326 matches
-
emoției artistice s-a disipat. Miró a fost un artist care și-a găsit propriul drum, o voce originală, cu o rapiditate care ține de miraculos. După doar câțiva ani de căutări, în care a fost influențat de fovism și cubism, pictează în 1921-1922 „Ferma”, o adevărată arcă a lui Noe domestică, cu vechi clădiri scăldate de soare, cu plante și animale înconjurând un arbore uriaș ale cărui frunze ciudate seamănă cu niște rândunele în zbor. „Ferma” este un tablou profund
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism - drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească..." sînt doar cîteva
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
ce-și va semna actul de naștere abia în 1924: Suprarealismul. Numai că avangardismul românesc, chiar în ipostaza lui suprarealistă, este "protocronic" celui european, prin scrierile lui Urmuz, care datează de prin 1908-1909, ca să nu mai vorbim de integralism, constructivism, cubism etc. O asemenea reformă radicală asupra limbajului, fu înfăptuită de Urmuz în premieră mondială și, apoi, de pre-avangardiști ca Tristan Tzara, Ion Vinea, Adrian Maniu. În spațiul literaturii române de avangardă, cel care a scris "paginile bizare" avea o clară
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, "faza cézanniană". Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor experiențe neașteptate. Pictura
Google aniversează 172 de ani de la naşterea pictorului francez Paul Cézanne () [Corola-journal/Journalistic/70759_a_72084]
-
încă de la început reprezentanți artiști originari din țara noastră. Cele șase timbre sunt dedicate creațiilor artiștilor: Marcel Iancu (1895-1984), pictor, desenator și arhitect, adeptul unui dadaism pozitiv; M.H. Maxy (1895-1971), pictor, scenograf, artist decorator, autorul unor lucrări care oscilează între cubismul analitic, futurism și pictura abstractă; Merica Râmniceanu (1891-1972), pictor, grafician; Victor Brauner (1903-1966), creator al „pictopoeziei“, o îmbinare a literelor cu forme abstracte; Jean David, decorator, grafician, gravor, pictor; Mattis-Teutsch Hans (1884-1960), gravor, pictor, sculptor. C. V. Inspector resurse umane l
Agenda2005-02-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/283253_a_284582]
-
s-a arătat altfel, pe de-a întregul ființei, atîta cît se poate spune și înfățișa. Tablourile lui, ordonate aici cumva din perspectiva intimității, mi s-au grupat și mie nu neapărat în funcție de perioada albastră sau roz, de suprarealism sau cubism, ci în funcție de femeile lui, de iubirile lui asumate, de aventuri și prieteni, de locurile unde a rămas încremenit după o privire, un sat, un obiect, după căluțul unuia dintre copiii pe care i-a avut. Casa aceasta conținea ceva din
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
contribuit la formarea unei personalități rare precum cea a lui Brâncuși, suscitând interesul colegilor de breaslă. Aceștia țineau să își demonstreze sentimentele de afecțiune față de sculptorul care, în identitatea să singuratica, se ținea departe de curentele emergente - de la abstracționism și cubism la neoplasticism -, fără a intra niciodată în competiție cu exponenții acestora". Ion Miclea, Brâncuși at Târgu Jiu Editură Grammar, București, 2003 "Brâncuși nu s-a rezumat la o simplă transpunere a motivelor arhaice și folclorice, fiindcă știa foarte bine că
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
juxtapunerea - statistică, stocastică - nu prezintă nici un interes. LP: Ceea ce presupune, prin urmare, aranjamentul, punerea într-o anumită ordine, oricare ar fi mecanismele sau scopurile fragmentării propriu-zise. MD: Da, dar nu este vorba despre o fragmentare de dragul fragmentării. Luați, de pildă, cubismul: s-a putut spune că totul fuge în toate părțile, până ce s-a înțeles că era vorba despre un nou aranjament. Așadar: concizie și noi aranjamente. În același timp, noile aranjamente trimit la o forță a sintezei care este aceea
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
scris de fapt în 1945). Aici a intervenit, în multe privințe, o ne-înțelegere provenită din faptul că dânsul nu este un familiar al culturii artistic-plastice franceze și mai ales al celor mai importante scrieri teoretice din literatura universală despre cubism, devenite opere clasice de referință. Nu este domeniul său și nu i se poate pretinde. Or, domnul Pelin se avântă cu mult aplomb în probleme de strictă specialitate ce-i sunt în mod firesc străine. Nu pot purta o discuție
