611 matches
-
pe intervenții providențiale din afară —, interpretarea modernă Înclină spre continuitate autohtonă (mergând tot mai adânc În trecut, până În preistorie). Evoluție stimulată de marile ideologii ale ultimelor secole: democrația și naționalismul, În sensul cărora masele autohtone contează mai mult decât elita cuceritoare, iar teritoriul național actual se proiectează În trecutul Îndepărtat. Și progresele Înregistrate de arheologie susțineau această nouă abordare. Arheologul clasic se interesa de operele de artă, de monumentele marilor civilizații. Pentru el, Dacia nu se putea compara cu Grecia sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nici stăpânirea Basarabiei între Dunăre, Prut și Nistru... Fără posesiunea Basarabiei, Odesa n-ar fi putut niciodată să atingă creșterea la care a ajuns prin dezvoltarea comerțului său și poate că ar fi încetat chiar să existe... Iată, deci, intențiile cuceritoare ale Rusiei asupra Țărilor Române denunțate de un francez bun cunoscător al împrejurărilor, învestit cu un înalt rang militar rus. Michelson, comandantul de căpetenie al armatei de invazie, intră în Iași alături de Ipsilanti, care fu instalat ca Domn al amânduror
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de dominatori, ei au construit temple și un castel pentru preoți. În acest fel, exprimîndu-și măreția În piatră, ei au transformat impozantul Cuzco În orașul cucerit, În cele din urmă, de spanioli. Chiar și azi, cînd furia animalică a gloatei cuceritoare transpare din fiecare gest făcut pentru a le imortaliza cucerirea, iar casta incașă nu mai e de mult la putere, construcțiile lor din piatră Încă se ridică enigmatice, indiferente la stricăciunile vremii. Trupele de culoare albă deja prădaseră orașul Învins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bine e să lași dezbaterile pe acest subiect În seama arheologilor. Oricum, ce este important și incontestabil este că aici am găsit cea mai pură exprimare a celei mai puternice rase indigene din cele două Americi - neatinsă de o civilizație cuceritoare și plină de comori imense și evocatoare, păstrate Între pereții ei. PÎnă și zidurile au amorțit, plictisite de moarte de lipsa de viață dinăuntrul lor. Peisajul spectaculos ce Înconjoară fortăreața oferă un decor special, Îndemnîndu-i pe visători să rătăcească, de dragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
frați, foarte diferiți, o femeie care în timp ce era a lor, era singură. Dacă vă aduceți aminte, există cadre în care Valeria Seciu e îmbătrânită și urâtă, și există cadre ulterioare ca evoluție, unde apare fizic îmbătrânită, dar e frumoasă, e cuceritoare. Deci, am inventat în acel film o anumită feminitate, pe care Valeria Seciu a îndeplinit structurile..., de atingere ale personajului și nu structurile de compoziție directă. Eu cred că arta..., am preluat aceste idei de la Cehov, de la Caragiale, de la Büchner
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
rea c)-i este destinat. Pentru c) are vreo dou)zeci de kilograme sau mai mult, nu-i prea binevenit) la mine În brațe, dar st) la John și la Nola, precum și În brațe la oaspeții care o accept). Este cuceritoare, dar prea d) gaze. M)nânc) prea multe dulciuri, dar este o companie pl)cut) - ascult) atent) conversația, la care ia și ea parte; mârâie și forn)ie când i te adresezi direct. „Cânt)” și ea odat) cu casetofonul. Soții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
scriitoricește, în legătură cu Romain Rolland: "Sunt opera lui.". Pentru că știm cu toții că suntem, într-o măsură considerabilă, opera Elvirei Sorohan. Seducția spiritului efervescent Florin Faifer O imagine reconfortantă, cu o frapantă nuanță de incredibil, oferă urbei noastre literare tinerețea perpetuă, în cuceritoare formă, a doamnei Elvira Sorohan. Mi-o aduc aminte din studenție, când, la început de carieră, nu-și găsise încă ritmurile ce aveau să-i însuflețească personalitatea. Cu o mină atentă, cătând gânditoare spre noi, dar și spre înlăuntru, asistenta
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu a intrat în zona de magnetism inefabil, de forță persuasivă, a Doamnei Sorohan? Cine nu păstrează, imprimată pe retina unei memorii încă vii, imaginea în gând și în realitate, insensibilă la trecerea anilor a figurii distincției, de o carismă cuceritoare? Impunătoare prin prezența sa radiantă, Doamna Elvira Sorohan a răspândit mereu fluxul unei simpatii imediate. Eleganța nobilă, inteligența pregnantă, ironia neașteptată în orice relație, spiritul critic, replica memorabilă și, nu de puține ori, puterea de a te țintui locului s-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
parcă-avea mai mult talent!” Dar P. rămâne în primul rând ca poet liric, trubadur modern în climatul literar specific începutului de secol XX. Incontestabil, a fost un poet de talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
