1,599 matches
-
doar un pas... Schimbarea de generații din fotbalul românesc ar trebui să aducă și o mult așteptată schimbare de mentalitate în presa sportivă, care rămâne încă foarte aproximativă în aprecieri, patetică, poetizantă și deseori ridicolă. De pildă, despre înfrângerea în fața croaților un post de televiziune a spus că se datorează arbitrului, care a primit indicații să-i scoată pe români din cursă, întrucât sunt din Est, săraci și nu au suporteri care să cheltuiască sume mari la Campionat, rotunjind veniturile organizatorilor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
informativ. Serviciul Special de Informații a întocmit chiar o sinteză în acest sens și a identificat trei mari probleme politico-diplomatice și militare, urmărind cu perseverență influența statului fascist italian în zona Balcanilor. Mai întâi, acesta țintea ocuparea coastei Dalmației de la croați, a Albaniei și a Insulelor Ionice, încât Marea Adriatică trebuia să devină un lac italian, pentru realizarea securității Italiei. Cea de-a doua țintă identificată era controlul Italiei asupra politicii interne și externe a Greciei, a Croației și Muntenegrului. Accesul direct
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Mixt Româno-Sovietic, aprobate de generalul N Rădescu, șeful Marelui Stat Major, și contrasemnate de col. Aurel Runceanu, șeful Secției a II-a. Până la jumătatea lunii noiembrie 1944, au fost recrutați 32 de agenți (majoritatea de origine maghiară, urmați de germani, croați, slovaci, sârbi, evrei, cehi și, firește, români). S-au format șapte grupe, care s-au instruit până la sfârșitul lunii noiembrie 1944, astfel: - grupa I (pentru regiunea Bratislavei): Haas Ilie, Borbely Istvan și un radiotelegrafist sovietic, instructor mr. Aurel Marin și
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
oricărei societăți, a influențat decisiv destinul nefericit al comunităților latinofone. Elementul romanizat s-a menținut astfel într-o stare de izolare geografică, fapt cu multiple repercusiuni în plan economic și socio politic. Asimilarea latinofonilor a început dinspre vest, unde sârbo croații i-au forțat să le accepte limba și obiceiurile. Până în Evul Mediu târziu au subzistat nuclee importante precum cel al Romaniei (situată la est de Sarajevo, unde s-au conservat toponime românești)124 sau al Stari Vlahului (aflat la sud
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cunoscut de câteva milenii o afluență genetică. Lipsa unui aflux nou și masiv de populații ar putea fi responsabilă de absența unui anumit dinamism. Să ne uităm, de pildă, spre începutul Evului Mediu, când, sub influența slavă, bulgarii și sârbo croații au avut posibilitatea fondării și afirmării unor țarate și voievodate care s-au opus cu succes bizantinilor 147. La noi, impulsul migrator de la sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu a fost unul redus și absorbit rapid de masa autohtonă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
niloticii), tibetan (din care au divers sinicii și tibeto birmanii), american (din care au divers aztecii și incașii). 140 Semnificativ este faptul că R1a, specific markerului slav, are o pondere foarte redusă la bulgari și macedo slavi, în timp ce la sârbo croați acest genotip s-a conservat mult mai bine. Invazia slavă în vestul Balcanilor a fost una mai violentă, iar fondul autohton (Hg I2) s-a refugiat masiv în munți (Alpii Dinarici), unde, și în prezent, înregistrează cote ridicate. Spiritul războinic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu a permis o consolidare a structurilor politice respective pentru a rezista expansiunii otomane. Aportul genetic specific slav s-a diminuat în timp, inclusiv în războiaele cu bizantinii, păstrându-se mai puțin la bulgari și ceva mai mult la sârbo croați. Erodarea acestor elite și structuri politice în lupte a făcut ca atât bizantinii, cât și slavii să devină prăzi ușoare pentru turci. 148 Să fim atenți că Occidentul se adaptează, prin tratarea relațiilor sale cu ceilalți prin prisma unui consens
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aflat și ceea ce știa: că politica, religia, vechile vrăjmășii, prostia unită cu incultura și infama condiție umană șterseseră acel loc de pe fața pământului cu un război care pusese față În față părinți, prieteni, vecini. Masacrați de naziști și aliații lor croați În cursul celui de-al doilea război mondial, de astă dată sârbii o luaseră Înainte, cu două vorbe: purificare etnică. Markovic avea o familie mixtă, aidoma celor pe care le Încuraja politica de integrare a mareșalului Tito; dar bătrânul mareșal
