826 matches
-
a opt crucișătoare și nouă distrugătoare. Pe 27 martie 1941, forța navală italiană a ridicat ancora din Sicilia. Contraspionajul britanic a interceptat și descifrat comunicațiile italiene. Din portul Alexandria au plecat în întâmpinarea italienilor trei cirasate, portavionul "Formidable", mai multe crucișătoare și nouă distrugătoare. Din Creta s-au alărat acestei flote mai multe vase de sprijin. Pe 28 martie, avioanele torpiloare britanice au atacat flota italiană la Capul Matapan în largul coastelor Peloponezului. O parte a flotei a scăpat cu fuga
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
coastelor Peloponezului. O parte a flotei a scăpat cu fuga, în vreme ce cealaltă parte a rămas să protejeze cucisătorul greu "Pola", care era puternic avariat. Aceste ultime vase au fost urmărite și atacate de britanici, care au reușit să scufunde trei crucișătoare grele și două distrugătoare și să avarieze un cuirasat. Britanicii au pierdut doar un avion. Italienii nu au mai fost capabili să organizeze o altă ofensivă navală tot restul războiului. Impotanta victorie aliată de la Capul Matapan a fost însă contrabalansată
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
situația din Maltei, a organizat Operațiunea Piedestal. Obiectivul acestei operațiuni era de a trimite ajutoare Maltei prin intermediul unui convoi format din 14 nave comerciale. Pe 10 august 1942, convoiul a părăsit Gibraltarul escortat fiind de trei portavioane, două cuirasate, patru crucișătoare și 14 distrugătoare. Convoiul a fost atacat imediat de submarinele și avioanele germane. Pe 11 august a fost scufundat portavionul britanic HMS Eagle. Până pe 13 august, germanii reușiseră să mai scufunde încă nouă vase comerciale, trei crucișătoare, un distrugător, dar
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
două cuirasate, patru crucișătoare și 14 distrugătoare. Convoiul a fost atacat imediat de submarinele și avioanele germane. Pe 11 august a fost scufundat portavionul britanic HMS Eagle. Până pe 13 august, germanii reușiseră să mai scufunde încă nouă vase comerciale, trei crucișătoare, un distrugător, dar în porturile malteze au reușit să ajungă un petrolier și alte cinci vase comerciale, iar garnizoana insulei a continuat să reziste. La încheierea războiului, cetățenii Maltei au fost decorați pentru eroismul lor cu Crucea George, care de
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
19 februarie, în urma căruia au fost uciși 243 de oameni. Un alt raid al avioanelor de pe portavioanele Marinei Imperiale Japoneze în Oceanul Indian a dus la declanșarea bătăliei Ceylonului și la scufundarea singurului portavion britanic din zonă, HMS "Hermes"]], a două crucișătoare și a altor vase militare, ceea ce a anihilat practic forța navală engleză din Oceanul Indian și a deschis calea cuceririi de către niponi a Burmei și a drumului către India. Atacurile japoneze asupra continentului american au fost nesemnificative, fiind vorba doar de
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
absolvirea școlii de ofițeri de marină, a deținut funcțiile de comandant ale navelor "Vedea" și "Teleorman" (1902), al torpilorului "Smeul" (1903), al canonierei "Grivița" (1906), al vedetei fluviale "Călinescu" (1910), iar apoi între anii 1917-1919 s-a aflat la comanda crucișătorului "Elisabeta". În anul 1923 este numit în funcția de comandant al Forței Navale Fluviale, iar în anul 1931 a preluat comanda Diviziei de Mare. După un an, în 1932, contraamiralul Bălănescu, vicepreședinte al Ligii Navale Române (L.N.R) și președinte
Ioan Bălănescu () [Corola-website/Science/307463_a_308792]
-
anul 1887 căpitanul Koslinski este înaintat la gradul de maior și numit șef de Stat Major la Comandamentul Flotilei. În această calitate, a organizat prima școală de torpilori, a înființat "Corpul Apărărilor sub Apă" (1881) și a adus, din Anglia, crucișătorul "Elisabeta" (1888). În anul anul 1890, maiorul Koslinski s-a aflat la comanda bricului "Mircea", iar în 1894 după înaintarea la gradul de locotenent-colonel, a primit comanda crucișătorului "Elisabeta". În același an, după organizarea Direcției a 5-a a Flotilei
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
a înființat "Corpul Apărărilor sub Apă" (1881) și a adus, din Anglia, crucișătorul "Elisabeta" (1888). În anul anul 1890, maiorul Koslinski s-a aflat la comanda bricului "Mircea", iar în 1894 după înaintarea la gradul de locotenent-colonel, a primit comanda crucișătorului "Elisabeta". În același an, după organizarea Direcției a 5-a a Flotilei Române a fost numit la comanda acesteia, iar în anul 1897 i s-a încredințat funcția de director al Marinei din cadrul Ministerului de Război. El a participat la
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
