348 matches
-
substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
de enigmatică și de cuprinzătoare pentru a reuni toate aceste proiecții și fantasme ale unui protagonist ce simte "că-i țâșnește sufletul prin creștetul capului". Volumul e plin de emanații și câmpuri energetice, uși secrete spre alte dimensiuni, corpuri meteorice, "cristice" (ghilimelele îi aparțin autorului) și un șirag de sistem-informație-revoluție. Oceanul originar, cu infinite resurse, și realitatea spirituală paralelă, cu prefigurarea și conservarea unei noi energii, completează acest decor astral, ce scapă presiunilor atmosferice și istorice. În altă viață, dinspre finalul
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
Pământul", "Litere de spumă /dimineața pe ciucurele / nisipului / și pe care seara-l înflăcărează, litere fără cuvânt / lângă pietre, suspendate. /.../ Litere ghiftuite / de lumină, fredonate, / cu una singură / lipsă", - poemul "dă de vorbit" rugului de spini ce amintește de suferința cristică, "La dreapta / sau la stânga, coperta / fără de titlu. Tufiș / verde iarbă și frunze / de ciulini, stânci ieșite din apă. Cer / desprins /.../ Cer / verde-auriu, fără oră, fără / de margine, cu / cei dispăruți. // Numai / ale noastre paginile. Pe care tu / le recitești. Nu
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia dostoievskiană de a imagina o culme în diabolizarea unei feminități maladive, ce-și caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se află tot scandalul acestui roman. Ecaterina e mai întâi o schizofrenică. E numai fondul pe care se constituie dezastrul ființei sale damnate. Sau poate originea răului ar trebui situată într-o maladie fiziologică: o menstruație continuă de sânge
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
bizantină impune scrierea cu omega a numelui lui Hristos tocmai pentru ca suma literală rezultată în acest caz să fie 13, ca o asumare și prin nume a morții germinative a Fiului Omului. Să reținem însă, pentru început, acest prim însemn cristic din viața lui Urmuz. Scurta privire aruncată în interiorul magiei nume(re)lor ne arată însă și de ce, puțin cam neobișnuit, tatăl a schimbat nu vreun prenume, cum se obișnuiește, ci chiar patronimul fiului său. Prin această substituție, noul nume, Dimitrie
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
definitiv dedicat numerologic înțelepciunii, sănătății și providenței divine. Peste ani, Urmuz își schimbă însă din nou, de data aceasta de unul singur, numele. Iar noul nume, Demetru Dem Demetrescu-Buzău, prin semnul 33 pe care îl exhibă (n.b., alt semn cristic!) devine acum simbolul desăvârșirii inițiatice, dar și al iubirii în toate ipostazele ei: profană și divină. Această nouă intervenție în destin ar putea indica în cazul lui Urmuz nu doar o (re)cunoaștere a numerosofiei ca formă particulară de fidelitate
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
rățoi, stau, puțini o știu, în comentariile Cabbalei, comentarii care pornesc de la identitatea de substanță și de structură numerală și literală a sintagmei ebr. lemek (nebun) cu cea care definește senioria ființei umane: melek (rege). Căci, ca o altă referință cristică, nu a fost oare socotit nebun la vremea respectivă chiar Regele Iudeilor?... Ca într-o asumată imitatio Cristi (obsesia acestui model se pare că l-a urmărit întreaga viață pe Urmuz), și „rățoii" se lasă conduși de „nebunia crucii" și
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
pare nefirească doar ochiului înrobit de preocupări estetice, în schimb o lectură în cheie teologică lămurește spontan codul Nodurilor și semnelor. Citite cu un ochi estetic, versurile sînt anoste pînă la stupiditate, dar străbătute cu ochi spiritual, ele sînt săgeți cristice de o directețe evidentă. Apologia pe care pictorul o face Nodurilor și semnelor merge pînă la o suită de îndemnuri adresate cititorilor. Cine nu vrea să trăiască descumpănirea de a nu pricepe nimic din volum e rugat să respecte cîteva
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
transforma simboluri în metafore. În autoportretul purtând titlul Coloană ruptă (1944), bustul dezgolit, marcat de cuie, strâns în curele medicale, este despicat, lăsând să se vadă o coloană ionică ruptă. Unind corpul uman și arhitectura, rana și peisajul sterp, simboluri cristice și sugestii sexuale, suferința și exorcizarea ei prin artă, imaginea nu stârnește compasiune, ci admirație pentru o forță de caracter ieșită din comun... În "Cele două Fride", dublul autoportret pictat în 1939, anul divorțului de Rivera, două personaje în mărime