de aculturare. În funcție de amploarea contactului dintre populații, timpul de contact și contextul în care acesta se produce, există mai multe forme de aculturare: invazia și colonizarea, presupunând un contact de lungă durată între societăți globale, având ca scop impunerea culturii cuceritoare; aculturarea unilaterală, presupunând preluarea unor elemente ale culturii-gazdă de către participanți individuali/în grup la evenimente cum ar fi studiul și munca în străinătate pe o perioadă limitată de timp; aculturarea bilaterală, presupunând conviețuirea ândelungată a unor populații într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ale lui Diurbanus Înfrânte de vulturul roman”, „orașul Înfloritor al Sarmisaegethusei ș...ț, construit pe locul unde Decebal XE "Decebal" a Înfrânt vestitele oștiri ale consulilor”, Jókai conchide În repetate rânduri că românii „sunt urmașii dacilor viteji și ai legiunilor cuceritoare”, „strănepoții lui Traian XE "Traian" ” sau „urmașii demni ai lui Decebal și Traian”. Alteori, de pildă În Epoca de aur a Ardealului, insistă atât asupra prezenței dacilor și romanilor pe meleagurile Transilvaniei, În timpurile străvechi, cât și asupra preocupării românilor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din poezia lui Ion Barbu au apărut în 1975 în două antologii (la Cluj-Napoca și la Tübingen), intrând apoi în cuprinsul volumului Das dogmatische Ei (1981), ediție îngrijită împreună cu Hedi Hauser. Peter Motzan consideră tălmăcirile lui H. „de o exactitate cuceritoare și de o pregnanță adecvată originalului”. A transpus în limba germană și numeroase texte de proză românească, apărute în diferite antologii, la Cluj-Napoca și la Berlin. Traduceri: Aurel Rău, Auf diese Weise schlaf ich eigentlich weniger [În felul acesta dorm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287437_a_288766]
-
1974; Corespondență, îngr. și pref. Claudia Dimiu, București, 1988; Domnișoara Nastasia și alte piese, Cluj-Napoca, 1989; Teatru, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 2000. Traduceri: Ly-Chao-Pée, Pieter van der Meer, Selma Lagerlöf, în Magnolia, Arad, 1925; Pierre Mac Orlan, Bestia cuceritoare, București, 1925. Repere bibliografice: George Baiculescu, „Flamura albă”, ALA, 1924, 193; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 322-324; Sandu Teleajen, „Cuminecătura”, „Gândul nostru”, 1925, 3-4; Perpessicius, Opere, V, 188-192, VI, 166-171, VIII, 273, XII, 389, 550-551; George Baiculescu, „Gazda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
la cer a lui Isaia 4, 2‑4; Apoc. 13 și 17); 3) întruparea lui Beliar, ca Anticrist, sub înfățișarea lui Nero rediuiuus (Apoc. 13 și 17; Oracolele sibiline V, vs. 28‑34; vs. 214‑227; VII, 88, 157). Deși cuceritoare, teoria lui Charles suferă de schematism excesiv. Charles organizează materialul apocaliptic în concordanță cu propriul sistem de interpretare. Totuși, acest sistem, destul de reducționist de altfel, se dovedește mult mai dinamic și mai subtil decât cel al lui Bousset. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Beliar cu chip de om. Așa cum Isus din scrierea apocrifă se ascunde în trup omenesc, pentru a nu fi recunoscut de întreaga omenire, ci doar de cei aleși, tot astfel Beliar se va ascunde sub masca unui tiran, cu aparență cuceritoare: „În chip de rege (Nero) va veni prințul acesta (Beliar), iar toate puterile acestei lumi vor merge după el și i se vor supune în toate câte le va porunci. Iar la cuvântul său, soarele va răsări în toiul nopții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștini anteriori sau în Contra lui Celsus, de o magie „populară”, care îi amăgește pe toți, ci de o magie „intelectuală”, care seduce „elita”, oamenii care frecventează Scripturile. Exegeza eretică „săvârșește minuni” în sensul că, pe de o parte, ea este cuceritoare prin originalitatea sa, iar, pe de altă parte, este foarte persuasivă: frequenter ualde persuasorii sunt sermones haereticorum et commouere potentes etiam eos, qui sapienter audiunt (Com. Mt. ser. 47). Este greu să nu întrezărim aici un ecou al criticilor platoniciene
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
