1,743 matches
-
sale preistorice.54 Panaitescu are o viziune idilică despre implantarea creștinismului în rândul locuitorilor din nordul Dunării. Însă Pârvan, la obiect și cu luciditate, ne spune altceva: terminologia creștină latină datează din secolele IV-V, ba chiar VI-VII-când are loc cristalizarea termenilor creștini-o serie de termeni indică violența luptei între păgânism și creștinism la noi, în Dacia, precum zână, zănatic, drac. Acești termeni denotă că, dimpotrivă, a fost o luptă în conștiința oamenilor, iar aceasta a dobândit aspecte violente. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
constituit structuri politice și bisericești ale popoarelor convertite, a fost restabilită stăpânirea bizantină între Dunăre și Haemus, între 970-1018. Apoi, au fost restabilite legăturile economice și religioase cu regiunile învecinate, au fost restaurate episcopiile în regiunea Dunării-centre religioase și culturale, cristalizarea, în secolele IX-X, a unor formațiuni statale ce au contribuit la evoluția vieții religioase (creștine), în nordul Dunării, la sfârșitul mileniului I. Dar procesul de normalizare n-a fost uniform, instabilitatea politică în sudul Moldovei, vestul Munteniei, Crișana și Maramureș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Informațiile pe care le deținem, scrise și arheologice, arată că în această perioadă istorică, societatea autohtonă din teritoriile de la nordul Dunării de Jos a cunoscut o serie de transformări social-economice și politice, cu însemnate consecințe pentru închegarea comunităților umane și cristalizarea civilizației medievale. Civilizația autohtonă, în secolele VII-X, cu trăsături pregnant romanice, atestă o numeroasă populație românească, deja închegată etnic și lingvistic. Existența acestei populații autohtone, în spațiul de la Dunăre, Carpați și Mare, este rezultatul unui proces istoric complex, principalii factori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au aflat fusaiole și greutăți pentru războiul de țesut.7 Circulația mărfurilor și monedelor Odată cu sfârșitul secolului al VII-lea, în Europa de sud-est, se produc mari schimbări politice și adânci prefaceri sociale, constituirea primului stat (țarat) bulgar (679-681) și cristalizarea relațiilor feudale în Imperiul bizantin. Schimbările și prefacerile din zona danubiano-pontică au avut o înrâurire puternică și asupra societății românești din vatra vechii Dacii. Constituirea statului bulgar a ridicat o stavilă în calea legăturilor directe, seculare dintre locuitorii din nordul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Voievodatele anterioare întemeierii statelor românești au reprezentat prima organizare politică a satelor libere din regiuni diferite, în Muntenia, Moldova și Transilvania.19 Structuri politice-uniuni de obști, "romanii populare" Organizarea politică în societatea autohtonă carpato-dunăreano-pontică, în epoca "marilor tăceri", a migrațiilor, cristalizarea formațiunilor statale, prin evoluția de la forme inferioare la cele superioare, reprezintă problema fundamentală a permanenței istorice românești. Închegarea statală a fost rezultatul capacității și efortul continuu de organizare politică, pornind de la forme inferioare-obști și uniuni de obști, până la cele superioare-cnezate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca formă și evoluție, în Europa estică, centrală și sud-estică, terminologia este comună pentru structurile social-politice. Etapa cuprinsă între secolul al VII-lea și al X-lea este începutul perioadei de mare însemnătate pentru comunitățile umane din teritoriile carpato-dunăreano-pontice, prin cristalizarea vechii civilizații românești, ajunsă la un mare grad de uniformitate, cultura (civilizația) Dridu. Secolele VII-IX reprezintă prima etapă a culturii respective, în care se definesc principalele structuri social-politice ce se vor materializa în a doua etapă, între secolele IX-XI. Habitatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai frecvente, urmate de buzduganul fixat în vârful unui bici de luptă-în general, acesta era armamentul folosit în aceste secole. În concluzie, perioada din preajma Anului 1000 marchează o nouă etapă și în ceea ce privește organizarea politică și militară a societății românești, prin cristalizarea instituțiilor prestatale, în cadrul țărilor, voievodatelor, diferențiate după zona geografică și organizarea politică.Unele dintre aceste formațiuni erau întinse ("țări"și voievodate), altele aveau aspectul unor formațiuni politice mai mici ca suprafață și grad de evoluție social-politică. Noile organisme teritorial-politice aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Scythia Minor (sec. IV-VI)) sau de episcopiile sud-dunărene de la Dârstor și Vidin (după 864). În aceeași perioadă, au putut activa aici episcopii "misionari" (periodeuți), trimiși de aceiași ierarhi bisericești din afara teritoriilor românești. Însă, odată cu secolul al X-lea, după cristalizarea formațiunilor politice românești (voievodate), locul "horepiscopilor" este luat treptat de episcopi. Putem presupune că în noua situație politică din jurul Anului 1000, când apar voievodate puternice cu reședințe permanente, instituția horepiscopilor nu mai corespundea