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]
-
secetă cumplită/ a liniei drepte/ cine să cîntărească lacrima vărsata pe ascuns/ de o rădăcină// ce poate visa un cuțit/ într-o casă cu pereții vătuiți de spaimă" (restul din rest). Salvatoare i se înfățișează, la un moment dat, geometria cristica a crucii: "am văzut crucea născîndu-se/ fără dureri/ că un fruct// e timpul să vă spun/ l-am văzut pe cel care merge/ cu mormîntul în spate// e timpul să mă albesc undeva/ oriunde/ în tăcere/ singur" (e timpul). 2
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
întors spatele lumii dedicându-și viața lui Cristos, Feofan e un fel de Pan, multiplicat fantastic, cu frunze și pești care i s-au lipit "pe tâmple, la subsuori, pe mâini și pe pleoape". Un poem excelent, în cheia universală, cristică a miracolului, îmi pare Feofan. Vindecare: "L-am văzut coborând scările,/ cu cârjele subsuoară, tropăind/ când pe un picior, când pe altul,/ și atunci am strigat: stai,/ el însă continua să coboare mai departe/ fredonând aceeași melodie/ ce părea să
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
nu exclud îndreptățirea morală a opțiunii de tinerețe. După cum, la Steinhardt, faptul că într-o închisoare comunistă el s-a înfrățit cu foștii călăi, cu legionarii aflați în detenție, primind botezul creștin, îmi arată tocmai că el a înțeles lecția cristică. Opțiunea sa a fost una asumată până la fibra conștiinței, chiar dacă, prin raportare la propriile valori, ea li se poate părea unora excentrică. În fine, ca să închei această discuție asupra riscurilor valorizării ideologice (pe care e "firesc" s-o regăsim la
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
a prevăzut riscul de a se așeza abuziv în spațiul vieții lui Iisus, de a valorifica exclusiv comercial și, finalmente, derizoriu, un model atăt de important, și atunci a căutat formule convingătoare de a sugera planul subtil, inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă ipocrită și impură a comercialului. |n vreme ce discursul propriu-zis, acela strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
sunt nașpa. Urâte, grase și toante. Valorile după care se ghidează sunt extrem de feministe“. Și totuși... Acestea sunt sentimentele pe care le nutrește un tânăr român ce a trăit 25 de ani în străinătate. În total, Michael Mussulis are 33. Cristica-i vârstă îi este imprimată pe chip: cârlionți negri, răsfirați rebel pe frunte, ochi mai tot timpul veseli, dar care pot afișa lejer și melancolia, nasul osos și bărbia așișderea. Mic de statură, dar agil în mișcări. Mersul ritmat. Modest
Agenda2003-43-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281634_a_282963]
-
decît limba de lemn a cancelariei partidului unic, potrivit căreia "imperialiștii" din Occident erau pururi "criminali", iar vocabulele "deviaționist" și "revizionist" erau obsesiv etalate: Dacă secta Martorii lui Iehova s-ar cere interzisă din motive doctrinare (respingerea Trinității, refuzul miracolului cristic), atunci - pe firul aceluiași raționament - ar trebui interzise în România și religiile mahomedană, mozaică, ori neoprotestante. Ceea ce ar fi, trebuie s-o recunoaștem, puțin cam exagerat! Cît privește "interesele materiale și politice" evocate, toate bisericile constituite din lume au, prin
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev" rămâne un depozitar al secretului nedecriptat. Cât privește maestrul, acesta e, până la un punct, un autoportret al lui Bulgakov însuși, ceea ce autorul ține a scoate
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
miza principală a cărții rămâne aceasta - reconstituirea traseului unei existențe excepționale, care prin evocarea ei retrospectivă se convertește în destin. Personajul este, desigur, un ales; el parcurge un traseu inițiatic, reface un drum al calvarului (de altfel trimiterile la destinul cristic sunt destul de transparente) și este răsplătit în final cu o viziune a lumii celeilalte, ca odinioară sfinții ortodoxiei, ale căror vedenii erau consemnate în Minee. Delir al unei minți distorsionate sau nebunie sacră a unui ales ce se află în
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