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe loc, sârbii i-au dus la un centru pentru interogatorii al armatei, unde ostașul a fost supus tortúrilor de rutină. Apoi, Între după bătăi, un gardian l-a recunoscut. Era tipul din poza vestită. Eroul de la Vukovar. Imaginea separatiștilor croați. - A fost torturat șase luni În șir. Ca un animal. Apoi, din cine știe ce motiv ciudat, ori din Întâmplare, l-au lăsat În viață. A fost dus Într-un lagăr de prizonieri de lângă Banja Luka, unde a stat doi ani și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a arătat un borcan de muștar gol. Markovic l-a luat și, cu țigara În gură și borcanul În mână, s-a așezat pe celălalt scaun, În fața gazdei. - Cum ți se pare istoria? a Întrebat firesc. - Teribilă. - Nu chiar așa - croatul s-a schimonosit, obiectiv. Firește că-i teribilă. Dar mai sunt și altele. Unele-s chiar mai rele. Istorii care se completează unele pe altele. A tăcut o clipă, cu ochii pierduți În adâncurile frescei vaste care le dădea ocol
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
serviciul pe care niște bunici li l-au luat, casa ori lotul de pământ pe care le râvnesc. Ca de obicei: invidia, netrebnicia. Lucruri previzibile Între oameni. Soarele scăpăta, intrând orizontal printr-o fereastră Îngustă a turnului, Îl aureola pe croat cu un roșu aidoma incendiilor pictate pe zid: orașul arzând pe colină, vulcanul din depărtare, care lumina pietre și ramuri golașe, focul licărind metalic pe arme și armuri, ce părea să se prelungească dincolo de zid, cuprinzând incinta, obiectele, contururile bărbatului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
scenele de pe perete. „Poate că pictura mea, și-a zis deodată Faulques, nu-i chiar așa de rea cum cred.” - Într-o noapte, a continuat Markovic, un grup de cetnici s-a prezentat la casa unde locuiau sârboaica și fiul croatului. Au violat-o rând pe rând, cât au poftit. Cum băiețelul, care avea cinci ani, plângea și se opintea să-și apere mama, l-au bătut În baionetă pe canatul ușii: cum Înțepi fluturii cu acul În insectar, Închipuiește-ți, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
umbre. - Poate că răspunsul e aici. - Da. Markovic făcuse stânga-Împrejur, privind În jur. Cred că pricep ce vrei să zici. Pictorul de război a turnat iar coniac În paharul celuilalt și i l-a dus. Între două fumuri de țigară, croatul l-a dus la buze, iar Faulques s-a așezat din nou. - A-ți asuma lucrurile nu-i totuna cu a fi de acord ca ele să fie cum sunt, a spus. Nu explicația e sinonimul anesteziei, ci durerea. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu se șterge nicicând, deși uiți unele amănunte. Vorbesc despre pajiștea pe care o vezi așteptând venirea dușmanului, forma colinei pe care o urci sub foc, glodul din tranșeea care te apără de bombardament. Înțelegi ce spun, domnule Faulques? - Perfect. Croatul a tăcut un moment. Jarul țigării a licărit ultima oară Înainte de a o stinge. - Sunt locuri din care nu te mai Întorci niciodată, a adăugat. A urmat altă pauză lungă. Prin ferestre, pictorul de război putea auzi vuietul mării care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cândva. Cei zece ani ai Troiei reduși la treizeci de secunde de pirotehnie și balistică. Arhitectură urbană, geometrie, haos. Pentru Faulques, acea fotografie era reprezentarea grafică nimerită: incertitudinea teritorială. Amintirea discuției cu Markovic i-a smuls o strâmbătură de uimire. Croatul putea să nu aibă educație teoretică, dar nimeni nu-i putea nega intuiția și subtilitatea. Strădania de a supraviețui oricărui fapt, mai ales războiului, era o școală bună. Te obliga să revii asupra ta și-ți oferea un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
el Întreaga noapte, iar de dimineață, pe când lucra, nu se putuse opri să-i atribuie diferite locuri pe pictura murală. Indiferent de intențiile lui, Markovic făcea de drept parte din ea. Dar informația nu era suficientă. Vreau să pricepi, spusese croatul. Există răspunsuri de care ai nevoie la fel de mult ca mine. După ce i-a dat ocol, a urcat la al doilea cat din turn și a scos de pe fundul unui cufăr, Învelită În cârpe unsuroase, o armă Remington 870 și două
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să facă un aranjament, iar celălalt i-l arătase mândru. Totul garanta unele simpatii, și ar fi fost ușor să-i facă să se ocupe de Markovic. Dar poate că ar fi mers prea departe. Pe lângă ciudata declarație de intenții, croatul nu făcuse nimic care să justifice măsuri riguroase. Plimbarea prin soare Îl făcea pe Faulques să transpire, udându-și cămașa. S-a așezat sub umbrarul unuia dintre barurile restaurant de pe cheiul pescăresc. Și-a Întins picioarele sub masă, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
