551 matches
-
Jérôme et le triple sens de l’Écriture”, în Revue des Études augustiniennes, 26, 1980, pp. 214-227. Jay, P., L’ Exégèse de Saint Jérôme d’après son „Commentaire sur Isaïe”, Paris, 1985. Jossa, G., La teologia della storia nel pensiero cristiano del secondo secolo, Naples, 1965. Jossa, G., Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Naples, 1970. Klausner, J., The Messianic Ideas in Israel from its Beginning to the Completion
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de Mer Morte, Paris, 1967, pp. 47-60. Rowley, H.H., Darius the Mede and the Four World Empires in the Book of Daniel, Cardiff, 1935. Ruiz de la Peña, J.L., La otra dimensión. Escatología cristiana, Madrid, 1975. Salvatore, A., „L’enigma di Commodiano. Considerazioni sullo scrittore, il suo ambiente e la sua epoca”, Vichiana, 3, 1974, pp. 50-81. Sandmel, S., The First Christian Century in Judaism and Christianity, Oxford, 1969. Sans, I.M., La envidia primigenia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de studii al lui Norelli, L’Ascensione di Isaia. Studi su un apocrifo al crocevia dei cristianesimi, Bologna, 1994. Ne‑au fost de mare folos lucrările autorilor: M. Pesce (ed.), Isaia, il Diletto e la chiesa. Vizione ed esegesi profetica cristiano‑primitiva nell’Ascensione di Isaia, Brescia, 1983, A. Acerbi, L’ Ascensione di Isaia. Cristologia e profetismo in Siria nei primi deceni del II secolo, Milano, 1989 și P.C. Bori, L’estasi del profeta ed altri saggi tra ebraismo e cristianesimo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dialogo con Trifone, introd., trad. și note de G. Visonà, Milano, 1988; Saint Justin, Œuvres complètes, Paris, 1994, intr. Jean Daniel Dubois. . L. Barnard, Justin Martyr, his life and thought, Cambridge, 1967; G. Jossa, La teologia della storia nel pensiero cristiano del secondo secolo, Napole, 1965; referitor la Iustin, pp. 169‑210; G. Otranto, Esegesi biblica e Storia in Giustino, Bari, 1979. . Despre cele două parusii ale lui Cristos, cf. Iustin, 1 Apol. 52, 3; Dial. 14, 8; 31, 1; 32
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apologeți de limbă greacă, trad. de pr. prof. Olimp Căciulă, col. PSB, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R (n.t.). . Referitor la concepțiile eshatologice din primele secole creștine, vezi J.L. Roiz de la Peña, La otra dimensión. Escatología cristiana, Madrid, 1975; J. Carmignac, Le mirage de l’eschatologie, Paris, 1979, și A. Fernández, La escatología en el siglo II, Burgos, 1979. . Saint Justin, Apologies, introd., text critic, trad., comentariu și index de A. Wartelle, Paris, 1987. * În traducere după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a lucrării Bénédictions de Jacob”, Rome, 1982, pp. 5‑18, și de E. Norelli, „Il problema storico‑letterario di Ippolito”, în Ippolito, L’Anticristo, Florența, 1987, pp. 9‑35. De același autor, capitolul consacrat lui Hipolit în Storia della letteratura cristiana antica greca e latina, redactată în colaborare cu C. Moreschini, Brescia, 1995, vol. I, pp. 338‑344 (trad. rom.: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine, vol. I, Polirom, 2001). În acest capitol, Norelli acceptă ipoteza de lucru propusă de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
di Lettere e Filozofia, Università degli Studi di Siena, a.a. 1997/1998. . „Dal De Antichristo di Ippolito al De Consummatione mundi dello Ps. Ippolito: «riscrivere» un testo e «comunicare storia»”, în Atti del XXXII Incontro di studiosi dell’antichità cristiana, 8‑10 mai 2003: Comunicazione e recezione: protagonisti, tecniche e vie del documento cristiano (IV‑VI secolo), Studia Ephemeridis „Augustinianum”, Rome, 2004. . Cf. „Inventar al principalelor referiri la Anticrist în literatura creștină a primelor secole” de la sfârșitul volumului. În legătură cu semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
De Antichristo di Ippolito al De Consummatione mundi dello Ps. Ippolito: «riscrivere» un testo e «comunicare storia»”, în Atti del XXXII Incontro di studiosi dell’antichità cristiana, 8‑10 mai 2003: Comunicazione e recezione: protagonisti, tecniche e vie del documento cristiano (IV‑VI secolo), Studia Ephemeridis „Augustinianum”, Rome, 2004. . Cf. „Inventar al principalelor referiri la Anticrist în literatura creștină a primelor secole” de la sfârșitul volumului. În legătură cu semnificația celor patru regate, Ieronim scrie: „Cele patru regate au fost pământești și cum toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aproape o sută de ani: în acest interval de timp toate săptămânile de la Daniel ar fi împlinite, dacă ele se referă la a doua venire a lui Isus Cristos” (cap. 20). . Cf. G. Jossa, La teologia della storia nel pensiero cristiano del secondo secolo, Napoli, 1965; Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Napoli, 1970 . G. Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Roma, 1988. . Într‑adevăr, Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vezi notele următoare). Despre începuturile educației creștine: Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena, 1866; Oxford Early Christian Texts, Oxford University Press, New York, 1995; Patrologie Cursus Completus, ed. J.P. Migne, Series Graeca (Paris, 1857-1866), Series Latina (Paris, 1844-1855); M. Pellegrino, Letteratura greca cristiana, Studium, Roma, 1963; I.G. Coman, Patrologie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985; Corpus Christianorum, Brepols, Turnhout (1954-1979); J. Gaudemet, L’Eglise dans l’empire romain (IVe-Ve siècles), Sirey, Paris, 1958; J. Gaudemet, Gabriel Le
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unius spatio fuerit praemissa conversio („Nici un cleric să nu fie hirotonisit dintre laici decât dacă se va fi făcut convertirea lui câțiva ani mai înainte sau timp de un singur an”) (Caesarii opera, în U. Moricca, Storia della letteratura latina cristiana, vol. II, Torino, 1928). 28. Conciliul din Arles (524) a nuanțat interdicția: Tamen quia crescente ecclesiarum numero necesse et nobis plures clericos ordinare („Totuși, pentru că sporește numărul bisericilor, este nevoie să hirotonisim mai mulți clerici”) (Caesarii opera, ed. cit.). 29
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a răsturnat la fel. — Cum e cu pragurile? Întrebă Nick rotindu-și schiurile În timp ce stătea pe spate și apoi ridicându-se-n picioare. — Trebuie s-o ții pe partea stângă. E o pantă bună, rapidă și trebuie să faci o cristiană la sfârșit, pentru că e un gard acolo. — Așteaptă puțin și ne dăm Împreună. — Nu, du-te tu primul. Vreau să văd cum iei pragurile. Nick Adams, care avea un spate mare și părul blond, Încă ușor acoperit de zăpadă, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul contrabalansând mișcarea, bețele subliniind curba ca niște dâre luminoase, totul Într-un nor sălbatic de zăpadă. — Mi-a fost teamă să fac o cristiană, spuse George, e zăpada prea moale. Dar a ta a fost o frumusețe. — Eu nu pot să fac telemark. Nick lăsă În jos cu schiul primul fir de sârmă al gardului și George trecu peste. Nick Îl urmă și coborâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de terra sterchum equi, et diabolico impetu ductus, proiecit în faciem dicte fighure virginis 189 matris Mărie, et parte dicti 190 sterchoris, ut vulghariter dicitur, "rimase apichato nella diadema" dicte fighure, în eius maximum obrobrium ac vilipendium, et în verecundiam cristiane fidei. Et qualiter volentes prefati Octo eum capi facere, videns eorum familiam, accepit quemdam gladium, et cum ipso se ferivit în pectore, cum cisura cârniș et sanguinis effusione, volens semeț ipsum, dicto diabolico impetu ductus, interficere, prout predicta [128v] omnia
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și artistic * „Bănuiala mea e că Mihail Neamțu nu e o persoană, ci un comitet, atât de variat, prolific și erudit îi e scrisul.” Mircea Platon, Convorbiri literare * „Intento a cogliere i «segni del tempo» e ad interpretarli con intelligenza cristiana, Mihail Neamțu - molto lucidamente, a mio parere - nel proporre una meditazione teologica sul senso della storia, non scorge contrapposizione tra impostazione teologica ed esperienza della libertà in ogni persona. Mi sembra immediato ravvisare in queste riflessioni l’eredità spirituale e
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lucidamente, a mio parere - nel proporre una meditazione teologica sul senso della storia, non scorge contrapposizione tra impostazione teologica ed esperienza della libertà in ogni persona. Mi sembra immediato ravvisare in queste riflessioni l’eredità spirituale e intellettuale dell’umanesimo cristiano alle sue radici, nella migliore tradizione patristica.” Ilaria Ramelli, Archaeus tc "" Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte (Mihai Șora) 5 I. Cvadratura cercului teologico-politic: un argument 9 Instituții și modernitate 9 Eșecul teologico-politic 13 Teologia fără epistemă 16 Așchii, rumeguș și limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cauză. Mulțumiri: Autorii acestei cărți își exprimă sincera mulțumire față de prietenii care au ajutat la concluderea acestui proiect. Îi mulțumim cu precădere profesorului Manlio Brigalia, pentru sugestiile prețioase care s-au regăsit în multe din paginile noastre; prietenilor Giancarlo Germani, Cristiano Acquaroli, Antonella Meniconi, pentru atenta lectură a textului și pentru sugestiile lor; colegilor din presa românească care au acceptat să răspundă la interviurile noastre; prietenilor Corneliu Horia Cicortaș, Adrian Grigor, Giorgio Mihoc, Vicențiu Acostandei, Mihai Muntean, Mauro Cascio, pentru ajutorul
