3,409 matches
-
criză, din încordarea aceasta, din momentul acesta pe care-l trăim cu neliniște și cu o consternare firească. Nu-mi ascund nici o clipă că am venit aici ca să învăț, cu inocență și conform unei vechi înțelepciuni a umanismului - aceea cîndva cristalin rezumată într-un faimos adagiu al lui Terentius; ca om, socotesc că nimic nu-mi este străin și cred că fiecare dintre noi trebuie să ia sub semnul acestei esențiale solidarități lucrurile, așa de variate, de interesante, care au fost
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
obișnuită și cu un lexic normal. Neavînd repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități sau tente cețoase. Un metronom didactic tratîndu-și impecabil tema pe care o are sub ochi. Spuneam că o carte în care se vorbește despre onoare, caracter și datorie e condamnată la a nu fi luată în
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
Leonid Dimov, ca pe Arghezi odinioară, redebutând cu fiecare volum, stăpân pe toata gama sa de virtuozități, în același timp proaspăt și maiestuos. Este epoca unor capodopere calme, în care exuberanța programatică, de la începuturi, a făcut locul unei copleșitoare seninătăți cristaline a vocii poetice. Iată-l (dau un singur exemplu) într-o subtilă artă poetică, din volumul Spectacol, din 1979: „Deși știam încă din leneșa tinerețe/ Că narațiunea, ironia, imaginile glumețe/ N-au ce căuta în cadențe:/ Că poezia ține de
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
deceniu literar nouă (1993), îl include la secțiunea Criza interiorității. Patosul sarcastic și ironic, deschizînd capitolul chiar cu el. Ion Bogdan Lefter, în Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” (2005), îl înscrie în direcția „orgolioșilor moraliști”, diferită de cea a „conceptualilor cristalini” și de cea a „volubililor prozaizanți”, aceasta din urmă mai consistent reprezentată. În fine, dar deloc în ultimul rînd, Alexandru Mușina, în Antologia poeziei generației ’80 (1993), oferă încadrarea care mi se pare cea mai justă: în poezia „metafizicului” (fie
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
bilingve, urmărind metamorfoza pe care accentele latinești o suferă odată cu trecerea în tipar românesc, va constata schimbarea izbitoare a temperaturii estetice. Deși neoromanică, româna are căldura senzuală a stihiei slave, de aici însuflețirea aproape viscerală pe care o capătă sunetele cristaline, de boltă luminoasă, a vocabulelor latinești. E uimitor contrastul dintre ecoul de mausoleu al originalului și colcăiala de șerpi a românei. Noțiunea latinească își îndulcește muchiile, iar cristalul se topește și curge. „Scilicet ab aestu carnalium desideriorum refrigeratio“ devine „și
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
serilor Cristinei Vasiliu, a dovedit inteligență și cultură muzicală, dar mai ales rafinament în unul dintre cântecele pe versuri de Mathilde Wesendonck. Irina Ionescu, proaspăt laureată a Concursului de Canto Grand Prix de l’Opera din București, cu o voce cristalină, cu o frumoasă coloratură, a interpretat cântecul Păsării pădurii din Siegfried, iar Sorana Negrea a asigurat un terțet al fetelor Rinului din Götterdämmerung, împreună cu Alina Bottez și Irina Ionescu. Un moment impresionant a fost reunirea a opt interprete care au
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
realități secrete? Nu s-ar zice. Și totuși: "Paianjenul apare în primul rînd că o epifanie lunară",8 iar Christos e prezent în omofonele savant șîntocmite prin (în) sau (dez)-ț binare: "cînd, vampa, cată pegra a-l/opri: veghere cristalina;/ o priveghere Christ alină/ - cîndva, -mpăcată: pe Graal!" De semnalat (și) multitudinea semnelor ortografice și de punctuație care își obligă cititorul să străbată varii cîmpuri semiologice. Și semantice. Ar mai fi de observat efectul controlat al structurii grafice: ține în
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
în toiul dorurilor grave), sau la orgă... a fost și este... Neliniștit, încercam să descriu liniștea. Nu reușeam. Luam pastile cît bolovanul (cel șlefuit de apă-n rîuri, în pîrîuri de munte, cu avînt vertical, uneori de cascadă periculos de cristalină, de pură, de îmbietoare)... Ce-i în paranteză e în plus, mă bătu pe umăr, parfumat, o nimfoaică! Las-o baltă-n țipirig, adăugă, lungindu-se infinit... Și eu, ascultător, desenai o baltă estetică, nefiresc de adîncă în mijlocul obișnuit de
Murmuram o poveste de dragoste by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15216_a_16541]
-
