386 matches
-
ar putea fi redescrise, în termenii "poezei" discursive, ca niște operații de resemantizare implicând două câmpuri de referință: unul al referentului propriu-zis (figurat), altul al "referentului" textemic, a cărui particularitate e aceea de a se constitui ca un ansamblu de cuante referențiale sudate ("fixate") prin repetare, dar care își pot (re)activa în text funcțiile semnice și pot contribui astfel la creația de sens. Deși asemenea cazuri sunt mai rare, nu există, în ultimă instanță, nicio condiționare care să le împiedice
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care ilustrează, în ultimă instanță, "modul în care folosirea "conotativă" a unui anumit stil al limbii poate contribui la constituirea stilului în întreaga operă a unui autor". În paginile de mai jos, vom urma un traseu interpretativ similar. 2. Microarticularea cuantelor referențiale în Creanga de aur 2.0. Apărut în 1933, romanul Creanga de aur este considerat una dintre capodoperele prozei lui Mihail Sadoveanu și ale literaturii române în ansamblul ei. Valoarea cărții a fost explicată de către critica literară prin coerența
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sensurilor sale. În această secțiune, ne propunem să explorăm modul în care textemele contribuie la construcția sensului romanului și, implicit, la impunerea valorii sale estetice. În acest scop, vom proceda la o triplă lectură, care va urmări succesiv ( a) microarticularea cuantelor referențiale prin intermediul textemelor, (b) macroarticularea câmpurilor referențiale și construcția sensului textual de ansamblu, respectiv (c) funcțiile textemelor în construcția câmpurilor referențiale și a sensului global. Totuși, înainte de aceasta, considerăm că ar fi util să grupăm cele 17 capitole ale cărții
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Era cam săltat", cum spuneau desigur muntenii care ne întovărășeau./ [2] "E venit de pe ceea lume", am auzit eu pe unul șoptind și ghiontind cu cotul pe cel de alăturea." (p. 7) Cele două expresii idiomatice alcătuiesc deja o primă cuantă referențială, care ne poate servi ca exemplu tipic pentru a reliefa procesul microarticulării sensului. Astfel, semnificația celor două configurații subliniate (a fi săltat și a fi (venit) de pe ceea lume412) este "a fi nebun"; însă, în același timp, norma limbii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
CR situat în sfera BINELUI poate fi numit ETHOS. Reprezentanții săi caracteristici sunt virtuoșii, personificați în roman atât de clerici (între care se distinge episcopul Platon din Sakkoudion), cât și de mireni (precum Filaret și o parte a familiei sale). Cuantele definitorii pentru acest CR sunt, pe de o parte, credința în Iisus Hristos, iar, pe de altă parte, consecvența între vorbă și faptă. Prin urmare, câmpul ETHOS se apropie într-o anumită măsură de câmpul EPISTEME, de care se deosebește
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
al lui Mahomet decât pe un iconoclast." (p. 92) 3.3. Lumea romanului sadovenian se structurează, așadar, în funcție de șase câmpuri referențiale. Totuși, ar fi greșit să deducem de aici că sensul de ansamblu al romanului ar consta (doar) în articularea cuantelor și/sau a câmpurilor referențiale. În realitate, sensul nu rezidă în "unitățile" semantico-referențiale (fie ele de nivel macro- sau micro-) pe care poiesis-ul textual-discursiv le configurează în cadrul unui text, ci în activitatea (enérgeia) care face posibilă existența unităților respective. Cu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de la premisa că el e convergent cu destinul personajului principal (Kesarion Breb), iar sensul de ansamblu al romanului coincide cu "sensul" destinului său. Din acest punct de vedere, putem constata că romanul este o macro-metaforă revelatorie, care își subordonează toate cuantele și câmpurile amintite până acum prin intermediul strategiilor dia-, endo- și epiforice. 3.3.1. Astfel, cartea se deschide cu un dublu prolog (capitolele I, respectiv II-III), menit să-l "inițieze" pe cititorul profan în doctrina "crengii de aur". Componentele de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
parte; BROTÓS, POLIS și DOGMA, pe de altă parte). După cum am văzut în 3.1. și în 3.2., macroarticularea acestor CR, ca și articularea raporturilor opozitiv-ierarhice dintre ele, se realizează adeseori prin intermediul microarticulării caracteristice textemelor în calitatea lor de cuante referențiale. 3.3.2. În schimb, capitolele IX-XV corespund momentului endoforic al acțiunii, când, îndrăgostindu-se de împărătița Maria, Kesarion Breb încearcă să o salveze din ghearele Isaurianului. Încercarea înțeleptului dac eșuează, iar unii dintre comentatorii lui Sadoveanu au găsit
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sine, în afară de timp." (p. 145) Mai mult, metafora citată ne revelează nu doar sensul ficțiunii sadoveniene (iubirea este o "creangă de aur", un instrument spiritual universal de a transcende trupul, spațiul și timpul), ci și modalitatea prin care textemele, în calitate de cuante referențiale, pot contribui la construcția sensului "poetic" al unui text și la creația de lumi posibile. Din aceste motive, considerăm că simbolul aferent textemului (care, de altfel, dă titlul întregului roman) necesită o examinare mai amănunțită. 3.4.1. Ca
