307 matches
-
înainte, iar eu calc la un pas de el, furându-l din când în când cu coada ochiului. Merge ușor plecat înainte, târșindu-și papucii prin colbul uliții. Parcă nu vede și nu aude nimic. Trecătorii, ca de obicei, își ridică cușma și plecându-se ușor zic un „Săru’mâna, părinte” fără alt ceremonial și trec înainte. Nu-l aud pe călugăr spunând ceva. Doar dreapta lui ridicată pare să însemne: „Domnul cu tine, fiule” Mă minunez de liniștea și pacea ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și cușma din blană de iepure dădu să se echipeze de drum: Mulțumesc pentru ospeție, zise el grăbit. Făcând unele plecăciuni către întreg vălmășagul de cheflii, izbuti să redreseze dintr-un incipient plonjon, făcând câțiva pași repezi înainte, adăugând, apoi, cu înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arăți că ești bucuros. Apoi numaidecât ne simțim și noi veseli, și surlașii strigă din surle să afle țara toată că Măria Sa-i mulțumit de supușii lui. Și-ndată toată suflarea, de la vlădică până la opincă, chiuie și-aruncă în sus cușmele! POSACUL (aparte): Până le-or prăpădi... PRICINĂ: Aud? Ai spus ceva? POSACUL: Ziceam să fie prostimea cu grijă la cușme, să aibă de fiecare dată cu ce-azvârli-n sus când e Măria Ta bucuros. PRICINĂ: De ce să fiu bucuros? Gălăgie ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că Măria Sa-i mulțumit de supușii lui. Și-ndată toată suflarea, de la vlădică până la opincă, chiuie și-aruncă în sus cușmele! POSACUL (aparte): Până le-or prăpădi... PRICINĂ: Aud? Ai spus ceva? POSACUL: Ziceam să fie prostimea cu grijă la cușme, să aibă de fiecare dată cu ce-azvârli-n sus când e Măria Ta bucuros. PRICINĂ: De ce să fiu bucuros? Gălăgie ați făcut, jâlțurile nu erau aduse, de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
flacări, ce-n valuri se frământ -, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dintr-un somn lung își încep o viață nouiă. Primăvară îți mulțumesc că exiști! IARNA Este iarnă. Au început să roiască albinele cele albe. Startul de zăpadă a acoperit satul. Copacii și-au luat hainealbe, ca de sărbătoare. Casele au cușme albe, de nea. O plapumă sclipitoare a acoperit tot câmpul. Vrea parcă să țină cald grâului. Pe coasta dealului sunt copii cu săniile lor. Unii cad și fac mătănii, alții rostogolesc bulgări mari; construiesc oameni de zăpadă. Iarna copiii sunt
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
faci? Când trebuie... trebuie. N-ai încotro”. Vorba unui ardelean pe care îl aveam în companie când am făcut armata de drept:<Păi, no! Dacă trebă, trebă șî gata, no!> ,. ― Și fata... fata cum arăta? - a întrebat tot cel cu cușma cât o oaie. ― Păi dă-ți și dumneata cu părerea. Cum să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răsucită ca două aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când știa că nu e nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o dimineață când plecau la birou, unde îi așteptau cine știe ce treburi urgente. „La ora asta, școlarii mei, cu trăistuța în care poartă plăcuța și abecedarul, calcă voinicește spre școală. Parcă-i văd. Când dădeau cu ochii de mine, își scoteau cușmele și strigau în cor: <Bună dimineața, domnule învățător>”. Unii se gândeau la copiii lor, care au rămas doar în grija nevestelor și a bunicilor... „Oare cât a dura concentrarea asta?” - gândea Dumitru, în timp ce își aranja ținuta. ― Sergent Dinsus! Ordonă adunarea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
