760 matches
-
doamna Carolina Pavel, cu un platou de plăcinte aburinde (specialitatea ei). Era îmbrăcată într-o rochie roșie de crep, ținându-și aruncat pe umeri paltonul negru cu guler de vulpe, mica ei mândrie, nerostită. Părea ușor întinerită, poate culoarea și croiala rochiei, poate părul tuns scurt, care în curând va fi o modă (trecătoare ca orice modă), după tunsoarea Anei Pauker, personalitate politică a vremii pe atunci, poate numai zveltețea surprinzătoare, mlădierea trupului care-și refuza vârsta, sau altceva inefabil ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atracția, înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era mai ieșită din comun: rochie neagră cu paiete, moda vestită a orașului). Tatăl Anei, am uitat să spun, purta un costum negru de croială impecabilă, pe care-l făcuse (după mărturisirea sa) la propria nuntă și pe care nu-l mai îmbrăcase de atunci, păstrat de doamna Agripina, învelit în pânză albă, aerisit regulat și „ferit de molii”, și care - minunea, minunilor! - îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aflată într-un grup de cineaști la o ocazie festivă; se imagina îmbrăcată în strălucitoarea rochie pariziană, se visa, cu alte cuvinte, în mijlocul acelei lumi trecute pentru cei de aici, dar încă actuală pentru civilizația lumii apusene de pe continent. Rochiile, croiala și eleganța acestora, erau, implicit - simțea ea - expresia unei lumi libere, care trăia după pofta inimii, simțea că lucrurile stau așa, fără să-i spună cineva, fără să ceară părerea cuiva. În felul acesta, o lume paralelă, interzisă, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stâng până spre mijlocul încins cu un imaginar cordon alb, făcând parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tânără, observai, - împrumuta fără să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor sale. După ce-i sărutai mâna, uitându-și de protocolul vag dintre noi mă îmbrățișa și sărută; nu mă așteptam. O sărutai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar asta era chestia cea mai conservatoare pe care o aveam). Mergeam de-a lungul etajului optsprezece căutând biroul domnului Roger Coaster, trecând pe lângă persoane îmbrăcate îngrijit, având un aer eficient, și dorindu-mi să pot purta costume cu o croială sobră la serviciu, când am dat colțul și deodată s-a întâmplat... A apărut un bărbat și ne-am ciocnit cu așa violență încât mi-am scăpat geanta din mână, lăsând să se reverse pe podea tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu Detta și Racey în atitudini compromițătoare. În prag stătea o femeie micuță - cam de un metru și zece, foarte bătrână, i-ai fi dat cu ușurință o sută șapte ani. Păr alb cârlionțat, ochelari, fustă de tweed fără nici o croială și un pulover gros, șui, în nasturi, pe care trebuie să-l fi tricotat chiar ea. Menajera lui Racey O’Grady? Ea: Intră, biata de tine. Eu (cu sinceră recunoștință): Oh, mulțumesc, doamnă. Ea: Toaleta e pe-aici. A arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
părea un om cu scaun la cap, nu-i așa? față de ceilalți oameni de care mă lovesc. Dar ea a avut întotdeauna bani - niciodată nu i s-a întâmplat să nu aibă bani. Banul își face simțită prezența indolentă în croiala și materialul hainelor ei, în accesoriile de piele, în splendoarea părului și în modul de a vorbi. Picioarele ei lungi au călătorit, și nu numai prin timp. Limba curată vorbește franceza, italiana, germana. Ochii plini de speranță au văzut atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sebastian, pahare cu șampanie. Mă întrebam dacă familia Fine a angajat cu normă întreagă un membru al personalului să îndeplinească această funcție oriunde merg. Geneviève îi spunea ceva lui Sebastian. Nu mă surprindea că era franțuzoaică. Avea un rafinament în croiala hainelor și în bijuterii pe care îl văzusem înainte doar la o singură englezoaică. Dominic Planchet mi-a strâns mâna. Atunci am avut ocazia să îl privesc, eram sigură că nu fusese la petrecerea cu ocazia dezvelirii obiectului meu artistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
