281 matches
-
petereni căzuți în cel de-al doilea Război Mondial. Numele eroilor se poate citi pe monument, între cei căzuți în primul Război Mondial, mai precis în anul 1916, se regăsește și bunicul meu, tatăl mamei Cătălina la poziția nr. 3 Criste Ioan. Acesta a plecat la război împreună cu fratele lui Criste Gavril, necăsătorit, niciunul nu s-a mai întors. Au căzut la datorie în localitatea PALYEVO (Rusia), tatăl mamei având vârstă de doar 26 de ani. Text extras din" ”Familia și
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
eroilor se poate citi pe monument, între cei căzuți în primul Război Mondial, mai precis în anul 1916, se regăsește și bunicul meu, tatăl mamei Cătălina la poziția nr. 3 Criste Ioan. Acesta a plecat la război împreună cu fratele lui Criste Gavril, necăsătorit, niciunul nu s-a mai întors. Au căzut la datorie în localitatea PALYEVO (Rusia), tatăl mamei având vârstă de doar 26 de ani. Text extras din" ”Familia și biserica -într-un sat din Țară Lăpușului-”; "Valentin Tuns; Editură Eurotip
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
a aflat satul, iar Românești vine de la domnitorul Roman, tatăl lui Alexandru cel Bun. A mai fost satul Movileni, în hotar cu Românești, inclus în satul Miron Costin. În secolul al XVII-lea, satul era "în pâră" (în judecată) cu Cristei vornicu și pe urmă este întărit lui Nicoară Prăjescu și fiului său, Ionașco. În partea a doua a secolului al XVII-lea, satul și moșia erau ale lui Costin hatman, care a murit în Polonia și cei șase copii ai
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
dată în 15 martie 1490, când într-un hrisov dat de Ștefan cel Mare, printre bisericile întărite Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 13-a biserică, la Bainți, cu popă”. În 11 aprilie 1598, Mărica Hăsăneasa, fata Nastei, nepoata Cristei, dar și văduva hatmanului Orăș, schimba, cu nepoata sa, Elinca, o treime din satul Bainți pentru părți din alt sat. În 10 martie 1607, Crista își înzestra fata, Nasta, jupâneasa lui Macri armaș, cu această moșie. În 15 iunie 1638
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
-a biserică, la Bainți, cu popă”. În 11 aprilie 1598, Mărica Hăsăneasa, fata Nastei, nepoata Cristei, dar și văduva hatmanului Orăș, schimba, cu nepoata sa, Elinca, o treime din satul Bainți pentru părți din alt sat. În 10 martie 1607, Crista își înzestra fata, Nasta, jupâneasa lui Macri armaș, cu această moșie. În 15 iunie 1638 se mai atestă două proprietăți în Baineț, cea a lui Grigore pârcălab și cea a lui Nicolae Cucăza Petriceaico, pe care, din porunca lui Vasile
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
înnobilați. În vechiul cimitir armenesc al Bisericii "Sf. Simion" se află monumentul funerar din piatră al lui Gregor Prunkul (1772-1823) și al soției sale, Hrepsima (1780-1839). Prin testament, acesta își lăsa averea urmașilor săi (patru fii: Ariton, Ilie, Lucas și Criste și trei fiice: Hatuna, Rozalia și Sofia), dar făcea și donații creștinești („la fondul școalelor împărătești și la spitalul târgului Sucevii, spre ușurarea și hodina bolnavilor celor săraci”). În secolul al XIX-lea, familia Pruncul stăpânea satele Liteni, Străjeroaia, Brăiești
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
30 a fost câștigat de Piergiacomo Marcolina de la Cycling Team Friuli, iar al doilea sprint a fost câștigat de Victor Mironov de la Olimpic Team Autoconstruct Câmpulung. Cățărările au fost adjudecate de Bruno Rizzi de la Tușnad Cycling Team și de Daniel Crista. Sprinturi intermediare: Aiud (30 km), Iernut (88 km) Cățărări: Lunca Mureșului (56 km, Cât C), Luduș (78 km, Cât C) Luni, 7 iunie: Târgu Mureș - Reghin - Bistrița - Vatra Dornei, 175 km Sprinturi intermediare: Reghin (31 km), Bistrița (91 km) Cățărări
Turul României 2010 () [Corola-website/Science/319624_a_320953]
-
deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical - șanțul intertubercular ("Sulcus intertubercularis humeri") sau culisa bicipitală - care sus se află între tuberculul mare și
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