copii de școală și-am venit să colindăm pe la case să urăm! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Nu vă imaginați cât de frumos este tot cântecul și cum răsună peste drumurile troienite și casele acoperite cu o cușmă de zăpadă! Și nu știți de ce se spune Moș Ajun! Pentru că el vestește pe fratele său mai mare și adevărat, Moș Crăciun. Este în ziua premergătoare acestei mari sărbători a Nașterii Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Astăzi învățăm și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în târg! Cu ciomegele o vor căsăpi! Vânătorul de lupi albi, după ce a înecat, într-o băltoacă, cei trei pui bălani, a jupuit lupoaica și a dus blana la tăbăcar. Apoi a tocmit un cojocar să-i coasă din ea cușmă pentru iarnă. Îi venea bine Vânătorului de lupi albi căciula. O purta nițel într-o parte: asta îl făcea să pară și mai semeț. Căciula era semnul primejdiei și stăpânul ei avea grijă să nu o lepede, parcă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spectacol avea drept temă și protagoniști vitejia dacilor și dacii anului 1985, care se perpetuaseră, nemuritori, până În zilele noastre. La modă era protocronismul. Așa că cele două terase erau pline de daci chercheliți, care beau voinicește, fără să-și dea jos cușmele de pe cap, cu sabia din recuzită la brâu, jucându-se cu nemaipomenitul stindard din piele de lup sau dezlipindu-și inevitabilele bărbi dacice de pe obraji și lipindu-și-le unul altuia pe frunte, glumind cu instructorii de partid și crezându-se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fostei piețe de chihlimbar, ca doi nou-veniți. Se mutaseră vara și răcoarea plăcută din Arg-e Tabriz le mersese la inimă, fiindcă nu bănuiau furiile viscolului de la mijlocul toamnei. Omar se scăldase din prima zi în râul Talkhe și făcuse fotografii cușmelor de zăpadă care se zăreau de pe lacul din El Goli, dacă nu erau nori. Descoperise că îi plăceau mâncarea și apa, zidurile cetății lui Ali Shah și școala Talebieh, chiar de lângă locul unde bunicu-său își etalase covoarele. Descoperise că deznădejdea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
știe, îmi căzuse și o pierdusem pe drumul spre stație. Într-un acces de revoltă, m-am întors spre Mihai Viteazu, care, nepăsător, desigur, stătea cu brațul întins, arătând ceva, undeva, amenințare, triumf, reproș, cine știe ce-i mai trecea statuii pe sub cușmă în clipa aceea. L-am privit trist. Am scos cealaltă ceapă din buzunar și i-am arătat-o. Nu-i reproșam ceva anume, nu aveam tupeul ăsta. În general, nu reproșam ceva cuiva. Eram împăcat cu mizeriile clipei și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a căzut de-a curmezișul De îi spânzură frunzișul, Punte lungă de-un copac Peste-o liniște de lac; Punte lungă, punte mare De mi-o poți trece călare. Ștefan Vodă tinerel Trece puntea singurel, Cu pieptarul de oțel, Cu cușma neagră de miel, Drag i-e codrului de el. Cum venea la vânătoare Purta arcul pe spinare, Cu lungi plete pân- pe spate Dar la frunte retezate, Copilaș în haine strâmte Ușurel mi se mai simte. De ochește-o căprioară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
clopotele Ca să vie mândrele, Să vie și mândruța mea Care mă iubesc cu ea, Din vrâsta copilărească Din coliba părintească. 208 Frunză verde de alună, Sara-n codru, ici pe lună, Mi se primblă - un voinicel Cu cojocu contășăl, Cu cușma neagră de miel. Se primblă încetișor Cu pasul lui cel ușor Ș-a ajuns la nucul mare Care venea către vale. La tulpina nucului, Cânta mama cucului, Așa cânta de frumos De se pleca crengile-n jos. Da nu cânta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ni-a dat una, ne-a dat doua Ni-a dat patruzeci și nouă Pân ce-au plesnit pielea-n două. Ne-am judecat la divan, Judecata ține - un an Și în pungă n-am un ban. Ce folos de cușmă lungă Dacă nu-s parale-n pungă, Mai bine mai rătungioară Și parale grămăgioară. 218 Frunză verde bărăboi, La moară la Dorohoi Merge - un car cu patru boi, Încărcat cu păpușoi. Dinapoia carului E ciocoiul satului. - Bun ajunsul, măi țărane
