți este neputința de a se împacă cu timpul în care le-a fost dat să trăiască. Toți au ceva din crisparea unor spirite dezrădăcinate care se străduiesc, măcar la suprafață, să se plieze pe tiparul vremii. {i fiindcă nu se pot adapta, se acomodează: adică întrețin legătură cu o epocă la care nu pot adera sub nici un chip. Șunt niște rătăciți
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
căuta altceva? Pentru a mă elibera de riscul repetiției. Dar, dincolo de această stare personală, festivalul el însuși, repetînd aceleași rituri, aceleași spectacole care au sedus fără să exalte, mi s-a părut obosit. Cineva a observat lipsa obișnuitelor tensiuni și crispări, a conflictelor, ca și cum în acest an aniversar invitații nu vroiau să per-turbe ceremonialul. Explicația poate vine de altundeva, din afara teatrului. Publicul Avignon-ului e un public "politic" de stînga și anul acesta, dincolo de gesticulația aniversărilor, el a venit aici marcat de
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
al lipsei de interes/ pentru o individualitate complet deșirată/ înaintea sensurilor” sau: „grămezi de nisip și apă sărată mă îndeamnă să alung/ toate adîncimile de serie/ în frînturile de cuvinte despre absolut nimeni”. Alungată din sine, ființa se exprimă prin crispări, contorsionări, spasme aidoma unui acrobat al Neantului: „sînt locul în care timpul și-a tăiat beregata/ mîngîierile mele nu au nici formă/ nici înțeles/ între ele/ doar absențele au gurile cusute”. Ca și : „veșnica durere de băut/ în care pierdem
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
răsfățați din belșug cu daruri, dăruind la rândul lor recunoștință muzicienilor. Iar ceea ce mi se pare demn de remarcat este că ambii logodnici își jură nu numai credință ci și unirea eforturilor întru epurarea muzicii de tot ceea ce înseamnă violență, crispare sau încrâncenare. ...Beethoven, Wagner, Schonberg, Stravinski, Xenakis... - indicatoare obligatorii pe traseul agresivității în muzică (?). Cromatizarea, di-sonantizarea (cu alte cuvinte, telurizarea) progresivă a muzicii a asediat, agresând continuu, urechea melomanului, destupându-i (e-adevărat) canale ascunse, augmentându-i receptacolele, în același
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
în România, traduceri, în serii de opere complete?" Iar cînd acesta îi replică, afirmînd că „arta care se face la noi e superficială, e propagandă grosieră" — profesorul îi vorbește de „speranță" („avem unele motive să sperăm") (p. 152153). Ceea ce provoacă „crisparea" lui Negoițescu și „distanța" și perplexitatea relațiilor dintre ei — adică „răceala". Lui N. Balotă îi vorbește despre „pace" (întrebîndu-l „suav" dacă este „contra păcii" — p. 161) — ceea ce face să fie considerat de tînăru-i prieten un act de „oportunism". Și „Nego
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
veșminte și chipuri. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. In mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se așază nu numai ca un
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
Popa găsește mai tot timpul un punct de intersecție între planul universal și cel românesc, conexiune ce-i permite astfel alunecarea în peisajul social și cultural românesc actual, cititorul fiind atras de stilul degajat în care autorul își exprimă fără crispare unghiul propriu de percepție, deși D. R. Popa se dovedește, așa cum iși propune, un neliniștit, un incomod. Diferența o face eleganța stilului sensibilizat prin ironie subversivă și umor care se dovedește deseori mai lucid și mai usturător decât gravitatea, pentru că
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
din Timișoara și din București. Ce a expus fiecare în parte este mai puțin important acum, ceea ce contează, însă, este faptul că grupul și-a propus, prin expresii diferite - de la pictură la instalație - și din perspective diferite, să iasă din crisparea strictă a limbajului și din dogma ceva mai largă a tot felul de propoziții tabuizate și de materiale sanctificate prin decrete ideologice și prin liturghii propagandistice. Unul dintre expozanți, să-i zicem Gelu, pentru că oricum nu contează, a realizat, de
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
găsește în schimb efortul de a găsi acel cuvânt ce grăiește adevărul, sintagma care să poată rezuma întreaga lume a unui poet: fixitate la Ivănescu, uimirea dezamăgită în fața gestului de a scrie la Stoiciu, controlul textual la Mariana Marin, senzualitatea crispării la Angela Marinescu. Și pentru că oamenii reacționează la stimuli vizuali, cineva, editura sau autorul, a considerat că lectorul nu se poate descurca singur în text, astfel încât aceste cuvințele-cheie și multe altele sunt scrise cu caractere îngroșate. Inutil de precizat că
Un poet despre poeți by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16909_a_18234]
-
are în schimb organ pentru poezia lui Nichita Stănescu, îl amuză superlativ ritualismul lui Ioan Alexandru (în jurul căruia construiește calambururi), îi spune deschis lui Dimov ce nu-i place când nu-i place (de pildă celebrul Poem al odăilor), denunță crisparea din scrisul lui Florin Mugur cât se poate de fățiș. Despre sine are certitudini relative (nu degeaba îi emulează pe clasicii ruși): „I. Negoițescu, într-un articol scris prin 1971 și apărut abia acum într-un volum, spune ceva de
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
pictură contemporană bulgărească, în pofida vizibilei neîncrederi cu care a fost organizată, are, dincolo de calitățile ei specifice, și un mesaj pedagogic aproape explicit: dacă relațiile noastre cu vecinii ar fi fost mai strînse, cunoașterea reciprocă mai temeinică și comunicarea lipsită de crispare și de prejudecăți, poate că fiecare se evalua mai corect pe sine și-și putea determina mai realist aspirațiile. Pentru că, în ciuda scepticismelor de tot felul, arta chiar poate stimula acest lucru.