("Eminentia cruciformis") este o eminența în formă de cruce ce se află pe fața endocraniană a solzului osului occipital formată lateral de șanțurile sinusurilor transverse ("Sulcus sinus transversi"), inferior de creasta occipitală internă ("Crista occipitalis interna") și superior de șanțul sinusului sagital superior ("Sulcus sinus sagittalis superioris"), în centrul acestei eminențe se află protuberanța occipitală internă ("Protuberantia occipitalis interna"). Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția a XII-a. 2006
Eminența cruciformă () [Corola-website/Science/325393_a_326722]
-
foarte practice și instructive", scria Daniil Graur. Este cunoscut pentru cărțile pe care le-a a publicat cu sprijinul Episcopiei de la Gherla în 1884 și 1897. era un bun cunoscător al istoriei Transilvaniei. În 1884, în timp ce era "preotulu Zalnocului", Vasiliu Criste a publicat la Tipografia diecesană de la Gherla cartea " Predice pentru dominecile de preste anu compuse și elucrate după Catechismulu lui Deharbe". În ultimii ani secolului XIX a preluat parohia din Giurtelecu Șimleului de la Simeon Budișian. În 1897, în timp ce era "preotul
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
Gherla cartea " Predice pentru dominecile de preste anu compuse și elucrate după Catechismulu lui Deharbe". În ultimii ani secolului XIX a preluat parohia din Giurtelecu Șimleului de la Simeon Budișian. În 1897, în timp ce era "preotul S. Giurtelecului și al Lompertului", Vasiliu Criste a publicat, la Gherla, cartea " Predice pentru dominecile de preste anu compuse și elucrate după Catechismul lui Deharbe". A fost implicat în principalele proiecte culturale ale vremii. În 1901, Vasiliu Cristea, preot în Giurtelec, a devenit membru la "Societatea fondului
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
implicat în principalele proiecte culturale ale vremii. În 1901, Vasiliu Cristea, preot în Giurtelec, a devenit membru la "Societatea fondului de teatru român" La începutul secolului al XX, Ioan Taloș a preluat postul de paroh la Giurtelecu Șimleului de la Vasiliu Criste În 1932 Daniil Graur scria: "părintele Cristea Vasiliu, fostul preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului, — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive, aproape fiindu-i gata
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
Șimleului, — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive, aproape fiindu-i gata și al doilea tom, pe care din lipsă de sprijin nu l'a publicat". Vasiliu Criste era un bun cunoscător al istoriei bisericii din Transilvania.
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
stabilit în 1910. Potrivit lui Corneliu Coposu, Ioan Taloș s-a aflat "între deputații care au votat, cu mare însuflețire, unirea Transilvaniei cu România". La începutul secolului al XX, Ioan Taloș a preluat postul de paroh la Giurtelecu Șimleului de la Vasile Criste, care la 1897 a publicat "Predice pentru dominecile de preste anu compuse și elucrate după Catechismul lui Deharbe". În ședința cons. din 18 august 1926 a Eparhiei de Cluj-Gherla, condusă de Iuliu Hossu, Ioan Taloș este numit protopop onorar, cu
Ioan Taloș () [Corola-website/Science/324046_a_325375]
-
se inserează mușchiului pterigoidian medial ("Musculus pterygoideus medialis"). Marginea anterioară a ramurii mandibulei este ascuțită, se continuă în jos cu linia oblică de pe corpul mandibulei. Pe fața medială a ramurii mandibulei lângă marginea anterioară se află o creastă - creasta temporală ("Crista temporalis") care coboară pe fața medială a procesului coronoidian de la vârful lui până la un punct aflat posterior de ultimul molar. Pe creasta temporală se inserează mușchiul temporal ("Musculus temporalis"). Posterior de ultimul molar se află o depresine rugoasă - fosa retromolară
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
depresine rugoasă - fosa retromolară ("Fossa retromolaris"), mărginită medial de porțiunea inferioară a crestei temporale și lateral de linia oblică. Porțiunea orizontală infero-anterioară a fosei retromolare este numită triunghiul retromolar ("Trigonum retromolare"). În interiorul triunghiul retromolar se află o creastă - creasta buccinatorului ("Crista buccinatoria") ce se extinde de la baza procesului coronoidian a mandibulei până la un punct aflat posterior de ultimul molar; unii autori consideră creasta buccinatorului ca fiind creasta temporală. Pe creasta buccinatorului de inserează porțiune mandibulară a mușchiul buccinator ("Musculus buccinator"). Marginea