în mîini și privește cu ceață din acest real care și-a aruncat de-a valma boarfe și biserici în lăzi de gunoi pestilențiale din acest surdo-mut beat crița amnezic mitoman etc." (Micul poem al morții. Începutul lui Dumnezeu). Imaginea cristica nu reprezintă decît un alt pretext al substituției, un teatru al sacrului în care protagonistul și spectatorii sînt permutabili: "îngerii îmbrăcați în dezastre./ ei țin în mînă un fel de invitație un fel de bilet de intrare un/ fel de
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
și fascinant, cum a fost Bălcescu, se sacrifică fără șovăială sub ochii celorlalți, el se transformă aproape obligatoriu în punct de plecare al unui mit. "Mitul Bălcescu" a luat naștere de îndată ce autorul s-a sfîrșit departe de țară, la vîrsta cristică de 33 de ani. Iar literatura provocată de insolita sa trecere prin cultura noastră avea să se materializeze mai întîi printr-o pletoră de poezii scrise de prieteni (Bolintineanu, Bolliac, Alecsandri etc.), apoi în opere compuse de autori romantici care
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
fratele meu, îngerul,/ îl ucid pe pruncul Iisus (...) chipul meu e zilnic în ziare a mea e / fotografia incendiatorului ale mele sînt/ fotografiile celor o duzină de victime" (Complicitate ș1ț). Avem a face așadar cu o metodică răsturnare a iubirii cristice, cu sfidarea unui fond mistic obsesiv, prezent cu un semn inversat. Jubilația păcatului pare a nu fi decît fața întoarsă a unei virtuți exasperate. Atingînd un moment limită al contradicției lăuntrice, poetul ajunge la un simțămînt paroxistic al respingerii universalizate
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
care îi marchează destinul sînt aici importante, ci funcția lui, calitatea de sursă pentru o întreagă tipologie a unei estetici sacre. Pentru că în țesătura pînzei, în substanța intimă a fibrei, s-au imprimat semnele vagi ale chipului și ale trupului cristic. Inviat din morți și înălțat la ceruri, ieșit, cu alte cuvinte, din istorie și din lumea senzorială, Iisus a lăsat pe lințoliu imaginea adevărată a făpturii sale. Studii aplicate, cu pretenții savante ori fundamentate doar pe intuițiile istoricului de artă
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
vuum! vuuum!/ Să fie doar vîntul cel care ne-a/ înfrigurat?" (ibidem). În asemenea chip ar fi vorbit și genialoidul Dimitrie Stelaru. Conștiința mizeriei se coroborează cu impietatea, ceea ce e un fel de transcendență inversă. Fiind puse la îndoială miracolele cristice, viața cotidiană se descoperă și mai deplorabilă, mai lipsită de zare în jegul și promiscuitatea sa: Treci tu prin jegul căzilor de baie,/ printre bălăriile cartierelor, prin internate,/ printre comedianții din piață, găzari și/ traficanți de borhoturi, printre ciocli,/ veterinari
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exihbă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație. Citatul din Biblie, invocația cristică și transparența icoanei, ambalate în note de jurnal și în felurite cogitații colorate moral și metafizic, se împreună cu trupul nud din fotografii, costeliv pînă la ascetism, al artistului însuși. Sau, mai exact, imponderabilul organ al credinței și al devoțiunii este
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
un film care are credința în Dumnezeu drept epicentru. De altfel, trebuie să îl citez pe avizatul critic de film BBC, care definește filmul într-un mod excelent: "o poveste de un misticism oblic care face din artist o figură cristică crucificată de epoca brutală în care trăiește și caută ceea ce probabil înseamnă un singur lucru - redempțiune și inspirație". Singura obiecție pe care aș aduce-o e că misticismul nu mi s-a părut "oblic" (adică indirect). E tratat prin intermediul metaforelor
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
în vechile legende românești, Dumnezeu se plimbă pe pământ la braț cu Sfântul Petru, și poate fi frecvent întâlnit - iar efectul e realist, nu se inserează ca o halucinație a personajului, ci are continuitate cu viața cotidiană. Tot în spirit cristic, Rubliov își găsește redempțiunea în forma unui copil, ctitor de clopote. S-a remarcat deja că mizanscena lui Tarkovski seamănă cu aceea din "A șaptea pecete" a lui Bergman, camera zăbovind asupra unor "tableaux" medievale sobre. De altfel, majoritatea filmelor
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]