1,168 matches
-
facă accesibil tuturor neamurilor. Prin urmare, alcătuirea unei istorii a textului Bibliei necesită cunoașterea originilor literaturii naționale a mai multor țări; de exemplu, traducerea Bibliei, în special a Noului Testament, a antrenat literatura gotică, slavonă, coptă, armeană, georgiană și etiopiană. Criticismul textual al Bibliei a fost o disciplină-pionier a Renașterii umaniste. Mari umaniști precum Erasmus sau Nebrija și-au dedicat toată priceperea în vederea editării textelor biblice în limbile lor originare 1. 1.1. Primele încercări de conturare a unei istorii a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1. Primele încercări de conturare a unei istorii a textului biblictc "1.1. Primele încercări de conturare a unei istorii a textului biblic" Faptul că varii copii ale textelor Vechiului Testament diferă una de alta a devenit foarte clar atunci când criticismul textual s-a transformat practic într-un câmp aparte de cercetare, aproximativ în timpul Reformei. Probabil că divergențele legate de citirea anumitor manuscrise ale acelorași cărți, descoperite la Qumran, erau foarte cunoscute printre scribii acestei comunități. Controversele dintre evrei și creștini
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un singur prototext nu s-a diminuat. Căutarea unor texte cu autograf a fost atunci înlocuită de căutarea unui text canonic al fiecărei cărți a Vechiului Testament, din moment ce numai textul canonic era socotit inspirat și autoritar. Este clar că definirea criticismului textual ca o ramură specială de cercetare care se ocupă cu stabilirea textului biblic corect și ca o procedură care precedă exegeza propriu-zisă este specific protestantă, rezultând mai ales din principiul sola Scriptura. Lucrul interesant este că și cercetătorii romano-catolici
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
precedă exegeza propriu-zisă este specific protestantă, rezultând mai ales din principiul sola Scriptura. Lucrul interesant este că și cercetătorii romano-catolici, care se presupune că abordează Biblia dintr-un cu totul alt unghi de vedere, în general sunt de acord cu criticismul textual care ne conduce la cel mai „bun și corect text” al Bibliei. Această asemănare sau mai degrabă conformitate cu practica protestantă poate rezulta din faptul că cercetarea biblică istorico-critică a fost practic inexistentă în cercurile romano-catolice până în cea de-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai degrabă conformitate cu practica protestantă poate rezulta din faptul că cercetarea biblică istorico-critică a fost practic inexistentă în cercurile romano-catolice până în cea de-a cincea decadă a secolului XX - cel puțin în ceea ce privește textul ebraic al Vechiului Testament. Din nefericire, criticismul textual alunecă adeseori în abordarea Bibliei ca o simplă carte a literaturii vechiului Orient Apropiat și a lumii grecești și latine. După 1950, cercetarea biblică romano-catolică în Europa și America de Nord a fost puternic influențată de cărțile protestante, tradiția școlilor catolice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Testament. Alte comunități, așa cum dau mărturie diferitele traduceri aramaice sau grecești sau textele de la Qumran, foloseau alte texte, unele dintre ele fiind foarte apropiate de textul masoretic, iar altele deosebindu-se de tradiția textuală masoretică în câteva aspecte foarte importante. Criticismul textual nu poate nădăjdui așadar să restabilească textul canonic definitiv al Vechiului Testament, pur și simplu pentru că nu a existat niciodată un text acceptat ca fiind universal valabil 1. Criticismul textual ne poate oferi o înțelegere a istoriei editării textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
-se de tradiția textuală masoretică în câteva aspecte foarte importante. Criticismul textual nu poate nădăjdui așadar să restabilească textul canonic definitiv al Vechiului Testament, pur și simplu pentru că nu a existat niciodată un text acceptat ca fiind universal valabil 1. Criticismul textual ne poate oferi o înțelegere a istoriei editării textelor Vechiului Testament și ne ajută să răspundem la întrebări de genul: De ce textele păstrate în comunități diferite se deosebesc între ele? De ce interpretările Vechiului Testament diferă între diferite comunități confesionale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și ne ajută să răspundem la întrebări de genul: De ce textele păstrate în comunități diferite se deosebesc între ele? De ce interpretările Vechiului Testament diferă între diferite comunități confesionale? Care sunt caracteristicile comunităților care au acceptat textele respective drept autentice?1 Criticismul textual și rezultatele sale oferă informații deosebit de prețioase pentru diferite demersuri științifice, dintre care amintim numai câteva: în primul rând, ajută la reconstituirea unui anumit manuscris sau a unei familii textuale. În cursul unui proces de copiere manuală a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o formă a textului ebraic folosit de către vechii traducători, putem învăța destul de multe despre diferite tehnici ale traductologiei vremurilor, din moment ce unele cuvinte au fost redate de către traducători ai unei epoci mult mai apropiate de data originii textelor decât zilele noastre. Criticismul textual ne poate oferi informații valoroase despre ortografie, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică și tehnici de traducere; ne pune la dispoziție astfel cel mai bun text posibil pentru exegeză, rămânând un instrument foarte important pentru studiul Vechiului Testament. Înainte de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