acelea largi, desigur periferice, la care nu ajunsese încă nici apa curentă, poate nici lumina electrică, dar unde casele bătrânești, separate de mari curți cu pomi fructiferi sau doar ornamentali și cu puțuri sau pompe oferind cea mai curată, mai cristalină și mai rece apă cu putință, te primeau cu brațele deschise și cu sufletul pe tavă și te omeneau cu dulceața făcută din fructele din curte și cu mari pahare aburite de răcoarea dătătoare de viață a apei scoase din
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Katia Fodor *** Anul macilor, O celebrare numai de ei Știută: Procesiuni în grîu Și deopotrivă În lucruri fără noimă, Aruncate, Simțurile supuse, Cristaline după atîta Postit, Respiratul împreună Înaintea începerii Oratoriului. Aerul unei anume Sfințenii Greu de înțeles Trec prin buchete Înainte de a se Învolbura În glasuri. Săptămîni de scorțișoară, Luni ce se zvîntă la soare Cu pete încă ușor de recunoscut: Zmeura
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
horind, după ce mai și nuntiseră, mai nășiseră și asistaseră la nașteri și botezuri. Mândre Rodici părăseau codrul cu prunci în brațe (termen vetust: cu bebeluși!), care vedeau pentru întâia oară șesul, colbul, gârla. În pădure susurau izvoare cu cea mai cristalină apă de băut, sclipeau strălimpezi ochiuri de iezer, chemătoare la scaldă, se coceau smeure, mure, afine, covoare de ciuperci comestibile se propuneau consumatorilor - ca să nu mai vorbim de vânat, de toate dimensiunile, pentru toate gusturile. Pe atunci și mult timp
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
răsare și te duci...te duci spre răsărituri calea-i lungă și pe lunga cale vei culege infinite mituri. mai spre brâu dai pieptul cu apusul pe acolo-i noapte, nu-i lumină astrul nopții este presupusul felinar - prin noaptea cristalină. mai spre dreapta pieptului e sudul într-acolo-i numai vânt și ploaie arborele vieții - cel mai crudul doar aici - adesea, se îndoaie. inima e către miază-noapte lângă ea au cine nu tânjește? vrei posmagi muiați sau stele coapte le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mistici glaciale, Agopian și Ilfoveanu sînt simultan captivi și stăpîni. Ei i-au creat îndelung, cu voluptățile unui olar și cu o tenacitate de orfevru, toate dimensiunile terestre și metafizice: pămîntul plin de cratere și de păduri luxuriante, cu atmosfera cristalină de ozon prin care mai adie cîte un alizeu galben-verzui de sulf, tornadele irepresibile de monoxid de carbon și ploile care cad torențial - succesiv sau simultan - ca ambra cea mai pură și ca vitriolul cel mai viril. I-au creat
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
metri, provenind dintr-o peșteră. După ce ne-am tras sufletul și am admirat cascada, poteca serpuiește în sus pe munte spre următorul obiectiv, Izbucul Galbenei. În această zona pârâul Galbena iese de sub pământ și formează un mic lac cu apă cristalină si rece ca gheața. Acest lucru este posibil reliefului datorită reliefului calcaros, representativ munților apuseni, tip de rocă prin care apa poate săpa cu ușurință, dând naștere unor formațiuni cu adevărat impresionante. Lăsând izbucul în urmă ne așteaptă o urcare
Adam Freundlich [Corola-blog/BlogPost/96619_a_97911]
-
drum spre casă. De la primul paragraf m-a învăluit o aură intensă de nostalgie, uimire și admirație. Am simțit, citind apoi toată cartea, că în proza ei fermecătoare și poetică, muzicală și vizuală, ce curgea cu grația transparentă a apei cristaline, cuvintele și lucrurile, cuvintele și lumea, cuvintele și viața, cuvintele și visurile erau totuna, sălășluiau laolaltă și nu separat, cuvintele nefiind o nebuloasă sonoră în afara lumii reale, ci ceva integrat în aceasta: erau cuvinte pline de viață, de ființe, de
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
fel vor proceda Simona Vasilache și Paul Cernat. Ce semnala Ioana Pârvulescu era, în fond, o sincopă de construcție. Argument onest, căruia i s-a răspuns, în schimb, oblic, invocându-se în repetate rânduri „spiritul”, „arborescența stilistică”, „măiestria combinativă”, „inteligența cristalină”, „plăcerea de a nara” și alte asemenea însușiri pentru care nu mai am ghilimele suficiente. Toate fiind reale, desigur, dar nici una dintre ele nefiind la obiect. De altminteri, nici Ioana Pârvulescu nu le ocultase. „Impresia pe care ți-o lasă