într‑un context „metafizic”. Așa cum adevăratul Cristos continuă să se întrupeze în Evanghelie (totalitatea Scripturilor) după învierea sa, tot astfel dușmanul său se instalează, încă de pe acum, în „templul” Scripturilor, propunând doctrine opuse celei adevărate, dar care se dovedesc extrem de cuceritoare. Anticristul este acest fals Logos care locuiește ilegitim în Biblie. Dimensiunii ereziologice a lui Anticrist Origen îi adaugă deci dimensiunea exegetică (fără a ignora dimensiunea morală). Altfel spus, el nu respinge sub nici o formă anticristologia tradițională, de care se folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sensul moral și alegoric, Anticristul este aici anti‑Logosul ascuns în „templul Scripturilor”. Într‑adevăr, nu este vorba de un singur Anticrist (cuvânt fals), ci de o multitudine de anticriști, care acționează ilicit, printr‑un fel de „magie” lingvistică, extrem de cuceritoare. Acești „vrăjitori” alterează adevăratul sens al Scripturilor și propun dogme noi, fără nici un respect față de tradiție. Mai mult chiar, modul lor de viață se îndepărtează evident de principiile credinței. Descriind acești „anticriști” demitologizați și abstracți, Origen face apel la un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cariera politică a tiranului eshatologic, referindu‑se la cariera istorică a lui Iulian (început de domnie mai degrabă favorabil creștinilor; răsturnare de situație; schimbare politică; „persecuție” foarte subtilă; conivență cu iudeii; tentativă de reconstrucție a templului din Ierusalim etc.). Deși cuceritoare, ipoteza celor doi cercetători ar trebui consolidată, dat fiind că rămân nerezolvate numeroase probleme: locul compunerii apocrifei; mediul socio‑cultural (este aproape sigur că avem de‑a face cu un text de proveniență populară); coincidențele dintre domnia lui Iulian și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
menajez. Dac-ar fi posibil, doar câteva minute. N-a fost nevoie. Minunata ființă dorea să vorbească, minuscula ființă simțea nevoia să știe ce se-ntâmplă dincolo de zidurile bătrânei case, frumoasa și rebela făptură a știut să fie o gazdă cuceritoare, așa cum fusese o viață. Doamne! și-au trecut ore! Nu minute! Câteva ore de taină și de vis! Nu voi uita niciodată ritmul cantat, cristalin și melodios al vocii distinsei artiste! Nu voi uita niciodată atingerea aceea divină! Nu voi
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
țărani) sau riscurile unui gest de curtoazie (cel din 1982); jocul farselor (Buchetul de flori, rn copil într-un coș de nuiele) sau cel al orgoliilor (Sacoul mitic); subtile egoisme (dacă ne amintim un castron cu fructe aflat în posesia cuceritoare a lui Octavian Paler); frumoase întâmplări învăluite în mantia tristeților, amintind de scriitori foarte cunoscuți: Cezar Ivănescu (O bătaie ca-n filme), George Arion (Vizită neanunțată), Marin Sorescu (îmbrățLșare pe stradă), George Pruteanu ( Cum a dansat George Pruteanu ceardaș), Alexandru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
vid). Versurile din Drumul spre solstițiu (1970), O ramură deasupra ierbii (1975) și Zăpada din anul o mie (1981), ultimele două distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov, aduc o diversificare a orizontului poetic. Acum uimirea copilărească, „neseriozitatea” programatică, „revolta cuceritoare împotriva simbolurilor” (Florin Manolescu) configurează portretul unui sceptic: „Ce să facem, domnișoară? Zarurile au fost aruncate, / nu e Gérard Philipe, nu e Al Capone, ci eu sunt” ( Nu mai plânge...). Refuzul civilizației robotizate, teama de alienare, de ordinea dezumanizată are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
care este neconvertibil. Aceasta este forma gândului curat, care reprezintă scopul dezvoltării intelectuale. Prin această explicație, Aristotel scoate mintea și activitatea ei dumnezeiască din sfera științelor naturii. 3. Reprezentarea vieții psihice în perioada elenă și vechea Romă După terminarea campaniilor cuceritoare greco-macedonene a început o nouă epocă istorică a societății sclavagiste: cea elenistică. Perioada elenă păstrează experiența înaintașilor și deschide o nouă perspectivă spre cunoașterea științifică a fenomenelor naturale, a celor psihice. Sunt însemnate din acest punct de vedere: 1) strângerea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și la televizor de reclame, la serviciu sunt vrăjit de perspectivele care mi se oferă. Pe țiganca din târg și vraja ei o știu din copilărie, nu mă mai satisface, nici cea a fratelui ei, cântăreț de manele. Vraja lui cuceritoare care face o grămadă de bani tot anistorică mi se pare, prea este carnală. Poate pretențiile mele sunt prea exagerate, dar poate că nu. Și atunci cu puțină șansă, la un local din colț, poate voi da peste unchiul țigăncii
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
meu identic"12. După cum o subliniază și Strawson 13, este într-adevăr vorba de o unitate a atribuirii, aceasta din urmă fiind întemeiată în actul sintezei (într-o relație de contiguitate care supune cei doi termeni unei apropieri neverosimile dar cuceritoare prin de la sine înțelesul ei). Se presupune în urma unui salt argumentativ direct că tot ce este unificabil în cogniție ajunge să aparțină de fapt centrului către care tinde, adică se trece de la o constatare metodologică la un rezultat care ar
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]