Chinurile unei nașteri amînate (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16952_a_18277]
-
pe mai multe căi de discurs, dominat în ansamblu de autenticitate biografică și literară. Ana Blandiana este o ardeleancă legată de conștiința morală și literară de tip vates și vaticinar, profetic și moralist. La ea rămâne constantă responsabilitatea gravă, până la crispare, față de adevărul etic, individual, istoric. Ca și față de cel estetic. Reflectează asupra existenței omului ca individ și artist, într-o lume cu multiple determinări, spirituale, istorice, politice, sociale. E marcată de o adâncă reflexivitate (meta)textuală, de tip finalist, proprie
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
matematic, învelit în cuvinte cu înțelesuri din altă lume, ca-ntr-o cabală: Pe cărări spre luna moartă,/ dincolo de scări de apă,/ unde gândul ca o grapă/ neființa mai desgroapă,/ s-a oprit. Dar nu e toartă/ căci acolo și crisparea/ e-o cădere, o săgeată/ ce se-ntoarce parcă beată/ fără să pătrundă zarea." (Cercul). Ce delicată, sunînd romantic și rostuin-du-se ermetic, e această mărturisire a unei neputințe, neputința liniei de-a se-ntrece cu cercul. Dragul de geometrii deraiate
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizica. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor enatomii și ele sumare, pictură Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizata, încremenita în manifestările ei exemplare: naștere, nuntă, moarte. Fără ostentație și fără crispare, cu citate livrești și cu aluzii etnografice, cu agitații grafice și cu pensulații largi, pictorița dezvolta simultan idei plastice și narative, gesticulează viu și interoghează memoria într-o expozitie-proiect, adică într-un discurs unitar și logic, atît de departe de
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
a lungul a peste trei decenii, în jurul unei viziuni perfect unitare și al cîtorva coordonate mari. în primul rînd, pictorul și-a identificat spațiul de interes în zona de confluență a unui anumit spirit popular, ingenuu și lipsit de orice crispare, cu un reflex religios generic, în permanență viu și nefundamentat pe o dogmă anume. Din această perspectivă, pictura sa este o adevărată epopee în imagini, un imn închinat spiritului neîngrădit de vreo constrîngere, dar mereu protejat, printr-un fel de
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
ajutat cu nimic. Abia mă țineam pe picioare, și pentru că nu voiam ca asta să se vadă am decis să ies eu la atac, ce-aveți cu noi, de ce nu ne lăsați dracului în pace. Întrebările îl puseră în gardă. Crisparea feței încerca să-i ascundă consternarea. Nimic mai dezarmant decît un interlocutor nebun doar pe jumătate, cum îi păream eu, și înclin să-i dau dreptate, nebuni se dau mulți, puțini sînt cu adevărat, fără acest incident nici eu nu
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
acea perioadă, expuse în actuala expoziție în primele două săli, îl așezau undeva în descendență brîncușiană, într-o zonă a purismului formal, în vecinătatea lui Arp și a lui Moore, însă într-o variantă dematerializată și eterică. Lipsit de orice crispare și instalat confortabil în spațiul unui decorativism solar, el reprezenta, cumva, o viziune complementară aceleia, și ea tot de sursă brâncușiană, a lui Etienne Hajdu. Față de formele decorative ale acestuia, agitate și analitice, a căror sursă era imprevizibilul univers vegetal
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
scriitorului este mai puțin tehnic decît acela scris de esteticieni și de criticii de artă profesioniști, el are marele avantaj de a fi mult mai inteligibil și de a vehicula judecăți simple și nuanțate în același timp, lipsite de acea crispare academică pe care specialistul o afișează ca argument nemijlocit în orice tip de construcție critică și istoriografică. Această comunicare (și comuniune) a scriitorului cu artistul plastic nu este, așadar, o simplă analiză de serviciu și nici vreo obligație de a
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
o reproducere mică după un Michelangelo, fără să știu că este Bunavestire. Cioran opta pentru a spune adevărul într-un mod cît mai paradoxal, Valéry pentru a-l spune cît mai exact. Spre cine te îndrepți? Compania e blocantă. Dar crisparea face bine. Ca și natura, care te așează la locul tău. Acuma, nu aș vrea să fiu necuviincios, dar pe mine nu a spune adevărul mă preocupă. În teatru, după părerea mea, cu cît urmărești cu obstinație exactitatea, s-ar
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]