înfometați până la venirea lui apoteotică. Elogiem marii hoți ai națiunii și saltimbancii patriotismului de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid și făceam mătănii luptei de clasă. Probabil așa am fost croiți, la marea croială a neamurilor, să cântăm slavă întruna celor care ne domină și ne mână, cu capul veșnic plecat, cu ochii țintiți (supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem țintuiți, ci spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să-l golim cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Apus rezultase din decadentismul secular al nababilor, trecut prin vârtejul nebun al războiului: aci, în țara asta proaspătă, cum oare se modelase la fel? Căci nu mai era vorba nici de hainele nici de ideile care se imită. Era însăși croiala fizică a făpturilor. Procesul de infuziune prin toți porii statului, prin toate receptoarele individului, era legea de progres a țărei ei; era oare acum și o infuziune prin toți porii trupului creator, un nou agent de conformare a proereațiunei? se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lor pentru ora trei. - Xu te las, că pe urmă fugi! Dejunăm la un restaurant împreună. După dejun, la 2, era încă prea devreme. Nory vroi să treacă pe la o vitrină, unde spunea că a văzut niște pantofi verzi cu croiala dintr-una. De-aproape, nu fu mulțumită. Mini o reținu alături ca să admire bijuteriile vechi din galantarul unui argintar cunoscut. Pe una din acele paftale late de aur masiv, un filigram delicat desena forma unui medalion, pe care îl umplea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
undeva, în urmă, de cealaltă parte a zidului. Înăuntru, un tânăr mătură podeaua. O face cam fără chef, vânturând mătura la distanță de picioarele sale lungi, cu o mișcare nervoasă, menită să țină praful departe de pantalonii săi noi, cu croială europeană. Nu e treaba lui. Este a femeii de serviciu. După câteva minute, tânărul consideră că s-a achitat de această sarcină. Aruncă mătura, se îndreaptă de spate și își aprinde o țigară. O ține cu eleganță, trecând brusc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de împrumuturi temporare, de mare risc. Așa se face că Merriwether, tânărul Kerala, nu știe câteodată unde și-a pus costumul de pânză, nu cel mai bun, dar unul destul de bun, iar Dickie Carson observă ceva izbitor de cunoscut în croiala smochingului lui Bridgeman. Dar întrucât Dickie are deja trei, nu face nici o legătură, iar Jonathan poate să apară cel puțin adecvat îmbrăcat (dacă nu chiar mai bine) Serviciul de închiriere de îmbrăcăminte al lui Ganesh prezintă și unele neajunsuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
distinctive ale Estetului. Aceste specimene nu sunt pe deplin conturate, fiind abia în primul an, dar mai târziu, unii dintre cei mai dedicați vor ajunge să se maturizeze, purtând pălării cu borul larg, pantaloni cu falduri și jachete cu o croială neobișnuită, de marcă. Statistic vorbind, măcar unul din ei va începe să folosească parfum. Dacă vor continua cu perseverență, Atleții vor ajunge să le curețe camerele și le vor scoate pantalonii cu falduri. Atletul este inamicul natural al Estetului. Estetismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Vrei să știi cine este acest bărbat? Este bărbatul ei, asta este. — Sweets! Star aproape că-l imploră să tacă. Lumea pare să se oprească din ritmul ei nebun. Jonathan înregistrează detaliile: ochii îngustați ai lui Sweets, butonii cu diamante, croiala costumului elegant. Alte lucruri: capete întoarse să urmărească cearta, cântăreața cu părul roșu, care-i face un semn portarului. — Johnny, zice Star. Ascultă. Dar Jonathan aproape s-a ridicat de pe scaun. — Ce faci? Ce faci cu acest... acest... — Copile, ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și are grijă de două acvarii. Cu trecerea anilor, a chelit. Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi pentru generozitate. Dar nu cred că blazonul și croiala mi se vor potrivi. Te rog să le înapoiezi. Nu ți se potrivesc? — Sunt haine pe care le-ar purta un pedestraș. Faptul ca eu, nepotul Seniorului Katsuie, să fiu văzut îmbrăcat cu ele de către oamenii din capitală, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luasem ceea ce eu numeam rochia mea de femeie matură. îi spuneam așa fiindcă nu era neagră, nu era făcută din licra și nu mi se vedea linia chiloților prin ea. Rochia asta era de un gri întunecat și avea o croială demnă de-o călugăriță. Din cauza acestor calități, hotărâsem că nu era bună de nimic, dar Brigit mă obligase s-o cumpăr. îmi spusese că într-o zi o să-mi prindă bine. Eu îi răspunsesem că nu plănuiam să dau ortu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să neg în fața mea, dar și a celorlalți, că Luke era iubitul meu. în fond, nu el a fost cu mine în ziua istorică în care mi-am cumpărat noul pardesiu de toamnă? Un pardesiu de culoarea ciocolatei, cu o croială gen Diana Rigg și care era strâns în talie cu un cordon cu cataramă. Nu pe Luke l-am ținut de mână pe stradă? îDeși i-am dat drumul când am intrat în magazinul Donna Karan.) Și pe drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ziua minunându‑mă. Trebuie să fiu practică și să mă hotărăsc la o îmbrăcăminte pentru mâine. Mă gândesc la o jachetă, ca să am autoritate - dar trebuie să fie jacheta potrivită. Nu prea sportivă, dar nici prea rigidă... însă vreau o croială simplă. Și poate o fustă. Sau ia uite la pantalonii ăia. Mi‑ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea pantofii potriviți... Mă plimb fără grabă de jur împrejur fiecărui etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre fiecare haină, apoi cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă așez în fața oglinzii, lângă Erin. — Jacheta e senzațională! zic. Și‑mi vine la fix. Mor după croiala asta. Nu vreau să zic nimic de fustă. Nu vreau s‑o jignesc, dar îmi stă ca naiba. Haideți să vedem, spune Erin. Stă cu capul înclinat ușor într‑o parte și mijește ochii la reflexia mea din oglindă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru aventurieri. Poate la fel de bine să înflăcăreze sau să doboare oameni. În timp ce-l ascult pe Domnul Shi, iau seama la moda din Shanghai. Femeile sunt elegante. Se îmbracă în fuste scurte și poartă pantofi ascuțiți la vârf, cu tocuri înalte. Croielile sunt îndrăznețe, pline de maginați. Taximetristul nostru pedalează prin mulțime. Mă țin strâns de bară, ca să nu cad. Clădirile de pe ambele părți ale străzilor sunt mult mai înalte decât orice am văzut vreodată. Am impresia că Domnul Shi plănuiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dezvăluie din soluție în camera obscură. Textura devine din ce în ce mai densă cu fiecare clipă care trece. Acum imaginea e clară. El se află printre criticii care iau parte la spectacolul de premieră. Îmbrăcat la modă, are un costum elegant alb, de croială occidentală, și pantofi albi din piele, cu pălărie de aceeași culoare. Vine să-și întâlnească destinul, femeia pentru care, în viitorul apropiat, va încerca de două ori să-și pună capăt zilelor. Tang Nah e liberal. Un burghez tipic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unei piese, Împărăteasa Wu. Ea și Tang Nah au venit cu niște prieteni. E îmbrăcată elegant într-o rochie lungă din mătase indigo, cu o eșarfă îngustă, din același material, în jurul gâtului. Tang Nah e într-un costum alb de croială occidentală. Arată bine împreună. La început, ea pare să se distreze. Împărăteasa Wu e o piesă experimentală. Este pentru prima oară când actori chinezi recită proză, în loc de poezie. Împărăteasa Wu e zugrăvită ca o femeie plină de măreție. Publicul aclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau scoteau în evidență liniile trupului până la cele mai ascunse detalii. Moda Galatée transforma rochia într-o veritabilă „draperie udă”, perfect mulată pe formele posesoarei. La Paris, femeile care adoptaseră moda asta erau numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]