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Eu, ploaia Aș vrea să fiu eu ploaia, ce-alene se pornește, Ce e mereu aceeași, ea nu îmbătrânește. Și-i atât de spontană, nu știi când va sa vină, Pe neașteptate apare, pură si cristalină. Plânge cu-ale sale lacrimi, profunde și reci, Udând a mărului tulpină și-ale sale crengi. Spală tot ce-i stă-n cale, atinge tot ce vrea, Noi suntem ai săi sclavi, ea stăpâna cea rea. Își face liberă cheremul
EU, PLOAIA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373688_a_375017]
-
cu tradiție, spunea tatăl ei. Și bunicul fusese elevul acestui liceu. Înaltă, subțire cu părul șaten prins de cordeluța albă de liceană, veselă și plină de viață, se bucura de frumoșii ani ai adolescenței, risipind în jurul ei zâmbetul cald, vocea cristalină. . Era o elevă bună, știind să pregătească în mod special materiile ei cele mai dragi. limba română, literatura ! Neliniștea este o caracteristică a adolescenței, iar ea, Mihaela avea parte de multă neliniște, de întrebări la care nu afla răspunsuri , de
ADOLESCENTA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384712_a_386041]
-
fiica ta, Albă ca Zăpada, ea! -De-i așa să vină-ndată Vânător s-o ia pe fată Și s-o ducă în pădure S-o împuște, să nu-ndure Sufletu-mi așa corvoadă. Să-mi aducă o dovadă Inimă ei cristalină Preacurată și senină. Vânătorul n-a putut S-o împuște, nici n-a vrut, Dar i-a dus ca o dovadă Inimă de porc în spadă. Un godac a împușcat Un mistreț bun de vânat. Iară fata prin pădure Trecu
POVESTEA FETEI NAIVE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384773_a_386102]
-
Acasa > Poeme > Emotie > UN CÂNTEC PRINTRE PLOI Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cad stropi de purpură Și-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară. O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană. Alerg prin iarba umedă de ploi, Cu talpa goală, să ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi
UN CÂNTEC PRINTRE PLOI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384783_a_386112]
-
Dacă m-ai întreba, dragul meu, ce anume rămîne din cîte le-am povestit și din altele, încă nepovestite, ți-aș răspunde că drojdia se lasă greoaie la fund, iar vinul cu esențele, cu buchetul aromitor și cu limpezimea lui cristalină se urcă la suprafață. Cu trecerea anilor, memoria devine din ce în ce mai selectivă, din multele întîmplări ale existenței reținîndu-le mai ales pe acelea care încorporează un sîmbure de lumină. Partea umbroasă, fără să dispară, se retrage treptat în imperiul umbrei, de unde revine
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
arhitectură sunt așezate de-alungul străzilor,înșiruindu-se pe ulițe mici și întortocheate unde noroiul trece peste încălțăminte în anotimpul ploios.Duzii erau pomii pe care îi vedeai orișiunde ți-ai fi aruncat privirea și din care vara se auzeau glasuri cristaline. Distanța mare față de cel mai apropiat oraș era un motiv temeinic pentru care nu părăsem satul ... Citește mai mult FloareaAm deschis ochii în satul de pe valea Gumei,pe marginea căruia curge liniștit pârâul Câinelui făcându-și loc prin văgăuni și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
arhitectură sunt așezate de-alungul străzilor,înșiruindu-se pe ulițe mici și întortocheate unde noroiul trece peste încălțăminte în anotimpul ploios.Duzii erau pomii pe care îi vedeai orișiunde ți-ai fi aruncat privirea și din care vara se auzeau glasuri cristaline. Distanța mare față de cel mai apropiat oraș era un motiv temeinic pentru care nu părăsem satul ... XXIV. REMEMBER, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016. Remember Plecat demult în lumea celor drepți Nici astăzi nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
renaște în strălucirea dimineții, Șoapte divine se aud de undeva de sus. Și unde e zăpada mai subțire, Un ghiocel, suna din clopoțel Și deodată, se trezesc din adormire, Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la vale pâlcuri de zăpadă, Ce se contopesc cu apa dulce, lină La plecare iarna-i pusă rău pe sfadă. O salcie și-a-mpodobit cosițele, Cu mugurași pufoși, catifelați, M-apropii și-i mângâi cu palmele, Ei tremură și mă
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Natura renaște în strălucirea dimineții,Șoapte divine se aud de undeva de sus.Și unde e zăpada mai subțire,Un ghiocel, suna din clopoțelși deodată, se trezesc din adormire,Încă doi, trei, privind morocănoși la el.Râuri mici cu apă cristalină,Aduc la vale pâlcuri de zăpadă,Ce se contopesc cu apa dulce, linăLa plecare iarna-i pusă rău pe sfadă.O salcie și-a-mpodobit cosițele,Cu mugurași pufoși, catifelați,M-apropii și-i mângâi cu palmele,Ei tremură și mă privesc
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]