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Raiul", schemele imaginative ASCENSIUNE vs. CĂDERE, RODNICIE vs. PUTREZICIUNE, LUMINĂ vs. ÎNTUNERIC și opozițiile etice și ontologice BINE vs. RĂU, CREDINȚĂ vs. NECREDINȚĂ, VIRTUTE vs. PĂCAT, MATERIAL vs. SPIRITUAL îndeplinesc, prin forța lor evocativă, un rol crucial atât în articularea cuantelor, cât și în aceea a câmpurilor referențiale. Totodată, relația amintită se dovedește relevantă și în ceea ce privește încadrarea romanului în planul textual-tipologicului, demers care depășește, însă, obiectivul cărții noastre. Ne mulțumim să semnalăm că, potrivit tipologiei textelor poetice elaborate de către Borcilă, Creanga
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aparatul conceptual al teoriei "poezei discursive", elaborate de Mircea Borcilă, care se dovedește compatibilă cu premisele integralismului lingvistic. Alegându-și ca material ilustrativ romanul Creanga de aur (1933) de Mihail Sadoveanu, studiul nostru a urmat trei pași: identificarea și interpretarea cuantelor referențiale construite pe baza textemelor; identificarea și interpretarea câmpurilor referențiale și străbaterea traseului generativ/hermeneutic care configurează sensul de ansamblu al romanului; degajarea aportului textemelor la construcția câmpurilor referențiale și a sensului global al textului. Analiza acestor aspecte ne-a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
timpul drept o dimensiune a spațiului. În loc să modifice structura cunoașterii și funcțiile intelectului, omul de știință a preferat calea normală să modifice teoretic realul. Pentru omul de știință, în lupta dintre logică și realitate, logica triumfă aproape întotdeauna. 2. Teoria cuantelor, prin Max Planck, a introdus ideea fundamentală că "Energia unui rezonator trebuie concepută ca o cantitate discontinuă, compusă dintr-un număr întreg de particule egale". Aceasta contrazicea teoria ondulaționistă, de factură continuistă. Însă lumina, ca formă de energie, prezintă aspecte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
compusă dintr-un număr întreg de particule egale". Aceasta contrazicea teoria ondulaționistă, de factură continuistă. Însă lumina, ca formă de energie, prezintă aspecte diferite, care solicită ambele teorii. Unele fenomene se explică prin teoria ondulației (interferență, difracție), altele prin teoria cuantelor (fenomenul fotoelectric). Din punct de vedere logic, lumina nu poate fi decât sau ondulatorie, sau corpusculară. Tertium non datur. Însă fenomenologia luminii solicită ambele teorii. Aceasta este o situație care cerea o soluționare. Ce soluții s-au dat? O soluție
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este o situație care cerea o soluționare. Ce soluții s-au dat? O soluție a fost de a împăca cele două teorii prin acomodarea lor reciprocă. În acest sens, o vreme, oamenii de știință au operat cu un concept al cuantelor în care se amestecau logic, dar imposibil intuitiv, cuantele cu ondulațiunea. Soluția a doua a fost dualismul, propus de Louis de Broglie, sau situarea în paradox, în antinomie: același fenomen se manifestă uneori corpuscular, alteori ondulatoriu, discontinuu și continuu. Modul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
s-au dat? O soluție a fost de a împăca cele două teorii prin acomodarea lor reciprocă. În acest sens, o vreme, oamenii de știință au operat cu un concept al cuantelor în care se amestecau logic, dar imposibil intuitiv, cuantele cu ondulațiunea. Soluția a doua a fost dualismul, propus de Louis de Broglie, sau situarea în paradox, în antinomie: același fenomen se manifestă uneori corpuscular, alteori ondulatoriu, discontinuu și continuu. Modul corpuscular și modul ondulatoriu se prezintă ca două aspecte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ale uneia și aceleiași realități necunoscute în sine. Lucian Blaga vede aici, în soluția lui de Broglie, manifestarea științifică a metodei dogmatice sau cel puțin o situație foarte apropiată de minus-cunoaștere. Din păcate, spune filosoful român, formularea antinomică a teoriei cuantelor a fost considerată doar o stare de criză și de tranziție. El aplică procedeul transfigurării antinomiei la teoria cuantelor: 3. Teoria entelehială din biologie, formulată de Hans Driesch, cuprinde iarăși idei cu valoare antinomică, deși nici acestea nu au primit
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a metodei dogmatice sau cel puțin o situație foarte apropiată de minus-cunoaștere. Din păcate, spune filosoful român, formularea antinomică a teoriei cuantelor a fost considerată doar o stare de criză și de tranziție. El aplică procedeul transfigurării antinomiei la teoria cuantelor: 3. Teoria entelehială din biologie, formulată de Hans Driesch, cuprinde iarăși idei cu valoare antinomică, deși nici acestea nu au primit vreodată o interpretare dogmatică. Există în fenomenul "viață" un factor fundamental, "regulativ" și "alcătuitor de totalități", factorul E sau