noii etape istorice. Astfel, susține Pr. Păcurariu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care condusese statul începând din 1185, dar tradiția statului întemeiat de ei, continuatoarea celei a primului țarat bulgar, s-a menținut până la sfârșitul acestuia (1393-1396). Structurile politice din nordul Dunării-voievodate, cnezate și țări Condiționările și împrejurările istorice diverse au frânat cristalizarea politică-statală pe teritoriul românesc, determinând soarta formațiunilor închegate în secolele XII-XIII. Acest proces este unitar în substanța sa, dar prezintă deosebiri zonale, ca și cronologice, iar ritmul evoluției social-politice avea să ducă la decalaje în spațiul medieval românesc. Valurile migratoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din 1234, amintită de noi mai sus. Astfel, ierarhia bisericească constituită aici presupunea în mod necesar o organizare politică anterioară în această regiune, pentru a se putea opune infiltrărilor patronate de biserica catolică și regalitatea ungară. Indicii despre existența unor cristalizări politice în regiunile est-carpatice, fără să știm unde erau localizate, ni le oferă epopeea germană "Niebelungenlied" (Cântecul Nibelungilor), operă închegată în jurul lui 1200. Epopeea vorbește într-o strofă despre un "duce", Ramunc, din "țara vlahilor" (Wlachenlant), iar într-un pasaj
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, când echilibrul de forțe era schimbat în defavoarea nomazilor. Dintre ei, cumanii au trebuit să accepte formele economice și sociale ale localnicilor și să coopereze cu ei pe plan militar împotriva unor dușmani comuni-simbioza cu ei avea ca nucleu principal cristalizările (structurile) politice autohtone, ca și în sudul Dunării. Grupurile nomade, rămase în teritoriile extra-carpatice, după invazia din 1241, puțin numeroase, au fost absorbite cu timpul de elementele locale, integrare ce a contribuit la consolidarea clasei suprapuse (aristocrației) românești, cum a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
actul însemnat, care marchează marea sa operă politică și bisericească. Mitropolia Țării Românești Închegarea statală, de la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, a fost însoțită de organizarea bisericească. În practica medievală, din Apus și Răsărit, cristalizarea politică (statală) implica o organizare bisericească adecvată. Până în 1359, când este atestat documentar Iachint, nu cunoaștem numele nici unui ierarh de la sud de Carpați. În 1348, acesta este menționat ca mitropolit la Vicina. Se pare că, în anii următori Iachint este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu cele genoveze pontice, cum susțin Iorga și Brătianu. Este o evidență că geneza statului Moldova a fost un proces complex și îndelungat, desfășurat progresiv, cu contribuția mai multor factori. Structurarea societății românești est-carpatice în categorii sociale bine delimitate și cristalizarea unor nuclee politice a precedat alcătuirea statului medieval. În aceste condiții, procesul "descălecatului", declanșat după 1359, nu a însemnat constituirea de structuri politice și sociale noi, ci doar o substituire a vârfurilor piramidei politice est-carpatice și adoptarea unor forme noi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg, 1980-1981, p. 121-136; Istoria Românilor, vol. III, p. 567-568. 9. Neagu Djuvara, op. cit., p. 16-19. 10. Ibidem, p. 61-115. 11. Ibidem, p. 115-133. 12. Ibidem, p. 133-145. 13. Ibidem, p. 145-153. 14. R. Popa, Premisele cristalizării vieții statale românești, în vol. Constituirea statelor feudale românești, București, 1980; Ș. Papacostea, Geneza statului medieval românesc, București, 1999; Istoria Românilor, vol. III, p. 568-569. 15. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 308-310; N. Iorga, Câteva date despre cronicile și tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în AARMSI, 38, 1910-1911, p. 129-146. Idem, Acte românești din Ardeal privitoare la legăturile scuilor cu Moldova, în Buletinul Comisiunii Istorice, II, 1916, p. 179-272. Idem, Acte privitoare la "Câmpul lui Dragoș", în RI, 1916, p. 141-151. Idem, Cele dintâi cristalizări de stat ale românilor, în RI, 5, 1919, p. 103-112. Idem, Imperiul cumanilor și domnia lui Băsărabă. Un capitol din colaborațiunea româno-barbară în evul mediu, în AARMSI, t. VIII, p. 97-103. Idem, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolele IX-XIV, Cluj, 1996. Idem, Instituții medievale românești. Adunările cneziale și nobiliare din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj, 1991. Popa R., Țara Maramureșului în secolul XIV, București, 1970. Idem, La începutul evului mediu românesc. Țara Hațegului, București, 1988. Idem, Premisele cristalizării vieții statale românești, în vol. Constituirea statelor feudale românești, București, Editura Academiei, 1980. Popa Oct., Radu Negru și Negru Vodă, în Blajul, 1935, nr. 4, p. 147-150. Idem, Ugrinus. 1291, Brașov, 1935 (extras din revista Țara Bârsei). Popa-Lisseanu G., Izvoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu seamă), însă în variantă comică, pătrunsă de spiritul Renașterii, individualizată estetic printr-o structurare barocă, prin inserții de epos picaresc, de scenerie realistă, de folclor, de culoare locală, de sentimentalitate romantică avant la lettre. În procesul de maturizare, de cristalizare a culturii românești, după Unirea Principatelor, modelul clasic își demonstrează viabilitatea prin ținuta, prin ansamblul conduitei intelectuale a unor personalități ca A. I. Odobescu și Titu Maiorescu. Opera literară a primului amalgamează clasicul cu barocul, însă formația sa e determinată de
