3,251 matches
-
că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe și în ce zodie te-ai născut, Leu, mi se pare, chiar așa, Leu, dar ce să facă un leu într-o cușcă, chiar dacă la prima vedere nu seamănă a cușcă, așa cum este Vladia, trebuie să-ți măsori puterile, să dai cu laba în jur, domnule Popianu, noi asta îți oferim, o savană, o junglă întreaga prin care să hălăduiești." "Povești de adormit copiii", îi trecu prin cap și atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în cele din urmă, ca un prinț să vină să-l caute. Vizita pe care i-o făcuse lui Basarab Cantacuzino îl apăsa pe suflet, îi producea o senzație de inconfort fizic, se simțea. prins între patru pereți, într-o cușcă fără ieșire, fără perspectivă. Aștepta să se petreacă ceea ce urma să se petreacă cu strîngere de inimă, fiind strivit de marea povară a secretului pe care credea că-l aflase. Era pentru prima dată cînd nu-și ducea datoria pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într‑un glas, cu buzele uscate, șoptindu‑și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să‑i Întâmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși câțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei cea mai mica greșeală pe care ar fi făcut-o. Erau, din nou, prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo, ca niște animale în cușcă. Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau, căci le repetaseră de atâtea ori încât deveniseră insuportabile, mai ales că, după moartea uneia dintre ele, părea să le fi dispărut și lor cheful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din ele. Acolo, sub cupola înaltă, răsunând de ecouri, pictată în culori de pietre prețioase care nu vor vedea niciodată lumina zilei, nu vor păli niciodată, sub candelabrele de alamă atârnând, cu becurile lor roșii, albastre ori portocalii luminând prin cuștile ornamentate din bronz, acolo stătea domnul Whittier înfulecând cu pumnul hrana dehidomnișoaratată, crocantă, dintr-o pungă de plastic Mylar. Zicea: — Să dăm în vileag marea surpriză ca să terminăm odată cu ea. Pământul, zicea, e doar o mare mașinărie. O mare uzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dimineață, la opt, în timp ce înghiți în grabă micul dejun sau seara, după ora zece, când catadicsești să vii acasă? Ștefan își puse singur de mâncare și se așeză la masă, rupt de foame. Luana se învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva, oriunde, altfel o iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de spus? Ce-ar mai fi? Agasată, fata strigă: Nu știu, dă-mi un sfat, găsește o soluție. M-am săturat să stau de vorbă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unde dormise, pe dușumeaua de lemn a unei colibe Dayak, ascultând cum grohăiau porcii pe dedesubt, pe pardoseala de lut a unei locuințe Sepik, În bena unui camion care mergea la Bromo, proptită de niște saci de orez, Înconjurată de cuști cu pui pline de găinaț. Reușise să doarmă foarte bine În acele ocazii, nu se trezise niciodată cu dureri În spate, cu gâtul țeapăn sau cu un braț amorțit, cum i se Întâmpla În ultima vreme din ce În ce mai des. Nu-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
comic la ei când treceau: Ameri-ka, ușchiți-vă de la noi! Chestii de-astea. Bill i a cerut să-nchidă fereastra, și așa a și făcut. Nu-i era frică. Iar acum se afla În mașina asta, Închisă ca Într-o cușcă, cu o fustă pe ea, așezată lângă un bărbat care, drept apărare, n-avea decât un biet revolver. Nu-și dădea seama când sau cum viața ei se schimbase atât de mult Încât să se simtă În siguranță lângă un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acel enorm apartament din Elveția. Aveam același sentiment pe care-l am când mă duc la vreo amărâtă de grădină zoologică din vreun oraș amărât și văd acolo un animal enorm și puternic adus din junglă și Înghesuit Într-o cușcă mică unde abia se poate mișca, pentru că e atât de șocat, Încât nu mai știe ce să facă. Da, se vede c-am Îmbătrânit. — Da’ de unde, nici vorbă! Stăteau și se uitau la Mick. Ridicase imaginea În lumină și con
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
periodică este mai mult decât sănătoasă, spuse. După ce scapi de tot balamucul, și le vezi pe toate, toate puse la locul lor... Dacă mai scapi... se arătă sceptic Alexe. El se plimba de-a lungul pereților ca un leu în cușcă, cu mâinile încrucișate pe piept, înstrăinat și aparent calm, apatic, pașii îi răsunau în camera golită, mizeria de pe jos scrâșnea sub tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu ți-a intrat încă bine în cap asta? Am și eu dreptul, ca atâtea milioane și milioane de femei abandonate, să-mi refac viața. El se ridică din fotoliu, se plimbă de acolo, acolo, nervos, ca un leu în cușcă, șuvița desprinsă mai înainte din pieptănătură se zbătea pe frunte. Pe urmă chipul i se schimonosi de-o umbră de descurajare. Se opri lângă ea, îngenunche serios în fața fotoliului, își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e de ajuns să se gândească la el cu intensitate, ca bărbatul să se smulgă din preajma televizorului, în fața căruia se abandona și să înceapă să se plimbe prin camere cu mâinile la spate, așa cum făcea el, ca un leu în cușcă, indecis, înfrigurat, și gândul să-l poarte către ea ca la o posibilă schimbare de decor, tot mai stăruitor până când va înlătura toate piedicile din cale, își va îmbrăca scurta și va coborî scările sărind treptele din două în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lângă tron până când apa se goli din rezervor. Nu mai rămăsese nici o bucățică din calendar. Părăsi baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri în fața ferestrei, privi strada, se foi de colo, colo, pe covor, ca un leu în cușcă, se postă din nou lângă perdea, urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai vârstnice și prieteni apropiați ai sufleorului-martir. S-a divagat până seara târziu despre reabilitarea românilor În fața Istoriei proprii și a Europei, despre Revoluție și mișcarea aștrilor și, nu În ultimul rând, despre Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul Își odihnea ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