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Florenski să fie măcar o singură dată citat. El consideră că idei precum tratarea dogmelor ca antinomii transfigurate, paragrafele despre contradicție în știință și dogmă cu dezvoltările referitoare la analogii matematice ale dogmaticului, precum și referirile la teoria relativității și a cuantelor ca expresii fizicale ale unei cunoașteri dogmatice de tip antinomic "sunt mai degrabă dezvoltări în sens original de către L. Blaga ale unor sugestii florenskiene, decât remarcabile coincidențe". Dacă nu ar fi făcut adăugarea pe care o voi cita imediat, care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metafizic substanțialist 463. Cel mai puternic a alimentat această reprezentare a organizării contradictorii a realului experiența microfizică. Legat de aceasta, faptul care i-a dat probabil cel mai puternic impuls și l-a inspirat cel mai mult464 a fost ideea cuantei de energie, formulată de Max Planck, care este un produs (h = Eτ = Iλ) între mărimi corpusculare (energie (E) și impuls (I)) și mărimi ondulatorii (perioadă (τ) și lungime de undă (λ)), aflate într-o relație de contradicție. Pornind de aici
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
între mărimi corpusculare (energie (E) și impuls (I)) și mărimi ondulatorii (perioadă (τ) și lungime de undă (λ)), aflate într-o relație de contradicție. Pornind de aici, viziunea contradictoriului a lui Ștefan Lupașcu s-a extins cu repeziciune 465. De la cuanta de energie și până la cele mai complexe sisteme, cum este, de exemplu, sistemul neuropsihic, totul se prezintă, în opinia argumentată științific a lui Lupașcu, cu o structură duală contradictorie 466. Iar în microfizic contradicția pare să fie cea mai radicală
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și semipotențială) a unui termen față de termenul antitetic. Formula clasică a noncontradicției, exprimabilă prin (e . ē), este înlocuită cu "conjuncțiile contradicționale de bază": eA . ēP ; ēA . eP ; eT . ēT pe care Lupașcu le mai numește și "dualități elementare contradicționale" sau "cuante logice", acestea fiind funcții ale raportului dintre actualizare și potențializare 484. Deși pare să ne întoarcă pe căi ocolite la principiul clasic al noncontradicției (nu se poate să fie actual și e și non-e), cuplul actualizare-potențializare ne plasează, de fapt
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de ordinul al doilea, omul fiind singurul care poate fi conștient de conștiința sa prezentă în toate procesele psihice și singurul care poate dezvolta o cunoaștere asupra propriei sale cunoașteri. Ele sunt expresii ale stării T, fiind analogul psihic al cuantelor de energie. În starea de conștiință a conștiinței, omul stăpânește contradicția, adică este într-un punct de intersecție dintre desfășurări psihice divergente. De aceea, Lupașcu afirmă că aici se află sursa libertății și necondiționalității, punctul în care omul poate realiza
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
irațional. Prin acest termen, filosoful francez desemnează "ceea ce (...) apare ca rezistând, prin însăși esența sa, oricărei reducții ulterioare la elemente pur raționale"684. De acest fel sunt, de exemplu, structura spațiului, care a condus la apariția geometriilor neeuclidiene, senzația și cuanta lui Planck. Prezența iraționalilor este o dovadă clară că existența nu este total rațională, că nu este construită în acord cu exigențele rațiunii. Însă, existența iraționalilor nu înseamnă angajarea în agnosticism și iraționalism. Dimpotrivă, ea duce la o întărire a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Kirchoff cu privire la proprietățile radiației corpului negru și în special densitatea spectrală 729. În acest sens, Planck formuleză postulatul cuantic, potrivit căruia energia nu poate lua decât valori discrete, multipli întregi ai unei constante h, pe care el a numit-o cuanta de acțiune, deoarece are dimensiunile unei acțiuni (energie X timp)730. Altfel spus, radiația este emisă sau absorbită prin porții mici sau cuante. Aceasta înseamnă că energia se comportă ca particulă. Albert Einstein, preluând ideea lui Planck, va formula în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate lua decât valori discrete, multipli întregi ai unei constante h, pe care el a numit-o cuanta de acțiune, deoarece are dimensiunile unei acțiuni (energie X timp)730. Altfel spus, radiația este emisă sau absorbită prin porții mici sau cuante. Aceasta înseamnă că energia se comportă ca particulă. Albert Einstein, preluând ideea lui Planck, va formula în 1905 ipoteza cuantificării luminii, conform căreia, în anumite împrejurări, cum era cazul efectului fotoelectric, lumina se comportă discret, sub formă de "boabe", numite
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]