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
publicistica sa cu caracter eseistic. De pildă, observă că "reflexiile lui Sebastian cu privire la modernismul românesc sunt așezate sub emblema disocierei între experiență și temperament. Prin modernism, el numește, de fapt, Ťdecadența modernistăť, avangardismul, suprarealismul de mai mare extensie, cât și cubismul, integralismul, Ťpictopoeziať. I se adeverește, fără putință de tăgadă, Ťfalimentul lamentabilť al acestei mișcări odată cu lichidarea primului teatru românesc de avangardă. Inițial, ar fi fost numai explozia de entuziasm, de tinerețe și de scandal, epuizată în polemici fraticide și pe
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
valuri succesive, destul de bine conturate, deși protagoniștii sînt uneori aceiași. Cel dintîi este al lui Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Ștefan Roll, avînd un precursor în Urmuz, și este legat de revistele Contimporanul, 75 HP sau Punct, promotoarele constructivismului (cubismul literar) și pictopoeziei. Tzara și Vinea debutaseră înainte de război la Simbolul. Al doilea val e acela din jurul lui 1930, cu Geo Bogza, Sașa Pană, Mihail Cosma (Claude Sernet), Aurel Baranga, Virgil Gheorghiu, M. Blecher ( mai degrabă un marginal), editori și
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
comportamentul lor în condițiile pierderii libertății de gîndire și de creație a fost diferit. Un artist ca Maxy, extrem de interesant, de activ în spațiul creației și de mobil ca tip de gîndire estetică, avangardist cu manifetări explicite în cîmpul unui cubism întîrziat, este și unul dintre primii care, teoretic și practic, renunță la propria-i opțiune și se întoarce către un realism denotativ și arhaic, chiar înainte ca România să cadă explicit sub tăvălugul comunismului sovietic. Încă din 1945, cînd mai
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
de mâna a doua, ele sunt de cea mai variată arhitectură, imitații ale manierei Mincu, stil Secession (ușă în potcoavă, balustrade învelite în niște enorme frunze de stuc, ca și făcute dintr-o ceară care, topindu-se, a rupt contururile), cubism platificînd acoperișurile și provocând astfel eroziunea suprafețelor pe timp de ploaie. Curțile în general au mici grădini. Cum însă casele sunt așezate unele la drum, altele câțiva metri îndărăt sau în fundul curților, străzile n-au linie și din păcate nici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tradiția noastră națională. . - În general e just, comenta Pomponescu obiectiv, pentru a nu trăda vreun interes; depinde de aplicare. - Cum, domnule ministru, admiteți și dumneavoastrămodernismul? - Orice artă e modernă într-un moment dat. . - Nu e vorba de asta, ci de cubism, dadaism (convorbitorulamesteca noțiunile), după care casa nu mai e casă. Ușa e în fereastră și fereastra în pod. . - Sunt și lucruri frumoase, concepute cu moderație, admittotuși că s-au făcut excese. . - Apoi, când e în chestie o biserică, ruperea cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
flori în față, cu câinele priponit lângă cușca lui. În schimb, de cealaltă parte se ridicau clădiri înalte, pătrățoase, de cărămidă sau tencuite, cu câte două etaje, arătând, mai mult sau mai puțin pure, urme de art-nouveau și chiar de cubism, căci fuseseră ridicate, mai toate, între cele două războaie. Ferestrele rotunde ale casei scărilor le dădeau un aer neobișnuit de solemn și de misterios. Între clădirile somptuoase dar prost întreținute erau intercalate în mod bizar și niște depozite, o făbricuță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
paharul și o vezi Îndărătul măslinei. Deosebirea Între a-ți privi iubita prin martini cocktail, unde paharul triunghiular e prea mic, și a o privi printr-un gin martini on the rocks, În pahar larg; fața ei se descompune În cubismul transparent al gheții, efectul se dublează dacă apropiați cele două pahare, fiecare ținându-și fruntea lipită de răceala paharelor și Între o frunte și cealaltă sunt cele două pahare - cu paharul cu picior nu poți. Ora scurtă din micul bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Muñagorri-s io. Parodi le-a oferit două băncuțe și a luat loc pe pat. Mariana a continuat molcom. — Ce dulce ogeac, și atât de deosibit de oroarea aia de living al cumnățichii, cu paravanele lui. Ați luat-o Înaintea la cubisme, don Parodi, care de-acum i s-a dus vremea. Io, În locu matale, aș da pe ușă c-o mână de Duco por Gauweloose. Mă fascinează fieru vopsit alb. Mickey Montenegro - nu vi se pare purcoi dă genial? - ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care tabloul devenea o poartă spre o altă lume, având caracteristici similare cu cea reală), oferă artistului posibilitatea de a-și construi o lume în care raportul cu realitatea imediată devine din ce în ce mai precar, uneori lipsind chiar de tot. În cadrul simbolismului, cubismului, abstracționismului, expresionismului ori a altor curente de avangardă, noțiunea de frumos nu mai era condiția necesară a unei opere de artă. Însăși ideea de operă de artă pare să nu mai fi valabilă în accepțiunea clasică. Frumusețea, tradusă aici ca
