631 matches
-
cultivarea unei atitudini ferme și curajoase, plină de responsabilitate și spirit de jertfă ori sacrificiu, ceea ce ne-ar arăta fața senină și frumoasă a acestui om. Omul frumos este cela care va zâmbi în mod natural și firesc, iar nu crispat ori prefăcut, ca acum, care va vorbi limba curată românească și nu cea murdărită de mitocani, analfabeți, inculți și țoape. Lui i se opun însă, cu subtilitatea lecturilor trecutului pe care-l detestă, (și) intelectualii autoititulați, epigonii cu pretenții fără
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
nou in mijlocul familiei. Surprinzător este faptul că acorda o mare importanță rugăciunii și sufletului ei nemuritor. Împreună cu medicii s-a stabilit că, doamna Müller nu mai are nevoie de medicamente antidepresive renunțându-se definitiv la ele. Pe fața ei crispată și descurajată de durere uneori amestecată cu teama, acum vezi un chip frumos, liniștit și plin de pace. Nopțile care erau adevărate coșmaruri, acum sunt liniștite și se poate odihni. La fel ca și doamna Müller mulți pacienți din spitalele
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
ignorată. De aceea nu realizăm că ne-am îndrăgostit decât când este prea târziu I Simțeam că mă sufoc în timp ce mașina gonea pe autostradă. Mama părea speriată de bombe, ținea strâns volanul în palme și privea țintă la drum, prea crispată de parcă din orice clipă urma să tragă pe dreapta ca să ia o gură sănătoasă de aer curat. - Știi mai trebuie să și respiri nu doar să stai cocoșată și să strângi atâta de volan...Zău parcă te-ar mânca nu
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
nu sunt beată. îngenunchez în preajma nopții deodată sau mai încet să nu rup vraja urletului lupilor din umbra conturată pe zidul trecerii prin poarta-aureolată privesc și tac la luna strigătului care-odată înfiripa în mine frica de tine moarte-adâncă tu rămâi crispată când pomenită ești de gura-mi poate prea spurcată de vârful degetelor în dans pe taste de gândul viu care acum mă paște... și-l pasc și tremur toată de nerăbdare... da. să plec odată să plec să uit să
OCHIUL DE JAR RĂMÂNE FIX de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375140_a_376469]
-
ușoare Simt cum mă doare Să fie un vis, oare? Și merg spre altă încercare Mă scald în sfera de candoare Arunc speranțele-n uitare Și visele-n realizare Accent pe reluare Și... voi fi tare! Dor Crengi uscate Zile crispate Nopți reci Speranțe seci Toate-n mine adunate - Se lovesc în bătăi numărate Secunde trăite în artefacte Și-n juru-mi gînduri moarte Lacrimi uscate Trăiri evaporate Suflet gol La sol nămol Și-n mine mor Sentimente de dor... Neființă A
SĂ READUCEM ROMÂNIA MARE LA FOSTELE HOTARE” – ALEXANDRINA VLAS DIN BASARABIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379617_a_380946]
-
dinspre masa juriului ajung la ea pe finalul piesei. Luminile verzi ale universului se tulbură și stelele prind a lăcrima. Trupul subțire tremură de durerea rănilor însângerate în sufletul crud. Caută sprijin, cu ochii mari, umezi, trecând peste fețele necunoscute, crispate. E acolo! Mama îi zâmbește cald, cu palmele unite ca într-o rugăciune, semn că a cântat frumos. Îi surâde și ea, amintindu-și cum a învățat-o să salute cu respect juriul și publicul, într-o reverență amplă. Sufletele
VREAU SA FIU O STEA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371688_a_373017]
-
a fost descoperită! Ai auzit, detectivule? Hai, că nu are rost să faci pe invizibilul! Spășit și înciudat, ciufulitul personaj ieși din ascunzătoare, rostogolind către cei doi ,, trădători” înfoiați, priviri pline de promisiuni neliniștitoare. Zâmbi încurcat celor doi, salutându-i crispat. Carlos îl intimida vizibil și se simțea nervos și ridicol în preajma lui. Lea se așeză pe pajiște, invitându-i pe cei doi să i se alăture. - Voi doi îmi datorați niște explicații! anunță ea pe înțelesul fiecăruia, sporindu-le îngrijorarea
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
un râset cristalin.Ne-am plăcut în prima clipă, erai tare drăguțică,verișoară adorată, ai fost și ești minunată!... X. TABLOUL, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014. Tabloul Tolănit într-un hamac, zâmbea ușurel crispat, verdele ochilor lui îmi părea atunci căprui. Cu mustața răsucită, barbișonul grizonat și cu tâmplele albite, îi privea nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând-o la conac. Frumușica, încântată, ... Citește
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