analiza atentă a manuscriselor biblice de la Marea Moartă furnizează noi informații pentru mai multe domenii de cercetare: istoria limbii ebraice, istoria transmiterii textului biblic, procesul istoric de traducere a Bibliei în alte limbi, interpretarea creștină și iudaică a textului biblic, criticismul textual, care își propune să identifice versiunile „originale”, criticismul literar, care își propune să reconstituie istoria formării cărților biblice. În 1965, Skehan oferea o scurtă trecere în revistă a manuscriselor biblice cunoscute la acea vreme, descoperite la Qumran, în grotele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unui singur manuscris, pe care îl socotesc cel mai reprezentativ pentru tradiția masoretică, fie Codex Aleppo, fie Codex St. Petersburg. Reproducerea codexului ales încearcă să fie întru totul fidelă manuscrisului de bază, mergând până la preluarea întocmai a greșelilor. Prin urmare, criticismul modern evită stabilirea unei ediții „eclectice” a textului masoretic ebraic, ca și cum un singur manuscris ar conține textul masoretic, iar toate celelalte manuscrise ar deriva din acest manuscris. În acest context, devine clar rolul pe care îl joacă legătura dintre textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Old Testament" Îngrijită de către Paul Haupt, apare în America, între 1894-1904. Această ediție, rămasă neterminată, este cunoscută îndeosebi datorită paginilor sale multicolore, editorul folosindu-se de mai multe culori pentru a indica diferitele surse (J, E, D, P) pe care criticismul textual pretinde că le-a identificat la baza cărților biblice 1. 6.2.3. Ediția Ginsburgtc "6.2.3. Ediția Ginsburg" Bazată pe a doua ediție a Bibliei rabinice îngrijită de către Iacob ben Chayyim întrebuința neîngrijit semnele masoretice, iar manuscrisele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sursă, în sensul că aparatul critic arată că editorul a folosit o anumită sursă, dar uneori, chiar variante textuale evidente care apar în acea sursă nu sunt menționate în aparatul critic. Aparatul critic al BHS reflectă o nouă tendință a criticismului textual contemporan, deși nu abandonează întru totul practica sugerării de corecturi textuale bazate pe criterii literare. Rămâne o problemă deschisă dacă aparatul critic al BHS poate fi folosit în vederea reconstituirii unui text „original” ebraic, din moment ce este incomplet, inconsistent și eclectic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textul de bază al acestei ediții nu diferă foarte mult de cel al BHS. Adevărul, de fapt, este că diferențele dintre această ediție (prescurtată HUB) și BHS sunt foarte mari și că ediția HUB se bazează pe o concepție de criticism textual, foarte mult diferit de cel pe care se bazează aparatul BHS. Textul de bază este Codexul Aleppo, care este privit, așa cum am mai spus, ca un text Ben Așer pur, dar care conține în același timp și pasaje netipice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fi o ediție de bibliotecă, achiziția sa fiind un adevărat lux, va fi disponibilă în mod sigur numai cercetătorilor care au acces la bibliotecile universitare sau de stat. HUB aduce o contribuție majoră la edițiile textuale ebraice anterioare. Conceptul de criticism textual care rezultă din acest proiect poate fi numit „studiul curentelor textuale”. Ideea de bază nu este aceea de a reconstrui un prototext, ci de a oferi toate variantele textuale disponibile care îl pot ajuta pe cititor să înțeleagă diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
menores, 1979; Tomo III: Samuel, 1983. Castro, F. Perez, Sefer Abisa (Textos y Estudios del Seminario Filologico), Cardenal Cisneros 2, Madrid 1959. Chiesa, B., L’Antico Testamento Ebraico secondo la tradizione palestinense, Torino, 1978. Chiesa, B., Textual History and Textual Criticism of the Hebrew Old Testament, The Madrid Qumran Congress II, Leiden, 1992. Chiesa, Bruno, „Some Remarks on Textual Criticism and Editing of Hebrew Texts”, Manuscripts of the Middle East 6 (1992). Coggins, R.J., Samaritans and Jews. The origin of Samaritanism
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
2, Madrid 1959. Chiesa, B., L’Antico Testamento Ebraico secondo la tradizione palestinense, Torino, 1978. Chiesa, B., Textual History and Textual Criticism of the Hebrew Old Testament, The Madrid Qumran Congress II, Leiden, 1992. Chiesa, Bruno, „Some Remarks on Textual Criticism and Editing of Hebrew Texts”, Manuscripts of the Middle East 6 (1992). Coggins, R.J., Samaritans and Jews. The origin of Samaritanism reconsidered, 1975. Cooney, J.D., „The papyri and their sealings, with a brief description of their unrolling”, în E.G. Kraeling