halba pe masă, a tras de două ori din țigară și i-a zâmbit lui Faulques. Ori mai curând a făcut-o gura lui, pe când ochii bătând În cenușiu rămâneau imperturbabili, pironiți pe pictorul de război. - Există ceva, a zis croatul fără emfază, ce Înveți În lagărul de prizonieri: așteptarea. La Început te neliniștești, firește. Frica și nesiguranța, după cum Îți poți Închipui. Da. Primele săptămâni sunt rele. În plus, atunci dispar cei mai slabi. Nu suportă, mor. Alții Își iau viața
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
codurile naturii lor. Poate că omul face la fel: e fidel Înspăimântătoarei simetrii a naturii lui inteligente. Markovic a clipit, deconcertat. - Simetrie? - Da. Un om de știință ar defini-o ca suma proprietăților stabile ale ansamblului, În ciuda transformărilor. În fața expresiei croatului, Faulques a făcut o pauză, ridicând din umeri. Cu alte cuvinte, aparențele Înșală. Există o ordine ascunsă În dezordine, aș zice. O ordine care include dezordinea. Simetrii și răspunsuri la simetrii. Celălalt și-a scărpinat bărbia, dând ușor din cap
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stabilă. Spre diferență de celelalte animale, inteligența noastră complexă ne Îndeamnă să prădăm bunuri, lux, femei, bărbați, plăceri, onoruri. Acest impuls ne umple de invidie, frustrare și ranchiună. Ne face să fim și mai abitir ceea ce suntem. A tăcut, iar croatul n-a zis nimic. Își pusese iar ochelarii. S-a uitat o clipă la Faulques Înainte de a se Întoarce spre mol și a rămas așa, contemplând peisajul. - Eu pescuiam Înainte de război, a spus deodată. Îmi plăcea să mă duc În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fost frică de nenumărate ori, domnule Faulques? - De nenumărate ori, cum spui dumneata. Da. Pe Markovic părea stingherit de jumătatea de zâmbet a pictorului. - Ce-i cu vorba „nenumărate”? - Nimic. E corectă, nu-ți face griji. Nenumărate: imposibil de numărat. Croatul l-a cercetat atent, căutând ironia. În cele din urmă, a părut ceva mai relaxat. A tras din țigară. - Voiam să-ți povestesc, a spus Într-un val de fum, că odată am vomat În zori, Înaintea unui atac. Pur
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stoică. Luciditatea la ora când trebuie să contemple liniile principale ale chestiunii. Și să-și asume regulile jocului. L-a văzut pe Markovic zâmbind, ca și cum de data asta ar fi fost În stare să Înțeleagă aluziile pictorului. - Simetriile, a subliniat croatul, satisfăcut. - Asta-i. Un poet englez a vorbit despre o simetrie teribilă, referindu-se la dungile tigrului. - Haida-de! Un poet, spui? - Da. Orice simetrie presupune cruzime, a vrut să zică. Markovic s-a Încruntat. - Și cum e posibil să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fruntea Încruntată a celuilalt. - Unde ai Învățat toate astea? Faulques a făcut cu mâinile gestul de a da paginile. — Citind, a zis. Făcând fotografii. Privind, presupun. Întrebând. Totul e aici, a adăugat. Diferența e că unii se uită, alții nu. Croatul continua să asculte cu atenție. - Iar m-am pierdut, a protestat. Ai idei năstrușnice. S-a oprit, suspicios. De ce zâmbești acum, domnule Faulques? - Din cauza năstrușniciei. Dar e interesant cum folosești unele vorbe. - Spre diferență de dumneata, eu nu-s cult
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu-s cult. În ultimii ani, am citit cărți pe ici, pe colo. Dar sunt departe de a fi cult. - Nu la asta mă refeream. Din contră. Folosești vorbe interesante. Deloc comune. Vorbe culte. — Am puțină școală, a spus atunci croatul. Numai o bună pregătire tehnică de mecanic. Dar În lagărul de prizonieri am stat cu un bărbat care citise mult. Un muzician. Vorbeam frecvent, Închipuiește-ți, pe vremea aceea. Am Învățat câte ceva. Știi dumneata. Câte ceva. După ce a repetat „câte ceva”, Markovic a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
plătesc ca să fie omorâți oameni În fața camerelor lor foto? Faulques a dat Încetișor din cap, dintr-o parte Într-alta. De două ori. - Nu. Și, firește, nu acesta a fost cazul meu - a dat a treia oară din cap. Niciodată. Croatul se Întorsese și se uita la el cu interes. A stat așa un moment, apoi a tras iar din țigară, a stins-o În borcanul de muștar gol de pe masă, așezat printre vopsele și peneluri. The Eye of War era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]