Ministerul de Război, comandorul Petre Demetriade, reușise să obțină creditele necesare. Contraamiralul Emanoil Koslinski a decedat la 27 martie 1909, după 8 ani de conducere a Marinei Militare Române, fiind înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu. În ziua înmormântării, crucișătorul "Elisabeta" a tras câte o lovitură de tun, la fiecare oră, încheind la coborârea pavilionului cu 17 lovituri de tun. Contraamiralul Emanoil Koslinski s-a căsătorit în anul 1888, cu Alexandrina (Didina) Lahovary, fiica lui Gheorghe Lahovary (președinte al Curții
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
de sublocotenent. A fost încadrat în Corpul Flotilei Române, unde a activat la Inspectoratul Porturilor, și apoi a fost îmbarcat pe nava-școală „Mircea” și șalupele „Smârdan” și „Rahova. Între anii 1883-1889, a fost membru în comisiile de supraveghere a construcțiilor crucișătorului la Newcastle (Anglia) și a torpiloarelor la Le Hâvre (Franța). S-a căsătorit în anul 1889 la Galați cu Emilia Cătățeanu și împreună au avut 4 copii. În anul 1887, este înaintat la gradul de locotenent, apoi în perioada 1889-1892
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
a torpiloarelor la Le Hâvre (Franța). S-a căsătorit în anul 1889 la Galați cu Emilia Cătățeanu și împreună au avut 4 copii. În anul 1887, este înaintat la gradul de locotenent, apoi în perioada 1889-1892 a fost îmbarcat pe crucișătorul „Elisabeta”, a participat la voiaje în Marea Mediterană, comandantul navei, colonelul Vasile Urseanu, notându-l: „Ca ofițer de calcul și tir a condus în mod excelent. Este capabil, instruit, inteligent și studios”. În 1891, este avansat la gradul de căpitan și
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
gradul de căpitan și transferat la Arsenalul Flotilei. În anul 1894, cu nava-școală „Mircea” a efectuat o campanie de instrucție în Marea Neagră și Marea Mediterană. Este avansat la gradul de maior la 8 aprilie 1896, îndeplinind funcția de ofițer secund pe crucișătorul "Elisabeta" în 1897 și apoi pe cea de comandant al bricului-școală "Mircea", în 1898. Conduce începând din 1 noiembrie 1896 Școala de Aplicație a Sublocotenenților, în pavilionul ofițerilor din Țiglina (Galați). După mutarea Școlilor Marinei de la Galați la Constanța, la
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
metode de acțiune ale Marinei Militare, norme de educație morală întemeiată pe cultul datoriei și al patriei, constituind o bază de cunoștințe profesionale și etice pentru ofițerii marinari, absolvenți ai Școlii de Aplicație. În anul 1901 i se încredințează comanda crucișătorului "Elisabeta". Timp de trei ani, în perioada 1902-1905 a funcționat la Administrația Centrală a Războiului, din noiembrie 1903 având gradul de căpitan-comandor. În anul 1905, căpitan-comandorul Constantin Bălescu este numit în funcția de comandant al Diviziei de Mare și al
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
Elisabeta". Timp de trei ani, în perioada 1902-1905 a funcționat la Administrația Centrală a Războiului, din noiembrie 1903 având gradul de căpitan-comandor. În anul 1905, căpitan-comandorul Constantin Bălescu este numit în funcția de comandant al Diviziei de Mare și al crucișătorului "Elisabeta", în această calitate reușind să rezolve în mod diplomatic și prin respectarea codului internațional privind extrădarea, cazul marinarilor revoluționari ruși de pe cuirasatul "Kneaz Potemkin", care a ancorat în portul Constanța, în vara acelui an. În anul 1907 este înaintat
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
externă a României, precum și cu doctrina de apărare a țării în vigoare în acea perioadă. O serie de nave militare maritime construite în șantierele navale românești, la sfârșitul anilor ’70 și la începutul anilor '80, precum escortoarele „Midia” și „Constanța”, crucișătorul ușor „Muntenia”, transformat în distrugător, iar ulterior în fregata „Mărășești”, fregatele din clasa „Eustațiu Sebastian”, clasificate apoi în corvete, a dimensionat capacitatea Marinei Militare, iar Comandamentul structurii a planificat și coordonat, cu deplin succes, nenumărate aplicații la standardele impuse de
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
întruniri de protest la aniversarea a 100 de ani de la anexarea înfierată ca abuzivă a Basarabiei de către Rusia țaristă. În perioada Războiului ruso-japonez, de asemenea a criticat cu asprime politica Imperiului Rus. În vara lui 1905, când marinarii răsculați de pe crucișătorul Potiomkin s-au refugiat în portul Constanța, Rakovski a depus eforturi în a le lua apărarea și a le face cunoscută în lume situația, cerând guvernului român să le acorde azil politic și căutând să procure personal unora dintre ei
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
în funcția de comandant al Flotilei Române, col. Vasile Urseanu a fost numit la comanda Depozitului și Diviziei echipajelor, rămânând în acest post până în anul 1896. În această perioadă, el a comandat în timpul campaniei de vară a anului 1889 și crucișătorul «Elisabeta», noua navă de război maritimă intrată în dotarea Corpului Flotilei. În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