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Near East: essays in memory of Albert E. Glock, Scholars Press, Atlanta, 1999. Goitein, S.D., The Mediterranean Society, California, 1971. Gordis, R., The Biblical Text in the Making. A study of the Ketib-Qere, Philadelphia PA, 1937. Goshen-Gottstein, M.H., „The textual criticism of the Old Testament: rise, decline, rebirth”, JBL 102 (1983). Goshen-Gottstein, M.H., The book of Isaiah, Sample Edition with Introduction, 1965. Goshen-Gottstein, „The Aleppo Codex and the rise of the massoretic text”, BA 42 (1979). Goshen-Gottstein, „The Rise of the
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sid. Z. Leiman, Ktav Publishing House, New York, 1974. Tov, Emanuel, „The text of the Old Testament”, în The World of the Bible, A.S. van der Wounde, M.J. Mulder, et al. (eds.) 1 Grands Rapids Mich, 1986. Tov, E., The textual criticism of the Hebrew Bible, Minneapolis/Aasen, 1992. Tov, Emanuel, „L’incidence de la critique textuelle sur la critique litteraire dans le livre de Jeremie”, RB LXXIX (1972). Tov, Emanuel, „The nature and background of harmonisations in biblical manuscripts”, JSOT 31 (1985
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
să accentuăm printr-un termen de contrast cui dau replica relativismul filozofic și romantismul cultural, ne vom referi la corespondențele dintre raționalismul universalist și clasicism. A) Raționalism universalist clasicism Dominat de certitudini transcendente (în speculația prekantiană) sau măcar transcendentale (în criticism), precum și de idealul unei metafizici științifice, raționalismul universalist este static și deductiv; el pornește de la principii, idealuri și virtuți sau de la forme apriorice invariabile.28 Nu întâmplător vorbim despre modelul clasic al metafizicii ("clasic" nu numai cu sensul de "tradițional
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofic -, răsunau totuși într-o epocă în care se simțeau încă din plin efectele atacurilor unui Kierkegaard la adresa "Sistemului" lui Hegel, sau implicațiile romantice ale filozofiei lui Schopenhauer, care în mod paradoxal "ținea să fie socotit un credincios adept al criticismului"137, ceea ce până la un punct chiar și este, dacă ne gândim, bunăoară, la modul de reprezentare a lumii, ori la situarea față de "lucrul în sine". Cu Dilthey ne aflăm deci într-o perioadă când "categoriile mobilității" reușiseră să se impună
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mereu filozoful protestantismului" (Eduard Spranger, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929, pp. 28-29), cu toate că și aici s-ar putea aduce obiecția că normele, principiile rațiunii teoretice și practice rămân totuși pentru Kant universale și atemporale. Dincolo de rigiditatea criticismului în raport cu mobilitatea romantică, trebuie să subliniem însă că, o dată cu accentuarea rolului creator al subiectului, Kant deschide într-un fel calea eliberării romantice de dogmatismul unei metafizici clasicizante. În ciuda faptului că este rezultatul "conștiinței personale" nemaifiind dat din afară, ca dintr-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și marchează ruptura dintre cei doi filozofi: "Important este însă faptul că Dilthey critică rațiunea nu numai în măsura în care ea se ocupă cu faptele istorice, ci o critică și ca fapt istoric; programul său nu se consideră o simplă completare a criticismului kantian, ci un reînceput radical pe fundalul unor clarificări istoriste"88. Drept argument, Schnädelbach citează din Einleitung... un pasaj elocvent: "Nu ipoteza unui a priori rigid al capacității noastre de cunoaștere, ci doar istoria evoluției, care pleacă de la totalitatea ființei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dezvoltat studiul omului și al societății și sub influența căreia acesta se află și-n ziua de azi, deși într-o măsură diminuată"118. În Lebensformen, Spranger vedea soluția într-o conciliere kantiană a celor două poziții, delimitând apriorismul de criticism: "Orice cununoaștere se bazează pe două componente, una empirică și una apriorică, indiferent unde le-am delimita strict pe cele două. Empiricul este dependent de materialul lui [...], în timp ce aprioricul pornește de la legitatea imanentă a actelor de gândire" și "elaborează concepte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un derizoriu existențial. Aceste elemente, deși perturbatoare și denigratoare, atacatoare și infame, devin incapabile de a mai ridica moralul și cultura unei societăți. Ele se autosatisfac cu atacuri nihiliste și gratuite, instrumenta lizate de grupuri de interese și de un "criticism" haotic și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte" negativizante, conform unei retorici naziste. În cazul acestor intelectuali (români) distructivi, invidioși
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]