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
din 1923. Într-un articol intitulat Pentru contimporani, revista își mărturisește intenția de a atrage atenția militanților celebri ai artei și literaturii contemporane din Occident asupra Bucureștilor și de a se sincroniza cu spiritul epocii, definit ca „viteză, mișcare, forță”. Cristalizarea programului propriu-zis al grupării, menită să deschidă calea „unui curent salubru și înviorător”, începe cu popularizarea unor articole-manifest și cu tipărirea unor eseuri despre „arta nouă”. Înainte de a deveni o revistă de avangardă propriu-zisă și în pofida diversității de preocupări și
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
Se avânta spre Lună, fluturând un hanger” sau „Eu sunt poetul Ben Corlaciu,/ care-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru, Manifest liric aduce o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat cu ostentație, poetul caută acum semnificații esențiale, marcat de un sentiment al neîmplinirii căruia
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
de însușiri ce țin de simțul critic, de gust și de stil. Întrebările teoreticianului privesc domeniul, virtuțile și servituțile disciplinei, șansele reale și iluziile ei, perspectivele ivite la orizont prin fluidizarea granițelor dintre strategiile interne și epistema altor științe. La cristalizarea acestei concepții au contribuit, în anii formării, contactul cu sociologia lui D. Gusti și îndeosebi cu H.H. Stahl, ca și interesul pentru istoria socială, aceste științe cauționându-i mai târziu cercetările de istorie a mentalităților și a spiritului public, precum și
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
profesionalizată și va dispune atât de echipamente și de tehnică de luptă compatibile cu cele ale armatelor altor state membre ale NATO, cât și de o infrastructură strategică și de susținere logistică pe măsură. Totodată, România participă la eforturile de cristalizare a profilului de securitate și apărare al Uniunii Europene. Capitolul 4 Combaterea armată a terorismului Forme și procedee acționale Analizând studiile unor cercetători ai fenomenului terorist pentru a putea înțelege diferitele forme de contracarare a acțiunilor teroriste, putem să emitem
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
aspecte formulate deja în Antichi- tate, dar preluate, amplificate și cristalizate de mitologia medievală. Mircea Eliade e interesat de miraculoasa geneză a mătrăgunei, de antropomorfismul și androginia ei, de virtuțile sale afrodiziace și fertilizatoare. El desface mecanismul procesului religios de „cristalizare a unui simbol metafizic și teologal” : mătrăguna devine o „plantă a vieții și a morții”, o „plantă sacră”, o „plantă-zeiță”. Un aspect esențial - sesizat și de Mircea Eliade - este în ce măsură calitățile terapeutice și psihotrope ale mătrăgunei au determinat statutul său
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-o ființa eminamente ideală. Libertatea aceasta adevărată e cea care prezervă statele în contra primejdiei despotismului pe de-o parte, a demagogiei pe de alta. E drept că monarhia austriacă e departe de-a fi ajuns la idealul ei, la cristalizarea unui sistem federativ care să asigure atât dezvoltarea liniștită a elementelor sale etnice cât și unitatea și tăria de acțiune a statului în afară. Mulți au naivitatea de-a crede că, din cauza discordiei între naționalități, Austria ar fi politicește slabă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de suprapunere a conștiințelor băștinașilor de pe Kyrall, mediată de mantia shu; M Mântuitor - personaj mesianic, trezit în rândul primei generații de clone de pe o Lume Agricolă, prin infecția cu germenii rezultați din Alambicul de Dumnezeu. Moartea lui declanșează procesul de cristalizare a religiilor lucrative. Manualul însămînțării - culegere de texte conținând tehnicile corespunzătoare fiecărei etape a însămînțării. Scriere secretă a Abației, din care, timp de zeci de generații a fost pierdut un singur exemplar. Explică mecanismele manipulării apostolului și trece în revistă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai bogat (fig. II.22: crHc) . Dar, cum se observă în figura II.22, în cazuri particulare, abia reprezentate (careul din dreapta sus), există și posibilitatea ca acel practicant să beneficieze de un transfer de biocâmp spre el. </footnote> în scopul cristalizării unor categorii supraindividuale, manifestate ca acțiuni comune de grup, care să coordoneze activitatea grupurilor umane, arhetipul este “expresia inconștientului colectiv aparținător tuturor indivizilor unui grup social”. </footnote>; evident, scopul este mărirea eficienței procesului de transformare/transferare de materie spre Universul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]