această perioadă, el a comandat în timpul campaniei de vară a anului 1889 și crucișătorul «Elisabeta», noua navă de război maritimă intrată în dotarea Corpului Flotilei. În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia, precum și comandant al crucișătorului "Elisabeta". Cu această navă, el a străbătut în perioada 1890-1891 Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică, făcând astfel
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
Corpului Flotilei. În anul 1890, s-a format prima diviziune de mare a Flotilei Române, compusă din crucișătorul "Elisabeta" împreună cu bricul "Mircea", canoniera "Grivița", torpiloarele "Sborul" și "Năluca", iar col. Urseanu a fost numit comandant al acesteia, precum și comandant al crucișătorului "Elisabeta". Cu această navă, el a străbătut în perioada 1890-1891 Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică, făcând astfel cea mai lungă călătorie efectuată de către o navă de război română în acele timpuri. Aflat în trecere la Istanbul, col. Urseanu a fost
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
mare ofițer. Revenit în România, i s-a conferit și disctincția " Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu" . În anul 1891, are loc separarea Diviziei echipajelor de Depozitul flotilei, col. Vasile Urseanu rămânând la comanda Diviziei echipajelor compusă din crucișătorul "Elisabeta", bricul "Mircea", canoniera "Grivița", puitorul de mine "Alexandru cel Bun", torpiloarele "Sborul", "Smeul", "Năluca", "Șoimul", "Vulturul" și salupa "Rândunica". În anul 1894, este numit în funcția de director al Direcției a V-a a Flotilei, nou înființată, îndeplinind această
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
Direcției a V-a a Flotilei, nou înființată, îndeplinind această funcție în paralel cu cea de comandant al Diviziei echipajelor. În anul următor, prin Decretul nr. 384 / 25 februarie 1895, este numit comandant superior al întrunirii de bastimente formată din crucișătorul "Elisabeta" și bricul "Mircea", având în același timp și comanda directă a crucișătorului, cu care efectueaza un voiaj în Marea Mediterană, Marea Nordului și Marea Baltică, pentru a participa la inaugurarea canalului Kiel. În marile porturi pe unde a acostat crucișătorul, col. Urseanu
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
cu cea de comandant al Diviziei echipajelor. În anul următor, prin Decretul nr. 384 / 25 februarie 1895, este numit comandant superior al întrunirii de bastimente formată din crucișătorul "Elisabeta" și bricul "Mircea", având în același timp și comanda directă a crucișătorului, cu care efectueaza un voiaj în Marea Mediterană, Marea Nordului și Marea Baltică, pentru a participa la inaugurarea canalului Kiel. În marile porturi pe unde a acostat crucișătorul, col. Urseanu a primit decorații: Ordinul Vulturul Roșu clasa a II-a (la Kiel); Ordinul
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
formată din crucișătorul "Elisabeta" și bricul "Mircea", având în același timp și comanda directă a crucișătorului, cu care efectueaza un voiaj în Marea Mediterană, Marea Nordului și Marea Baltică, pentru a participa la inaugurarea canalului Kiel. În marile porturi pe unde a acostat crucișătorul, col. Urseanu a primit decorații: Ordinul Vulturul Roșu clasa a II-a (la Kiel); Ordinul danez "Danebrog" în grad de mare ofițer (Copenhaga); Ordinul suedez "Spada", clasa I-a în grad de comandor (Stockholm). La 1 martie 1896, a fost
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
aplicație, fiind ambarcat pe nava "Du Guay Trouin". Reîntors definitiv în România în 1910, efectuează o călătorie în câteva porturi italiene (1911), unde studiază noile tipuri de nave torpiloare. Apoi, în anul 1912, având gradul de locotenent, este îmbarcat pe crucișătorul "Elisabeta" cu care va executa o misiune la Constantinopol. În anul următor este numit comandant al vedetei fluviale "Walter Mărăcineanu". În perioada primului război mondial, căpitanul Gheorghe Koslinski îndeplinește funcțiile de comandant al portului Cernavodă, apoi conduce un detașament de
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
politica de extindere teritorială voită de cercurile politice și militare bucureștene în 1913. Autoritățile și populația românească locală fiind în prealabil evacuate, coloane de trupe germano-bulgare își făceau intrarea în Constanța la 22 octombrie 1916. Orașul era devastat de bombardamentele crucișătoarelor germane (printre care "Breslau", care distrusese și farurile de pe coastă și din Insula Șerpilor) și în mare parte pustiu. Ceea ce îndeobște se cunoaște mai puțin de către publicul larg, este că ocuparea orașului a reprezentat un episod tragic, nedemn de regulile
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]