394 matches
-
dificultate, fiindcă panta era lipsită de iarbă și astfel nu alunecau. Când peretele a devenit aproape vertical, și-au dat drumul ca pe derdeluș... Într-o clipită erau la piciorul pantei. Trestie, fă o pe cucuvaia După ce un strigăt de cucuvea a răsunat peste vale, au rămas în așteptarea celor de sus... Nu se auzeau decât bolovanii rostogolindu-se... În cele din urmă, se aflau cu toții jos. Locotenentul a făcut totuși apelul, să fie sigur ca nu cumva datorită bucuriei reușitei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și pentru că Dumnezeu ți-a hărăzit norocul aceasta, trebuie să te folosești de el și ajutorul nu-ți va lipsi...” În timp ce mă întrebam ce vrea să însemne un asemenea răspuns, în jurul meu a început să se cearnă liniștea. Doar o cucuvea a prins să strige din turnul porții palatului cu vaier prelung. De fiecare dată când aud unduirea lugubră a acestei strigări, în fața ochilor îmi apar doar ruine... Acum parcă le văd aievea în timp ce citesc hrisovul lui Petru Șchiopu din 7092
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
necunoscută... -3- Pe trotuare, tăcere, soare, pe-alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher și-aștept; o cucuvea mai veche îmi scurmă în piept; tușesc pe ascuns, aș vrea să nu vadă lumea că-s tuns și că-n hainele roase duc niște oase. -6- Nu-mi dau seama cum văd ca prin fum un drum prin paragini
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și toate-s mai mari ploaie măruntă - în mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o oprire lângă
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
se vinde, i-a luat în stăpânire vântul că-i întâlnești pe orișiunde umblând haihui pe tot pământul. Trăiesc nopți lungi și zile grele, în țară-s liberi chiar de vineri, sunt goale satele de tineri și-n case cântă cucuvele. S-au dus și mamele în lume, luându-se după complici nu le mai pasă nici de nume, nici de părinți, nici de cei mici. Au devenit mai ușurele, mănâncă ciorbe cu pelin visează cai verzi printre stele, scriu că
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
terapeutice și ajută problemele de sănătate, dar, mai ales, stimulează relația cu psihicul, setul de flexibilitate al mișcării palmelor și al degetelor semnificând diferite variante ale echilibrului intern și extern. Mesagerii morții pot să fie nu numai o pasăre (bufniță, cucuvea, ciuhurez), ci și lupul și semnele din palmă, cu personificările mitice, care poartă leacul, conform unei tradiții despre naștere și moarte, semnificând inițierea, peste poduri simbolice, pentru suflet. Se plimbă nestingherit printre cei vii, de aceea se pune un pahar
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
au obișnuit treptat, am priceput că mă găseam, cum ar fi trebuit să mă și aștept, Într-o grădină zoologică pietrificată. Colo un ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe o creangă artificială, lângă mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul mesei, un animal preistoric pe care la prima vedere nu l-am recunoscut, un fel de felină străbătută ca de raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Faroald în legătură cu drumul și cu ținta noastră sordidă. Două zile mai târziu, după cină, m-a luat deoparte și, pe-ntuneric, m-a poftit să stau pe un pietroi sub un smochin. După ce a ascultat o vreme strigătul unei cucuvele, a intrat direct în subiect. - L-ai dus pe nepotu-meu la curva aia numită Muzia? N-am spus că fusese ideea lui Rotari; m-am limitat să-i relatez adevărul adevărat, dar ca și cum totul a avut loc întâmplător. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu e sigur. - Merg și eu, a intervenit Rotari. - Facă-se voia ta, a spus Faroald, dar, în cazul acesta, o să vină și Ariald. Părea că îmbătrânise cu zece ani într-o singură zi, și, parcă în ciuda a toate, o cucuvea a cântat în noaptea aceea la fereastra lui. IX Când am pornit, eram cam agitat. Nu din pricină că mă întorceam la Concordia, ci fiindcă trebuia să mă întâlnesc din nou cu tatăl meu. Drumul trecea prin mijlocul unui codru des, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pământ, crește în toată măreția lui. Apoi, când îi e sorocul, înainte de a da mugurii, i se usucă ramurile, îi cad frunzele și moare. Rămâne de folos doar pentru ciocănitoarea care îl găurește căutându-și hrana, precum și pentru bufnița și cucuveaua ce-și fac în el cuibul. Aici zace un trunchi de stejar, și eroul care era întemnițat în el va călări acum cu cel căruia lupul i-a mâncat mâna, cu marele rege cu un singur ochi și cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Giuliano, stârnind însă mai puține hohote. Se înțelegea că locuința lui Giuliano, deloc dragă verzilor, le era impusă de stăpân. Flaviano, neîngăduindu-și să-l contrazică pe senator, dar simțindu-se jignit, și-a vărsat mânia pe alții. - Cine este cucuveaua aia îmbrăcată ca un coate-goale? a întrebat el arătând spre Calinic. Prilej să-mi fac un dușman și la Bizanț, căci n-am izbutit să-mi țin gura: - Unul care trudește cu capul mai mult decât lucrezi tu cu fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mine, pentru numele lui Dumnezeu! Întoarse spre el o privire absentă. Goală. - Călugării fără cap nu vorbesc, Marie, articulă el. Menhirii nu sîngerează prin harul Duhului Sfînt sau prin acțiunea vîrcolacilor, iar blestemele nu există decît În creierul deranjat al cucuvelelor bătrîne de pe insula asta, sau poate În pretinsele referințe istorice cu care Își Împănează Ryan cărțile ca să răspundă unor cerințe de vînzare! - Te Înșeli, murmură ea, În timp ce el Își trăgea sufletul. Am vrut să nu țin seamă de semne, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima, acum un ghemotoc de iască, o buhă își făcuse cuib, privea cu ochi ficși spre Burtăncureanu, înclinând din când în când capul, muindu-și ciocul într-o candelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vadă, i se ascuțeau celelalte simțuri. Lumea mlaștinii îl năpădea prin miros, prin auz, prin piele și chiar din parfumul aerului, dulce și păstos. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un mal la celălalt. În ramurile de sarrapia urlau, lugubru, maimuțele araguato și, din când în când, se auzea șuierul de nedescris al păianjenului-maimuță. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci... Soarele a răsărit a doua zi... Și a treia... Și încă multe alte zile... Se apropie de mal, scotoci în nămol și scoase un vierme gras și alb, pe care îl înfipse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
metalică. Se liniști... Bătăile inimii i se potoliră. Candela ardea cu flacăra liniștită. Către amiază ajunse acasă. ... Era o noapte calmă, liniștită și adâncă. Totul era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit... neliniștit și de strigătul cucuveicii. Cucuveaua se mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit... neliniștit și de strigătul cucuveicii. Cucuveaua se mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură el, prin minte trecându-i gânduri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o făptură sleită. - Așa îmi spunea bunica Ileana, pe prispă seara la Zahorna, când eram copil! Gândi el uitându-se pe cer. Totul în jur dormea adânc, parcă muri; O cucuvea își strigă numele o dată de două ori... apoi, tăcu, totul se liniști, parcă totul muri din nou. - Își cheamă perechea! își zise el. Somnul nu-l prindea, simțea nevoia să-și descarce sufletul, să-și spuie neliniștile care îl măcinau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Si de la Barnovschi, de la Bărboi și Golia și altele și altele din apropiere, porniră chemânduse în noapte, căutându-se, murmurând un singur Psalm, cel al Învierii... care nu mai era vibrații de bronz ci o înfiorare cutremurată în carne. O cucuvea, într-un copac, despică liniștea nopții chemând o dată de două ori perechea și tăcu. Cu făclia Învierii aprinsă, Iorgu intră în casă, și ca deobicei, din hol, strigă: ”Hristos a Înviat, Fata!”... dar, ea n-a mai răspuns...” Adevărat a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
strigă: ”Hristos a Înviat, Fata!”... dar, ea n-a mai răspuns...” Adevărat a Înviat, Băiatu!”, ieșindu-i înainte... Iorgu a izbucnit în hohote de plâns... ”Fata, Fata! Unde ești, Fata?!” strigă el în pustietatea casei... dar, nu-l auzi nimeni. Cucuveaua se mai auzi o dată, prelung și cu bătăi de aripi, grele, cu un fâșâit prelung, zbură pe deasupra printre blocuri. - Mâine dimineață, voi merge la cimitir, la Fata!... își zise el stergându-și cu dosul aplmelor lacrimile... In noaptea de Sânziene Către
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în pat, fără să poată închide ochii. Se ridică din pat și se apropie de fereastră. Uitându-se afară în noapte, simți o trăire ciudată. Peste oraș se lăsase cea mai scurtă noapte a anului... Vara era la solstițiu. O cucuvea huruia monoton în copacul din fața ferestrei. Iorgu avu o tresărire superstițioasă... Cucuveaua se mai auzi o dată prelung, și, cu bătăi de aripi grele, cu un fâșâit lung, zbură pe deasupra printre blocuri. -Hm?!.. făcu el și se așeză în pat. Și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se apropie de fereastră. Uitându-se afară în noapte, simți o trăire ciudată. Peste oraș se lăsase cea mai scurtă noapte a anului... Vara era la solstițiu. O cucuvea huruia monoton în copacul din fața ferestrei. Iorgu avu o tresărire superstițioasă... Cucuveaua se mai auzi o dată prelung, și, cu bătăi de aripi grele, cu un fâșâit lung, zbură pe deasupra printre blocuri. -Hm?!.. făcu el și se așeză în pat. Și, ca doborât de gânduri, fără putință de a se împotrivi, pleoapele îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Era vineri noaptea înspre sâmbătă, 21 septembrie... Trecuse de înălțarea Sfintei Cruci, soarele ajunsese la Echinocțiul de toamnă. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... Totul era înecat în întuneric. Iorgu, de la fereastră, privea întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit, nici nu știa ce... neliniștit și de strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în întuneric. Iorgu, de la fereastră, privea întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit, nici nu știa ce... neliniștit și de strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întuneric. Iorgu, de la fereastră, privea întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit, nici nu știa ce... neliniștit și de strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O neliniște
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]