mustața răsucită, barbișonul grizonat și cu tâmplele albite, îi privea nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând-o la conac. Frumușica, încântată, ... Citește mai mult TabloulTolănit într-un hamac,zâmbea ușurel crispat,verdele ochilor luiîmi părea atunci căprui.Cu mustața răsucită,barbișonul grizonatși cu tâmplele albite,îi privea nudul pictat.El, artistul, o văzuseîntr-o duminică-n parc,și ideea îi surâseinvitând-o la conac.Frumușica, încântată,... XI. INOCENTA, de Cârdei Mariana , publicat în
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Stihuri > Semne > ULTIMELE ȘTIRI Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ultimele știri Pușca veche de vânătoare Respiră acum cu multă duhoare, Vuietul muntelui, geamătul milei, Sardanapalului și Sardanapilei, Ce frumusețe-ntristată, crispată, Odinioară dezglaciată, Mii de cocori vor trece, petrece, Templul de aur pustiu e și rece, Parfumuri subtile, preorientale, Ca zilele unei maharadjale, Mătușa Zulia știe ce știe, Iubirile ei din copilărie, Pe vremea când fluviul nu era Galben, Nu se
ULTIMELE ŞTIRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362232_a_363561]
-
mă strecor adesea înșelînd prin impertinență paza chiar pe gazon, în spatele porții. Nemaifăcînd-o de mult, o fac acum. Cu oarecare trac în păcălirea oamenilor de ordine. Plimbîndu-mă cam stingher pe fîșia de pe margine. Vine la mine unu' și mă întreabă crispat: căutați pe cineva? La care, după secunda mea de perplexitate, îi răspund grav: pe mine! Celălalt, cu gura căscată, mă părăsește încet, neștiind ce i s-a întîmplat. La meciul de azi e Charlot. Un Charlot american. Cît durează jocul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
turnat pe mine însumi... Octav: (nu înțelege) Vrei să mă ajuți puțin? (Costache se așează pe scaunul pescăresc, în apropierea mesei de camping; intră securistul, care se așează pe scaunul de rafie; controlează masa și scaunul... de microfoane...; Costache tace, crispat, intimidat) Securistul: Hai, mai repede, că am și alte treburi. Zi-i! Costache: Am greșit, tovarășe colonel. Securistul: Iar?! Costache: Iar. Securistul: Nu-i bine. E grav? Costache: Destul de grav. Securistul: În faptă sau în gînd? Costache: Nu, în faptă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de minute. Vă dați seama ce Însemna asta pe atunci? Pentru noi, bineînțeles! Mi-l Înfățișez În continuare pe profesorul Gheorghe Ghițun radios, dar și cu fața plină de șiroaie, mulțumit că i-a ieșit o partitură, dar și puțin crispat că unele lucruri nu s-au Împlinit, generos când era vorba despre laude, dar și tăcut când ceva nu Îi era pe plac. Iar din hăul timpului adie și În prezent frânturi de felul „eroi au fost, eroi sunt Încă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ocolească melodramaticul. Poemul Poveste grozavă, prilejuit de răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
izolarea din partea celorlalți copii. Atunci când un copil este furios, energia sa emoțională se va localiza în anumite zone corporale observabile (mâini, dinți, ochi), el putând fi ajutat să observe că ține pumnii strânși, că maxilarul său este încleștat și obrajii crispați. Atunci când consilierul explică acest lucru unui copil în perioada în care este furios, acesta va fi fascinat de noua sa descoperire (Bloom, 2000, p. 134). Dintr-o dată, reacțiile sale vor căpăta un nou sens. Poate că îi este greu să
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
o schimbare radicală, măcar în ceea ce privește construirea discursului. Din exclamativ, acesta devine mai interiorizat, mai puțin transparent, se narativizează, caută să semnifice într-o simbolistică mai opacă și, tematic vorbind, revelează predispoziții tanatice. Poezia arborează doliul și se deschide către zone crispate, sumbre ale emoționalului, autosugestionându-se în același timp în sensul fervorii onirice de tip dark: „El va veni și ne va pregăti pentru Dincolo;/ s-au pregătit muribunzii extraordinari ce-și dezveleau/ dinții mărunți și încă sunau din dulcele corn, dar
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
abstractizantă (Poteci în lăuntrul meu, 1932, Meandre, 1938). Stările de teamă și neliniște (în fața unui „rău tentacular”), tristețe și îndoială, singurătate și zbucium (când se clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu”) ar fi putut alcătui o „suită patetică”, dacă dicția crispat modernistă nu ar goli de fior ambițioasele texte. Într-un decor cu o recuzită simbolistă binecunoscută („roze”, „cavouri”, „parcuri moarte”, pietre prețioase) se consumă iluminările poetului, ca și bâjbâielile lui prin indestrămabile neguri. Simplitatea, chiar în tonuri de romanță, priește
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