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
rămas un anonim pînă în 1922, cînd Tudor Arghezi îi publică trei proze în paginile Cugetului românesc. „Preavangardismul” nostru de dinaintea Primului Război Mondial se reduce la firave pusee de frondă postsimbolistă, vag antiacademistă și la cîteva timide manifestări de simpatie declarativă față de cubism și futurism (simple consemnări publicistice, vag popularizatoare). Nimic comparabil - ca forță, virulență și articulare - cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și totuși: anumite cercuri și grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturale - prin excelență transgresive - care uneori interferează: una aspiră să elimine barierele dintre Artă și viață, cealaltă tinde la o autonomizare extremă, la o purificare segregaționistă a propriilor domenii. Fauvismul preconizează o „revoluție prin culoare”, absolutizînd importanța acesteia din urmă; cubismul are în vedere o „revoluție prin formă”, deformînd și, în cele din urmă, abolind legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce spre arhaic, elementar, stihial și „strigăt”; conturul, figurativismul, copia după natură sînt rejectate în favoarea unei naturi alter; autoritatea transcendentă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în interiorul „simbolismului”, ca refuz al academizării acestuia prin intermediul lui Ovid Densusianu și al Vieții noi, dar și ca reacție la propaganda poetică naționalistă din perioada celui de-al doilea război balcanic (1912-1913), pe fondul primelor ecouri românești ale futurismului și cubismului. În jurul lui 1910, estetismul decadent se radicalizează și se purifică - separîndu-se și insularizîndu-se polemic. Estetismul academizant al Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la New York. Intervalul 1895-1916 este plin de asemenea „puncte critice”... Autorul vede în Theodor Cornel (alias Toma Dumitriu, 1873-1911), primul nostru critic modern de artă în adevăratul sens al cuvîntului. Întors în 1910 din Franța - unde postimpresionismul, fauvismul, primitivismul și cubismul post-cezannian țineau deja prim-planul -, în 1896 se expatriase în urma unui incident de presă (ulterior, realizase de unul singur o Révue Franco-Roumaine și trimisese în țară numeroase corespondențe de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator al cenaclului macedonskian, poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și, îndeosebi, cubism), pleda, la rîndul său, pentru „critica poeților”: „Critica poeților nu exista pe vremea cînd Gauguin a dus o viață de mizerie în Tahiti și cînd Van Gogh, ignorat, picta pînzele sale înflăcărate. Astăzi, poeții nu i-au lăsat în umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în avanpremieră „Romanța unui rege asiatic“, iar Claudia Millian - două îndrăznețe poeme simboliste de un erotism aprins: „Ție, obsesia mea“ și „Filozofie banală“, ultimul cu metafore explicate între paranteze. În numărul 3, la rubrica de note, e prezentată „lucrarea despre cubism scrisă de Metzinger și Gleizes, doi dintre cei mai de seamă reprezentanți ai noului curent”, iar în numărul 2, o „poezioară” a lui Cincinat Pavelescu e ironizată astfel: „magistratul se afirmă dacă nu simbolist, cel puțin futurist à outrance”. Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
literar este o bête noire a autorului, care, asemenea lui Fundoianu, vede întreaga literatură a secolului al XIX-lea, laolaltă cu simbolismul și cu poporanismul, ca pe un „pastiș”. Opțiunea sa constructivistă se înscrie pe această linie: „O calitate a cubismului - e pe de-a-ntregul constructiv. Rupe cu tradiția, dar nu pretinde să o nimicească, nici nu neagă valorile picturale de pînă la el. Se abține numai de a le imita. Își urmează calea lui creatoare”. Atracția lui Vinea față de romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]