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu Soră - sa. Când a ajuns aproape de palatul împăratului celuia nu era de chip să treacă, așa era de strașnic și mergând el p-înprejur a ajuns la o baltă. Pe balta ceea era trei băieți și se băteau de la o cușmă, de la un biciu și de la o sulă. - Ce vă băteți, măi băieți? - Aestea ne-o rămas de la tatăl nostru și nu ne putem împărți. 352 {EminescuOpVI 353} - Și la ce vă trebue vouă aiste? - Când pui cușma-n cap nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
băteau de la o cușmă, de la un biciu și de la o sulă. - Ce vă băteți, măi băieți? - Aestea ne-o rămas de la tatăl nostru și nu ne putem împărți. 352 {EminescuOpVI 353} - Și la ce vă trebue vouă aiste? - Când pui cușma-n cap nu te vezi, când dai cu biciul te sui la curtea-mpăratului, când îi zice: sulă - sulicică - te suie-n dealul de steclă. - Da-'n dealul de steclă cine șade, ce căutați voi acolo? - În dealul de steclă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sui să iee fata din dealul cel de steclă. - Rămâi sănătos, Împărate. - Mergi sănătos, voinice. - Mă duc după smeu. Dacă l-oi omorî îmi dai fata. - Ți-oi da-o. Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieții. Pune cușma-n cap, se face nevăzut și se pune sub o tufă de buruiene. Da el era frumos și puternic, da era sărac. Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. La miezul nopții aude el un vuet strașnic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vioaie și făcea cam toate treburile casei. Catincoo, strigă moșul spre babă. Ce vrei? Vino să mă îmbraci. Mă duc să curăț zăpada. Baba vine cuminte, îi ține pantalonii, îi pune ciorapii și toate cele, iar la urmă îi îndeasă cușma pe cap, peste urechi. Să-mi faci un vin fiert și să mi-l aduci acolo. Cu scorțișoară? Da. Și cu cuișoare? Da. Ilarion iese pe trotuarul îngust din fața casei, alunecă și cade în fund. Catincooo! Ce vrei? iese baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sunt cei de pe la noi. Nenumărate ape se repezeau de pe niște povârnișuri pe care abia cum le dezveliseră cețurile și, când privirăm În sus, rămaserăm muți de spaimă. Un munte mai uriaș decât toți se ridica spre cer, acoperit cu o cușmă de gheață ce-ți lua ochii, așa de tare strălucea soarele pe creștetul ei. Deja, toți ai noștri văzuseră muntele și Începuseră să murmure, de parcă s-ar fi aflat față În față cu o vedenie și nu cu un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de Panaghia, (...) monolitului alăturat, greu de cucerit chiar de îndrăzneți alpiniști. De la Detunata, stâlpi mereu sfărâmați de trăsnete, până la Duruitoarea, cascadă ca laptele, cu glas neogoit, din taina desișului de brazi, numirile sunt toate evocatoare. Ici e căciula Dorobanțului, o cușmă curcănească în vârful unui stâlp scund de piatră, dincolo, Jghiabul lui Vodă, Gardul Stănilelor, până la Dochia împietrită lângă turmele de oi; toate numirile sunt plastice. Deși vârfu-i ca un turn nu atinge nici măcar 2000 m înălțime, ridicat peste ceilalți tovarăși
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar mai fi ținut laolaltă doar din simpatia născută din conviețuirea comună în condiții vitrege. Din pachet răsare un teanc de bancnote purtând chipuri străine cu chelii, mustăți, bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul. Felinarul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]