așezat Într-un Rolls Royce În miniatură. — Becky nu se uita la astea, spune Suze grăbită. Nici măcar nu sînt ale ei. SÎnt ale mele. Eu le-am cumpărat. O iubesc din adîncul sufletului pe Suze. Jess răsfoiește Luxury Baby, din ce În ce mai crispată. — E absolut strigător la cer. Vreau să spun, de ce i-ar trebui unui copil o cădiță goflabilă? Sau un leagăn de designer? — A, știu, fac eu, raliindu-mă automat tonului ei disprețuitor. E groaznic. Deși, sinceră să fiu, cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că legănatul și schimbatul poziției nu v-au fost de ajutor În timpul contracțiilor! Mama și Janice schimbă Între ele priviri sceptice. — Eu una n-aș zice asta, zice mama amabilă. Sau o baie caldă? sugerează Noura, cu zîmbetul tot mai crispat. — O baie? rîde mama, amuzată la culme. Draga mea, cînd ești În ghearele agoniei și Îți dorești să mori, nu știu la ce te-ar ajuta o baie! Văd limpede că Noura e ușor frustrată, după felul În care i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
firesc „precum pământul / care rostește frunzei”. Cu Limuzina de ceață (1982) se intră într-o altă etapă de creație: o poezie discursivă, nu totdeauna convingătoare, își face obiect din contradicțiile vieții de toate zilele, din latura perisabilă a existenței. Tonul crispat imprimă comunicării o gravitate sumbră. Soclul de umbră (1986) conturează un profil liric clasicizant, ale cărui caracteristici sunt discreția, melancolia, eleganța, pudoarea, voința de claritate. SCRIERI: Alb pelerin, București, 1977; Efebul din lumină, Cluj-Napoca, 1979; Limuzina de ceață, Cluj-Napoca, 1982
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
cu Amiaza mării, care anunță câteva dintre notele considerate de critică definitorii pentru poetă: luciditate, impersonalizare, capacitate de a esențializa, de a înscena abstracțiuni, într-o manieră lirică nespecific feminină, deși „amiaza” invocată e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină sub control fracturile de adâncime dintre ființa materială și aspirația comunicării cu transcendentul, acutizarea spaimei sau a culpabilității. Atunci când i se acordă spațiu, confesiunea ia
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
ales după 1989, de la N. Steinhardt, Paul Goma, Teohar Mihadaș și Ion Ioanid la Marcel Petrișor, Costin Merișca sau Florin Constantin Pavlovici. S. scrie o proză nonfictivă, dar cu formula compozițională și stilistică saturată de convenții literare, derivând, stângaci și crispat, din romanul interbelic: cartea începe brusc, în cursul unui dialog, alternează studiat secvențele temporale - prezentul războiului sau al detenției și, în amintire, anii recenți de licean, mustind de idealism și năzuințe -, portretizează livresc, proiectează în simbol peisaje, gesturi și destine
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
și poematic, îndeosebi în finalul textelor. Ideea de joc, susținută și de titlul simbolic Camera copiilor, favorizează abstragerea din spațiul curgerii normale a existenței într-un spațiu marcat de ficțiune, care face însă ca jocul să devină halucinație și suferință crispată (Sonia Larian). Spre sugestia artei și jocului vine și subtitlul Requiem, urmat de indicația părților genului („Introitus”, „Kyrie” etc.) care vizează nota alegorică: în Dies irae o ședință constituie rama tematică a existenței în totalitarism; Acrobatul este „Agnus Dei”; „Libera
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
cum remarca Iulian Boldea, suita cărților dă și o idee despre „polimorfismul expresiei acestui poet care-și schimbă neîncetat măștile stilistice”, într-un caleidoscop al „felului său de a fi”, delimitând estetic un traiect existențial și un „chip de frăgezimi crispate”. SCRIERI: Un munte, o zi, pref. Ion Pop, Cluj-Napoca, 1981; Cartea de la Jucu Nobil, [I], Cluj-Napoca, 1990, II, Pitești, 2000; ed. I-III, Cluj-Napoca, 2003; S-au produs modificări, Cluj-Napoca, 1991; Călător de profesie, București, 1992; Zi după zi, Sibiu
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
precum aceea că Blaga și Ceaușescu ar fi „fața și reversul aceleiași monede calpe”, concluzie absurdă care pleacă de la premisa unui cult al geniului în cultura română, care generează „delirul elitist al ființei”. Lucrarea, dincolo de experimentul unui discurs descătușat, „de-crispat” (H.R. Patapievici), se susține prin texte precum Găuri în hartă. Cartografii culturale central-est europene (Europa actuală ca „gol”, „vârsta de tinichea a Occidentului”, „sistemul colonial de evaziune-în-viziune”, europenismul ca iluzie în care românii se complac de peste o sută cincizeci de
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]