graba furișată a unui spectator Întârziat la premieră. Pe scena slab luminată, Într-un talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial, piesele preferate ale lui Eustațiu. Ghemuit În cușca lui de labrador, cum Îi plăcea să-și spună, aplauda de unul singur replici sau scene care Îl impresionau. Sala Îl urma docilă dar și oarecum descumpănită, căci arareori gusturile lor coincideau. Era Însă greu să nu te supui unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se temea să nu tulbure armonia cântecului ce răsuna domolitor În el și care Îi amintea că numai Dumnezeu poate ști “ Cine va trăi, cine va muri, Cine a ajuns la capăt, Cine n-a ajuns Încă”. Se uită la cușca lui Eustațiu: el a ajuns. Acum șoptește cu siguranță replici Îngerilor debutanți ori celor amnezici În vreun teatru de provincie din Raiul de Est. I se făcu frig. „Trebuie să pleci, dacă vrei să scapi de frig...” Nu se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
îi sunt foarte ascuțite. Va găsi o cale de-a ajunge la mine și, cu timpul, va veni și după tine. Apele sunt acum aproape până la geamul dormitorului. Nu pot să țin toate mingile în aer. Nu pot sta în cușca asta de rechini la infinit. Animalul care te vânează e un ludovician. Un exemplar din una dintre multele rase de pești pur conceptuali ce înoată în fluxurile interacțiunii umane și-n undele cauzei și efectului. Poate că pare o nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să treacă prin el sau rămână înăuntrul lui, creând astfel o zonă de izolare. Din câte știu eu, nici un ludovician sau orice alt pește conceptual n-a pătruns vreodată într-o buclă conceptuală non-divergentă. Pe scurt, va funcționa ca o cușcă de rechini. Instrucțiuni: Introdu casetele în dictafoane. Așază dictafoanele în fiecare colț al camerei și la marginile oricărui spațiu pe care vrei să-l definești. Dacă e posibil, cuplează fiecare dictafon la un adaptor AC. Asigură-te că fiecare dictafon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lucrurilor care fac din tine un om și-a conveniențele lor, dar e totuși ceva. Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am. Stăteam în holul hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de companie. Lui John - John e soțul meu - nu-i plac animalele, dar nici nu te putem trimite înapoi în ploaie, nu? Ultima parte nu mi-a fost adresată mie. — Mulțumesc. Vă e foarte recunoscător, am zis, uitându-mă la cușca motanului. Nu-i așa? După râsul ei mi-am dat seama că motanul se uita încă atent din cușca de transport cu o expresie de du-te-n mă-ta pe față. — Ei, oricum, am zis, eu sunt destul de recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în ploaie, nu? Ultima parte nu mi-a fost adresată mie. — Mulțumesc. Vă e foarte recunoscător, am zis, uitându-mă la cușca motanului. Nu-i așa? După râsul ei mi-am dat seama că motanul se uita încă atent din cușca de transport cu o expresie de du-te-n mă-ta pe față. — Ei, oricum, am zis, eu sunt destul de recunoscător pentru amândoi. — Nu-ți face griji, scumpete; sunt cu el de douăzeci și cinci de ani, zise femeia, făcând semn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ei dispăru și apoi reapăru împreună cu o mână care ținea o foaie de hârtie tipărită. — E un formular simplu, n-o să vă ia mult timp să-l completați. Am lipăit până la biroul de recepție, am lăsat geanta jos, am pus cușca motanului lângă telefon, mi-am ridicat mânecile hainei încercând să controlez picuratul apei, apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci am observat că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eric, spuse ea. Ce tot stai acolo ca o mătură. Mișcarea. 5.14 dimineața și roțile jeepului galben huruiau pe drumuri întunecoase. Mașina era plină de cutii cu cărți, genți cu de toate și-un Ian somnoros și nervos în cușca lui de transport. Mă așteptasem ca Scout să propună să facem ceva cu Ian - să-l ducem la o pensiune pentru pisici sau s-o rugăm pe Tușa Ruth să aibă grijă de el câteva zile, dar ghidul nostru părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lanterna, dictafoanele și mai multe pachete de baterii. Când am strâns chingile și cataramele, Scout apucă într-o mână punga de plastic cu mâncare pe care o cumpăraserăm de la un service deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu. O să ne descurcăm. Ghemul întunecat în care se strânsese motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu. O să ne descurcăm. Ghemul întunecat în care se strânsese motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu ochii tăi. Scout inspiră adânc și expiră încet, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]