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
Nelson - Tracy Nelson - Corin Nemec - Bebe Neuwirth - George Newbern - Bob Newhart - Laraine Newman - Paul Newman - Ryan Newman - Julie Newmar - Navia Nguyen - Steve Nguyen - Fred Niblo - Thomas Ian Nicholas - Marisol Nichols - Mike Nichols - Nichelle Nichols - Rachel Nichols - Jack Nicholson - Nick Nicholson - Crista Nicole - Christina Nigra - Terry Nihen - Alexa Nikolas - Cynthia Nixon - Monique Noel - Lorna Nogueira - Bob Nolan - Lloyd Nolan - Genă Lee Nolin - Nick Nolte - Tom Noonan - Mabel Normand - Chuck Norris - Lee Norris - Heather North - Jay North - Alan North - Wayne Northrop - Edward Norton
Listă de actori americani (M-Q) () [Corola-website/Science/337518_a_338847]
-
și mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor") și are fibre inserate și pe fața profundă a fasciei infraspinoase ("Fascia infraspinata"). Fibrele musculare merg în sus, anterior și lateral, și se termină printr-un tendon pe creasta tuberculului mic al humerusului ("Crista tuberculi minoris"). Între tendonul mușchiului rotund mare și creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") a humerusului se află o bursă sinovială, numită bursă subtendinoasă a mușchiului rotund mare ("Bursa subtendinea musculi teretis majoris"). Tendonul mușchiului rotund mare este aflat înapoia
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
pe fața profundă a fasciei infraspinoase ("Fascia infraspinata"). Fibrele musculare merg în sus, anterior și lateral, și se termină printr-un tendon pe creasta tuberculului mic al humerusului ("Crista tuberculi minoris"). Între tendonul mușchiului rotund mare și creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") a humerusului se află o bursă sinovială, numită bursă subtendinoasă a mușchiului rotund mare ("Bursa subtendinea musculi teretis majoris"). Tendonul mușchiului rotund mare este aflat înapoia tendonului mușchiului dorsal mare ("Musculus latissimus dorsi"), de care este despărțit printr-
Mușchiul rotund mare () [Corola-website/Science/331695_a_333024]
-
musculare merg în jos și se fixează pe porțiunile mijlocii ale feței antero-mediale a humerusului ("Facies anteromedialis humeri") și a marginii mediale a humerusului ("Margo medialis humeri"), unde se află o impresiune rugoasă (impresiunea coracoidiană) , inferior de creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris"). În treimea superioară a brațului are raporturi identice cu cele ale mușchiului biceps ("Musculus biceps brachii") și este acoperit de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus") și mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major") și acoperă mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"), mușchiul
Mușchiul coracobrahial () [Corola-website/Science/331714_a_333043]
-
antebrațului. Este cel mai superficial, cel mai puternic și cel mai lateral mușchi al grupului lateral de mușchi ai antebrațului. Formează marginea laterală a fosei cubitale ("Fossa cubitalis"). Are originea proximal pe porțiunea superioară a crestei supracondiliene laterale a humerusului ("Crista supraepicondylaris lateralis", care reprezintă treimea distală a marginii laterale a humerusului), deasupra epicondilului lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri") și distal de șanțul nervului radial ("Sulcus nervi radialis") și de pe septul intermuscular lateral al brațului ("Septum intermusculare brachii laterale"). Corpul
Mușchiul brahioradial () [Corola-website/Science/331803_a_333132]
-
Este un mușchi profund din grupul lateral de mușchi ai antebrațului. Majoritatea fibrelor își au originea pe o suprafață rugoasă de sub incizura radială a ulnei ("Incisura radialis") de pe sfertul superior al marginii laterale a ulnei și pe creasta mușchiului supinator ("Crista musculi supinatoris ulnae"); se mai prind însă și pe ligamentul colateral radial al articulației cotului ("Ligamentum collaterale radiale articulationis cubiti"), pe ligamentul inelar al radiusului ("Ligamentum anulare radii") și pe epicondilul lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri"). De aici fibrele
Mușchiul supinator () [Corola-website/Science/331814_a_333143]