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
criticată în vara anului 2009 în România nu numai datorită costurilor foarte mari ci și pentru că a fost în realitate "copiată" după o propunere similară prezentată în 2008 de mai multe asociații active în Italia ce fusese realizată de regizorul Cristiano Acquaroli, cu o propunere de costuri mult mai mici: dar asta este o altă istorie 101. Cu această ocazie, Guvernul român a prezentat motivațiile acestei inițiative: • diminuarea gradului de acceptare a italienilor față de străini, ca efect al unei reacții firești
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
este buba este faptul că Diaconescu știe foarte bine că se adresează unei opinii publice interne care gândește același lucru și care judecă exact la fel cele întâmplate. O dovadă? Episodul antrenorului de fotbal italian al echipei de fotbal Steaua. Cristiano Bergodi a fost alungat de la echipă într-un mod incalificabil de către patronul echipei, discutabilul miliardar Gigi Becali (astăzi europarlamentar ales pe listele partidului naționalist România Mare) pentru a fi înlocuit cu colegul, român Mihai Stoichiță. În întreaga rețea a blogurilor
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
și produsul prezentat de Playteam (o societate aproape necunoscută experților din sector), dar și faptul că ideea de bază a campaniei a fost în elementele fundamentale "copiată" din spotul "Adevărații români suntem noi", realizat în Italia și prezentat de către regizorul Cristiano Acquaroli la primul Forum al asociațiilor românești care s-a ținut la Milano în mai 2008. Într-adevăr clipurile prezentate de Playteam nu au fost filmate pe peliculă de film fiind un produs în format digital, sub forma unui serviciu
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Andrea della Valle în memoria morților de la Viena, victime ale reprimării din octombrie: Belgia era prezentată ca fiind modelul de regim constituțional care garanta libertatea. El și-a teoretizat concepția privind puterea politică în două lucrări importante: Il potere politico cristiano (1857), o culegere cuprinzînd discursurile ținute în capela imperială de la Tuileries în postul Paștelui din 1857, și Saggio sul potere pubblico o esposizione delle leggi naturali dell'ordine sociale (1859). Catolicismul liberal s-a limitat la cîteva cercuri din peninsulă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
putea asigura ocrotirea Bisericii de legislații nedrepte. Această constatare nu înseamnă totuși că este vorba de o susținere a papei prin inițiative necontrolate, chiar dacă L'Osservatore Romano din 19 iunie 1891 sărbătorea "il meraviglioso connubio della Chiesa cattolica colla Democrazia cristiana"6 (căsătoria minunată a Bisericii catolice cu Democrația creștină) și chiar dacă secretarul său de stat, cardinalul Rampolla, era de partea acestor partide. În dorința lui de a pune bazele unei noi creștinătăți, Leon al XIII-lea i-a invitat pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partid politic aflat la ordinele Bisericii, tot așa cum nu avem dreptul să vorbim în numele Bisericii"17. Raportul lui Flaminio Piccoli la al IX-lea Congres național al DCI de la Roma (27 iunie 1969) intitulat Idee, strutture e iniziative della Democrazia cristiana per il rinnovamento delle istituzioni nell' attuazione e nello sviluppo democratico della società nazionale este reprezentativ pentru această preocupare: "Democrația creștină este un partid laic, aconfesional, de inspirație creștină, nu "partidul catolicilor" (...). Credința religioasă este deasupra opțiunilor noastre; ea poate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
subsidiarității, mergînd pînă la a da naștere partidelor regionale în Bavaria, în Țara Bascilor și în Catalonia, în Belgia, ba chiar în Italia prin Sudtyröler Volkspartei. Robert Schuman își spunea cu mîndrie "lotharingian de origine". În Idee ricostruttive della Demacrazia cristiana (1943), Alcide De Gasperi făcea din regiune un centru de propulsare a democrației: "Garanția organică cea mai eficientă a libertății va fi formarea regiunilor ca entități autonome", iar în raportul său de la primul Congres național al DCI din 24-27 aprilie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dar acest curent se caracterizează în general printr-o anumită slăbiciune, fiind mai viguros doar în unele regiuni. Democrația creștină nu s-a dezvoltat pe un partid puternic și coerent. În 1918, filosoful Severino Aznar a creat Grupo de la Democracia cristiana, care nu a depășit însă stadiul de club de dezbateri de idei. Membri erau Alfredo Mendizábal și José Calvo Sotelo, dar a rămas izolat și prost primit de Propagandiști, ca și de marea majoritate a ierarhiei. Părintele Pottier, care a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]